Femeile predicator - de ce nu?

De mai bine de 2 decenii am auzit o femeie predicând într-o biserică din România. Mi s-a părut atât de dinamică și atât de plină de pasiune. Avea o chemare specială, cu siguranță. Unii probabil că o priveau cu alți ochi. Așa este, în anumite țări femeile nu sunt considerate a fi ”abile” în ale predicatului. Ce ciudat. Că încă din primii ani de școală eu și cu tine și mulți alții am avut ca și îndrumător, ca și educator... o femeie! Nu am văzut - încă - să existe educator la clasele 1-4 care să fie bărbat. Nu am înțeles de ce vocația de a preda copiilor mici nu este acceptată de bărbați și este acceptată de femei, în schimb la biserică lucrurile stau exact invers! Oare de ce?

Am întâlnit persoane care predau la grupele mici de școală duminicală de la o biserică și ei nu aveau instruire sau pregătire în nici un fel de domeniu. Erau acolo pur și simplu pentru că... altcineva nu a vrut să se ofere. Ciudat! Să lași pe cineva să formeze o mentalitate la niște copii de la acea vârstă fragedă - dacă vorbim de biserică acum - și acei oameni nu au nici un fel de pregătire, iar când vine vorba de biserică și de adulți, dacă ai o femeie care a terminat seminarul, are studii și experiență... noi nu o acceptăm la amvon. De ce?

Zilele trecute ”mi-au căzut ochii” pe un articol interesant scris de Owen Strachan (foto alăturat, detalii despre el la finalul articolului... logic) cu un titlu destul de provocator: ”Ordinea divină într-o eră haotică: despre femeile care predică”. Îmi permit să fac câteva spicuiri din materialul scris de el în site-ul Patheos pe 7 mai 2019 pentru a vă putea introduce în argumentația lui:

”La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Mulți evanghelici cunosc cuvintele acestea din Geneza 1:1 pe de rost - doar că mai puțini sunt și cei care au recunoscut semnificația ontologică și metafizică deplină a ceea ce pretinde acest verset. La început, ne învață cartea Geneza, Dumnezeu nu doar că a creat materia, El a creat și ordinea. În crearea cosmosului ex nihilo, El a pus ordine în el - adică a dat formă și structură și coerență și frumusețe cât și simetrie acestuia. Ordinea nu este ceva incidental în cadrul doctrinei creștine; ordinea este centrală. Dumnezeu este făcătorul și conducătorul tuturor lucrurilor; creația este distinctă față de El, cu toate acestea ea există prin supra-subzistența Fiului Său (Coloseni 1:17 - ”Fiul a existat înainte de toate aceste lucruri (create) și El le menține în existență”, citat din versiunea BVA din limba română); lumea în care locuim noi nu este caracterizată de termeni fundamentali de dezordine și la întâmplare (sau aleatoriu), ci printr-un proiect divin.

Toate aceste aspecte sunt importante pentru înțelegerea noastră despre bărbați și femei, cei care sunt după chipul Domnului (Geneza 1:26-27 - ”Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”, citat din versiunea VDCC din limba română, sublinierile din citare îmi aparțin). Bărbatul este creat primul în cadrul Vechiului Testament și posedă ceea ce Noul Testament va denumi drept calitatea de cap peste soția sa. Adam este constituit drept liderul căminului său; lui i s-a dat autoritatea din cadrul acesta, o autoritate care este modelată într-o modalitate asemenea lui Hristos, pe măsură ce relatarea biblică se desfășoară. Conform cu apostolul Pavel, un bărbat evlavios nu își conferă rolul său soției sale, ci mai degrabă vede calitatea sa de cap în termenii formei de cruce. El moare față de sine din nou și din nou ca să poată să-și iubească corespunzător soția și copiii săi (Efeseni 5:22-33). Aceasta nu înseamnă că el eșuează în a exercita conducerea de la nivelul său actual sau luarea de decizii, ci înseamnă că el caută în mod constant să își păstorească soția și familia sa așa încât ei să înflorească în Hristos. Pe baza acestei conduceri de la nivel casnic, bărbații sunt chemați să ofere atât conducerea spirituală cât și protecția bisericii (1 Timotei 2:9-15). Bătrânii bisericii predică, învață și păstoresc turma lui Dumnezeu; numai bărbații sunt chemați la oficiul acesta, și doar bărbații care excelează în calitatea de cap a soțiilor și a copiilor lor sunt considerați drept candidați posibil pentru priveghetor într-o biserică”. (versiunea Cornilescu folosește termenul de episcop, cu sensul de priveghetor al celor care se află în cadrul bisericii, la acest termen face referire autorul în articolul său, nota îmi aparține) (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).

