Nu sunt ceea ce vedeți voi la biserică...

În ianuarie 2020 am răsfoit un devoțional interesant pentru adolescenți pe care l-am primit cadou de la prietenii mei vechi de la Radio Bible Class. Era un titlu destul de interesant, ”Nu sunt ceea ce vedeți pe Instagram-ul meu”. Autorul acestui devoțional spunea că Instagram e făcut să arăți celorlalți din jur cât de bine e făcută poza ta, câte filtre ai aplicat la ea, cum ai scos defectele din poza, ai decupat ce era în plus... ca să creezi o imagine pe care toți ceilalți din jur să o vadă... și da, să-și facă o idee despre tine. Noi avem vorba aceea, ”să-și facă o imagine despre cineva”.

Am continuat să citesc. Autorul susținea de fapt că el/ea nu este de fapt ceea ce apare pe poza sa de la Instagram, ci că este de fapt o ființă vie, are sentimente, rațiune, emoții, gânduri, o carieră, o viață, o familie, un job, etc. Atunci mi-am dat seama că noi toți, inclusiv tu, care citești aceste gânduri, nu ești ceea ce văd oamenii pe imaginea ta.

De mai bine de 2 săptămâni din acest an am observat o mulțime de evenimente care nu doar că arată imaginea celor din jurul nostru, dar dezvăluie de fapt și ceea ce nu sunt ei, ceea ce probabil