Am citit cu atenție cele de mai sus pe care autorul le-a expus. Puțin cam succint și puțin cam repede a trecut de la ordinea creației la rolul bărbatului în biserică. Cu siguranță că această sumarizare a sa este dezbătută pe larg și cu de-amănuntul în cartea sa care urmează să fie lansată pe 1 august 2019, Reenchanting Humanity - A Theology of Mankind (Reîncântarea umanității - o teologie a omenirii, foto alăturat, se poate precomanda făcând click pe coperta sau pe titlul ei, pentru cei interesați). Cu toate acestea, el continuă prin a afirma faptul că există o ordine fizică în cosmos, că există o ordine socială și o ordine spirituală. Există lucruri care sunt corecte - bazat pe proiectul de creație al lui Dumnezeu - și există lucruri aici care sunt greșite, susține autorul în același articol menționat mai sus. Iată ce declară el:

”Este drept (sau corect, ca să menținem contextul cuvintelor folosit de al anterior, nota îmi aparține) ca bărbații să-și conducă căminele lor, și să-și pună viețile în joc atunci când membrii familiei lor sunt în pericol, să lucreze din greu pentru a fi un stâlp financiar al celor dragi lor. Este drept ca femeile să fie în mod distinctiv feminine, să poarte și să crească copiii așa cum îi dă Dumnezeu, să se supună și să-și susțină soții lor așa cum este menționat în 1 Petru 3, și să-și slujească bisericilor din care fac parte în modalitățile prin care darurile lor sunt în folosință. A trăi aceste realități este bine și glorios și arată frumusețea perspectivei creștine în contrast cu concepțiile seculare despre sexe. 

Cultura noastră de astăzi nu îmbrățișează ordinea divină în nici  formă - fie că vorbim de cea scripturală sau de cea naturală - pentru că cultura noastră este anti-ordine. Autorul ateist Christopher Hitchens scria (în cartea sa, ”God is not Great” - Dumnezeu nu este măreț, nota îmi aparține, autorul nu a oferit sursa citării din textul său și poate nu știu toți cine este Hitchens pe care îl citează...): ”Noi, ateii, nu avem nevoie de preoți, sau de vreo altă ierarhie mai presus de aceștia, ca să ne pună în ordine doctrina noastră”. În mintea lui Hitchens, nu preoții sunt marele rău, ci ierarhia - un alt cuvânt folosit pentru ordinea divină. Însăși teoria care este predată acum drept înțelepciune seculară, evoluția, depinde de haos, de lucrurile la întâmplare și de nici un fel de intenție creativă mai mare din lumea pe care o cunoaștem noi. În gândirea evoluționară nu există nici un creator. Nu există nici un proiect. Nu există nici un telos (sfârșit) pentru umanitate. Dacă există parte bărbătească și femeiască, nu există nici o însemnătate în spatele termenului de 'gen'”.

Owen argumentează destul de bine ideea de rol și de ordine în creație, cât și sumarizează terminologia ierarhiei. El consideră - în continuarea articolului său - că evanghelicii nu prea știu să răspundă la perspectivele enunțate mai sus. Unii au o bază slabă în ceea ce privește ordinea creației; știu că Dumnezeu a creat pământul, dar nu au auzit mai mult de atât. Ei au simțul acela că homosexualitatea este păcătoasă (deja începe să devieze de la ordinea creației și rolul bărbatului și al femeii în denaturările firii păcătoase, care de fapt sunt niște perspective actuale despre felul cum percepe lumea modernă înțelesul caracterului de bărbat și cel de femeie), însă dincolo de câteva citate biblice ei nu au o poziție doctrinară cu privire la acest subiect (referindu-se la conceptul bărbăției și al feminității, despre care a și scris în cartea sa, The Grand Design: Male and Female He made them, Marele Proiect: El i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, publicat pe 20 mai 2016 de Editura Christian Focus, foto copertă alăturat, se poate comanda făcând click pe copertă sau pe titlu, pentru cei interesați). Ideea proiectului divin și înțelegerea ordinii în care Dumnezeu a creat lucrurile - implicit și pe om, de parte bărbătească și femeiască, căci la aceasta facem referire aici - este ceva vital pentru că este fundamentul din cadrul ontologiei teiste, baza teologiei creștine și a perspectivei creștine. Owen face o formulare care sună destul de simplu, dar și ”crocant”: ”O poți spune astfel - există ordine în cămin; există ordine în biserici; există ordine în lumea pe care a creat-o Dumnezeu”.

Până în acest punct am înțeles că Owen Strachan dorește ca toți - atât oamenii cu educație biblică cât și cei fără, laici sau clerici - să înțeleagă și să accepte ordinea proiectului divin. Însă el nu se oprește aici. Pentru că argumentul lui este în favoarea bărbatului și nu a femeii ca predicator. Și continuă prin a intra în organizarea statutară a bisericii, unde liderii (fie că vorbim de bărbați sau de femei, depinde de fiecare biserică în parte) nu sunt aleși conform cu darurile și talentele lor. Owen susține acest lucru prin a afirma că Domnul lucrează prin Duhul Său și cheamă doar bărbați evlavioși să ofere conducere spirituală, păstorire și să dea învățătură adunării poporului lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 14:34-35: ”femeile să tacă în biserici, pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea. Dacă vor să afle ceva, să-și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică.” - am citat acest text din versiunea NTR din limba română). Toate acestea reprezintă ordinea spirituală și eclezială, susține Owen. El continuă prin a sublinia textul din 1 Timotei 2:13-14: ”pentru că întâi a fost creat Adam și apoi Eva. Și nu Adam a fost (primul) înșelat să păcătuiască, ci acest lucru s-a întâmplat inițial cu Eva care a devenit astfel neascultătoare!” (citat din versiunea BVA din limba română, care pune totuși ordinea menționată de Owen, lucru care apare și din originalul în limba greacă; sublinierile din text îmi aparțin). Fluxul acestor versete oglindește de fapt și ideea pe care o susține Pavel în acest text: nereușita din cadrul ordinii creației din grădina Eden a dus la înșelarea femeii și la căderea umanității. Acest lucru este evident atunci când vorbim despre proiectul pe care l-a avut Dumnezeu cu privire la bărbați.

Nu e rău să învățăm în biserică - sau în afara ei - despre rolul bărbatului și al femeii din Biblie. Nu e ceva care să le rănească pe femei, e ceva bun și pentru ele, cât și pentru bărbați. Dacă e să luăm Biblia și cuvântul ei, susține în continuare Owen în articolul său, atunci noi recunoaștem că nu este nici o posibilitate ca o femeie să instruiască pe cei adunați într-o biserică ceva, fie că e vorba să o facă într-un mod cu autoritate sau fără. Predicarea din cadrul congregației cât și învățătura dată în acest context este autoritativă deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este autoritativ. Numai că nu există un mod ”neautoritativ” prin care să predici sau să înveți Biblia. Oricine se îndoiește de acest punct își poate aduce aminte de felul cum Apostolul Pavel contrastează ”cuvântul oamenilor” cu ”cuvântul lui Dumnezeu” din 1 Tesaloniceni 2:13 - ”Din această cauză și mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, ați primit nu cuvântul oamenilor, ci așa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere și în voi care credeți” (citat din versiunea BTF din limba română, sublinierile din text îmi aparțin). Dacă vorbește și interpretează cineva Scriptura, acea persoană vorbește cu greutatea eternității din acel pasaj și nu poate fi altfel.

Bine punctat, Owen, am zis eu. Doar că de aici materialul său își schimbă macazul. Începe un fel de ”studiu de caz”, care pare pentru unii - consider eu - un fel de ”atac la persoană”. Pentru ca să înțelegeți mai bine și la ceea ce face el referire, este  bine să vă prezint și persoanele pe care le pune Owen în vizor. (Nota de la finalul acestui articol o să vă lămurească puțin, dacă vă simțiți oarecum pierduți în acest articol cu tentă teologico-dezbatere)

Prima persoană vizată este Beth Moore (foto alăturat) s-a născut pe 16 iunie 1957 și este - conform unei descrieri publice despre ea de pe Wikipedia (acolo am găsit o relatare mai sumară despre ea...) este o evanghelistă din America de Nord, autoare a mai multe cărți și învățătoare a Bibliei (adică predă studii biblice în biserică și diferite conferințe). Ea este fondatoarea misiunii Living Proof Ministries, o organizație din Houston, Texas, care are la bază Biblia și este dedicată în special femeilor. Organizația pe care o conduce se concentrează pe ajutarea femeilor care doresc să-și modeleze viețile lor după principiile evanghelice creștine.

A doua persoană pe care ”o vizează” Owen este J.D. Greear (foto alăturat). Numele lui complet este James David Greear, dar pe internet cam peste tot apare prescurtat numele lui... nu știu să vă zic de ce, probabil că așa îi place lui să i se spună. Conform unei descrieri tot de pe Wikipedia, J.D. Greear este născut pe 1 mai 1973 și este pastorul bisericii The Summit Church din Durham, Carolina de Nord (o poziție care o deține din ianuarie 2002) și este cel de-al 62 Președinte al Convenției Baptiste Sudice. Anterior a slujit în cadrul Bordului Internațional de Misiune al Convenției și a întrat în programul de doctorat de la Seminarul Teologic Baptist Sudic în 1999, absolvind în 2003 cu un doctorat în filozofie, concentrându-se în principal pe teologia creștină și islamică. El este absolventul institutului biblic Word of Life și a primit titlul de licențiat în arte de la Universitatea Campbell. Este autorul a numeroase publicații și predică în mod regulat din versiunea Christian Standard Bible a Bibliei (probabil că acest aspect o să vă ”lumineze” puțin, vă rog să citiți mai multe detalii despre această versiune aici).

De ce ”s-a luat” Owen de cei doi vă întrebați acum (sper că ați observat și vârsta lor). Pentru că cei doi sunt două voci populare în cadrul denominației Baptiste Sudice din America. Deși cei doi sunt oameni înzestrați, scria Owen în postarea sa din 7 mai 2019, ba chiar foarte respectați în cadrul acestei denominații, ei îi cam depășesc pe toți - și trebuia să se ia cineva și de ei, nu?

Problema lui Owen nu este legată de abilitățile, înzestrările și oratoria lor, ci de faptul că ei susțin, în cadrul serviciilor de închinare de biserică (asta e punctul forte al disputei) ideea că o femeie poate să învețe și să predice la întreaga biserică, în calitate de organism corporativ - și el oferă două link-uri la niște postări de pe Twitter ale lui Beth Moore în care ea are un ”top 5 lucruri care ar vrea să le facă în viața asta” (e bine să vi le menționez pentru că la momentul când am accesat acest articol și acest link posibil ca cele 5 lucruri ale lui Beth Moore să fi fost modificate/alterate între timp), și anume: 1. să-și ia licența de pilot, 2. să transforme o nuvelă de-a ei într-un serial Netflix, 3. să aibă un talk-show propriu, 4. să strângă roada de la o vie din Toscana, și 5. să escaladeze, să escaladeze și iar să escaladeze munți. Beth Moore, foarte amuzantă, revine asupra acestui punct 5 și aduce o rectificare în postarea ei de pe Twitter, pe care o voi insera mai jos direct din mesajul ei, dar îl voi oferi și vouă în întregime în limba română că s-ar putea să dispară sau să nu îl poată accesa unii sau alții:

Y’all, I love your lists! I may not get a thing done this morning for reading these!

PS. My original #5 was Teaching a men’s Sunday School class at a church full of Calvinists just to get everybody going. But I deleted it. Reluctantly. I’m in a tad of a mischievous mood.

— Beth Moore (@BethMooreLPM) April 27, 2019

Iată și ce rectifică ea: ”PS. Numărul 5 original la mine era să predau o clasă de Școală Duminicală pentru bărbați la o biserică plină de calviniști doar ca să-i motivez pe toți să facă ceva. Doar că am șters asta. Fără nici o tragere de inimă. Oarecum sunt într-un fel de mod disprețuitor”. Interesant, mi-am zis eu atunci. Ideea e că această ”replică” a ei a fost apreciată deja de 3.415 persoane, așa că sigur că a atras atenția lui Owen. Ce coincidență, nu?

Al doilea link pe care îl oferă Owen este la o postare de-a lui J.D. Greear la care el răspunde la întrebarea dacă femeile pot să dea învățătură într-o biserică (probabil că voi posta traducerea acestui material aici pe blog curând, dacă voi primi aprobarea autorului). Chestiile astea erau un lucru nou pentru Owen, după cum susține el în articolul citat mai sus, pentru că denominația Baptiștilor Sudici nu a îmbrățișat niciodată o astfel de părere. El continuă prin a încerca să documenteze biblic faptul că nu există în Noul Testament nici un precedent pentru ca o femeie să învețe în cadrul bisericii, trupul lui Hristos, iar în Vechiul Testament femeile nu au fost chemate să slujească în calitatea de preotese, în cadrul erei vechiului legământ. Hristos însuși nu a numit nici o femeie care să fie apostol și nici o femeie nu a slujit în calitatea de supraveghetor în cadrul bisericilor primului secol. Ele au contribuit doar la viața biserici.

Owen subliniază în acest punct un citat al Apostolului Pavel din Tit 2:3-5, ”În același mod să le vorbești și femeilor bătrâne, spunându-le că trebuie să trăiască o viață caracterizată de sfințenie. Să nu fie defăimătoare și nici să nu aibă obiceiul de a consuma băuturi alcoolice; ci să învețe (să practice) ce este bine. Astfel, ele vor fi un exemplu de la care cele tinere vor învăța să își iubească soții și copiii, să aibă simțul măsurii și să trăiască având un comportament ireproșabil. Vor mai învăța (de la cele bătrâne) să fie bune administratoare ale casei lor, să fie ascultătoare de soț – și astfel, Cuvântul lui Dumnezeu nu va (putea) fi defăimat” (citat din versiunea BVA din limba română, sublinierile din text îmi aparțin; Owen citează din versiunea CSB, pe care o folosește J.D. Greear în predicarea sa, cred că a făcut ”gestul” intenționat). Apoi dă și lămuririle: ”Învățătura pe care ar trebui să o ofere femeile, conform cu Pavel, este centrată pe ucenicizare”, după care accentuează faptul că această acțiune trebuie făcută cu grijă deoarece, citez, ”grija exegetică este temelia slujirii creștine credincioase, așa cum apare în 2 Timotei 2:15” (”Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”, citat din versiunea VDCC în limba română). Acest tip de învățătură este o învățătură cu țintă, susține Owen, o învățătură care este orientată spre formarea unui caracter evlavios, o căsnicie după placul lui Dumnezeu, o mamă evlavioasă și o gospodină plăcută Domnului. Femeile în vârstă menționate aici nu sunt chemate în mod explicit să ofere păstorire doctrinară, nici să formeze slujiri/misiuni în afara bisericii; ele sunt chemate, în cuvintele lui Pavel, să ofere tinerelor femei sfat și ajutor și înțelepciune deoarece aceste femei tinere vor răspunde chemării lui Dumnezeu de a face din familie un cămin, susține Owen. Astfel, conclude el, femeile contribuie la viața bisericii locale și la lucrarea împărăției. În termenii slujirii și a mărturiei creștine, continuă el, femeile sunt libere, glorios de libere, să evanghelizeze, să aducă mărturie spre slava lui Dumnezeu la locul de muncă și/sau să slujească pe câmpul de misiune.

Owen încheie cu o notă interesantă legat de chemarea fiecăruia. Mă gândeam că ajunge la chemare acum, că se apropie de final, trebuia să concludă și el cumva mesajul/materialul său. Iată ce scrie el:

Indiferent dacă o femeie este chemată la viața de căsătorie sau de a rămâne singură, femeile nu ar trebui să predice sau să ofere învățătură publică în cadrul serviciilor de închinare publică din bisericile locale. Chemarea de conducere din cadrul bisericii locale nu este dependentă de înzestrare sau de talent, ci este bazată pe ordinea de creație a Dumnezeului Atotputernic. Căci pentru o femeie a învăța și a predica la bărbați adulți înseamnă a sfida Cuvântul lui Dumnezeu și proiectul Său. Supraveghetorii (bisericii) nu ar trebui să permită o astfel de practică păcătoasă; cei ce fac astfel aduc trupul bisericii într-o neascultare îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Baptiștii Sudici nu au o astfel de practică istorică; John Piper nu a încurajat o astfel de practică și nici vreo altă persoană complementară afiliată cu Conciliul Bărbăției și a Feminității Biblice, nici Baptiștii, nici Reformații, nici Puritanii, nici Edwardeenii, nici cei care se declară a fi Prezbiterieni și Anglicanii nu au făcut niciodată o astfel de mutare. Bărbații sunt chemați să ofere predicarea și învățătura publică a Cuvântului, care este lucrarea de supraveghere. Și asta e valabil de Ziua Femeii, sau în oricare altă duminică din an.

Am rămas uimit nu de ceea ce a menționat Owen mai sus, cât de ceea ce a urmat ca reacție a ceea ce a declarat el mai sus. Un articol din site-ul Christian Headlines a preluat toate replicile lui Beth Moore la această ”acuzație” lansată de Owen referitor la ideea de predicare a femeilor în biserică. Deși articolul este destul de detaliat, am descoperit câteva linii pe care le lansează Beth Moore și pe care vreau să le citez aici, dar nu ca și când ea ar veni în apărarea ei, ci ca să vedeți și partea și dreptul ei la replică. Iată ce scrie ea pe Twitter:

În anul 2016 am avut o experiență de viață care mi-a deschis ochii. O ceață s-a dat la o parte de pe fața mea, care era destul de tulburătoare, un lucru terifiant pe care l-am văzut vreodată. Toți acești ani (de slujire) am oferit beneficiul îndoielii că bărbații erau în felul cum erau pentru că ei încercau să fie ascultători față de Scriptură... Doar că ulterior am realizat că nu era cu privire la Scriptură. Era cu privire la păcat. Era cu privire la misoginism. Sexism. Era cu privire la aroganță. Cu privire la protejarea sistemelor. Și asta implica acoperirea abuzurilor și a folosirii greșite de putere. Păstori care protejează pe alți păstori în loc să-și protejeze oile lor.

Then I realized it was not over Scripture at all. It was over sin. It was over power. It was over misogyny. Sexism. It was about arrogance. About protecting systems. It involved covering abuses & misuses of power. Shepherds guarding other shepherds instead of guarding the sheep.

— Beth Moore (@BethMooreLPM) May 11, 2019

Un alt site, în cadrul unui podcast din 15 mai 2019, aduce în evidență opinia lui Beth Moore, aceea că ”femeile ar trebui să fie capabile să predice”. Articolul care urmează după acest podcast oferă și un citat din cadrul declarației de credință a Convenției Baptiste Sudice, în care este specificat foarte clar faptul că femeile nu pot sluji ca și pastori, deși bisericile locale sunt libere să-și determine propria lor poziție individuală în ceea ce privește femeile și ordinarea lor. Convenția Baptistă Sudică a emis în cadrul anilor 1980 o rezoluție prin care recunoștea faptul că pozițiile care necesită ordinare sunt de-a dreptul adresate bărbaților. Totuși, Declarația și Mesajul de Credință Baptist nu sunt obligatorii în ceea ce privește bisericile locale. Fiecare biserică este responsabilă să cerceteze prin rugăciune Scripturile și astfel să-și stabilească propriile politici.

Așadar, pot femeile să fie predicatoare? Aș vrea să răspund la această întrebare acum, după ce ați parcurs acest articol dezbatere. De fapt aș vrea să vă ofer un răspuns pe care l-am găsit și eu întâmplător astăzi pe internet, este de fapt o întrebare lansată de ”un tip” pentru John Piper (pe care îl menționează Owen Strachan în articolul său, ca fiind oarecum o autoritate în lumea evanghelică creștină). Tânărul a adresat întrebarea ”dacă poate să o asculte pe Beth Moore”, la care John Piper (foto alăturat) răspunde cu următoarele (materialul de mai jos este preluat dintr-un clip youtube postat pe 17 noiembrie 2018, adică anul trecut, de Keith Thompson):

”Am crezut că o să mă întrebe ceva despre sex (urmează o scurtă repriză de râsete, după care pastorul John Piper încearcă să se reculeagă spre a da un răspuns tânărului). Nu, ca nu cumva să devii dependent de ea ca și pastor al tău. În același mod simt cu privire la femeile care oferă discursuri ocazionale femeilor în cadrul Școlii Duminicale, unde poate au ceva de împărtășit, sau să prezinte ceva și poate că sunt și bărbați și femei de față. Nu vrem să fim lingavi acum în această privință. Problema e că dacă Biblia e clară asupra faptului că femeile nu trebuie să învețe sau să aibă autoritate asupra bărbaților în acest context - ca fiind ceea ce cred eu că implică acest aspect - femeile nu ar trebui să fie învățătoare autoritative ale bisericii - adică supraveghetoare - și aceasta este înțelegerea noastră a tuturor în această privință.

Aceasta nu înseamnă că nu poți învăța ceva de la o femeie sau că ea este incompetentă sau nu știu la ce altceva m-aș mai putea gândi acum. Înseamnă că există o anumită dinamică între masculinitate și feminitate atunci când o femeie începe, în decursul timpului, să-și asume un rol autoritar de învățătură în viața cuiva; atunci caracterul de bărbat și caracterul de femeie este deja compromis. Acest lucru ar fi foarte controversat pentru milioane de oameni sau poate unii ar crede că este ceva chiar obscen - însă acesta este limbajul folosit în anii 70 când eu mă luptam cu aceste tendințe - nu, nu este ceva obscen, este un aspect ce este profund recunoscut în cadrul multor tineri cât și a celor mai în vârstă de astăzi.

Revenind la întrebarea noastră dacă e în regulă să o asculți pe Beth Moore, e ca și când aș spune, să zicem, despre Elizabeth Elliot, care a fost una dintre femeile din generația mea care îi provoca pe studenți să renunțe la viața lor și să devină misionari, o femeie care parcă îți sărea în față cu privire la viața ta și să devii radical de ascultător, total dedicat nu ca să devii pastor sau să predici duminica dimineața; era o femeie de la care învățam mormane de lucruri. Da, vreau să ascult la ce îmi place mie, vreau să învăț de la soția mea, mă bucur să învăț lucruri de la Beth Moore, însă nu vreau să ajung într-o relație de ascultare sau de frecventare a unei bisericii sau orice altceva unde ea să-mi devină păstorul meu, autoritatea mea și așa mai departe. Acest lucru cred că ar fi ceva nesănătos pentru un bărbat și cred că pot oferi o mulțime de motive biblice pentru aceasta, chiar din punct de vedere al experiențelor, psihologic ca să aflăm esența acestor lucruri. Așadar, răspunsul este NU, nu este greșit, însă ar putea deveni greșit. Și cred că și ea este fericită cu acest răspuns pentru că am discutat cu ea despre ele, am avut diferite ocazii să ne vedem la conferințele Passion, unde am discutat împreună.”

Note: Puteți cita acest material în altă parte sau îl puteți folosi ca material în studiile voastre atâta timp cât oferiți sursa citării lui și un link la blogul meu. Mulțumesc.

Am ținut ”morțiș” să las la final descrierea scurtă despre Owen Strachan, tipul ăla cu prima poză de la începutul acestei postări, pe care am găsit-o doar pe pagina sa de autori de pe Amazon: este profesor asociat de teologie creștină la Seminarul Teologic Baptist Midwestern din SUA și slujește în calitatea de coleg senior în Council on Biblical Mannhood and Womanhood (Conciliul despre Caracterul Biblic Bărbătesc și Femeiesc). Pe lângă faptul că este scriitor contributor pentru organizația Gospel Coalition, el a scris pentru diferite publicații online și offline (The Atlantic, The Washington Post, OnFaith, First Things, Christianity Today, The Federalist, și Scottish Bulletin of Evangelical Theology). El este invitat frecvent la diferite canale TV precum FOX News, Hugh Hewitt Show și Eric Metaxas Show, lucrează în calitatea de cercetător la Comisia de Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptist Sudice. Adică este din aceiași organizație cu Beth Moore și J.D. Greear. Și așa înțelegeți că și ”frații” noștri din alte denominații ”se mănâncă între ei” pe tema diferitelor dispute. Materialele de mai sus sunt spicuiri și/sau extrageri personale din materialele citate și traduse personal de mine, fiecare dintre ele au link la sursă. Este recomandat să le păstrați dacă citați sursa lor.[no-sidebar]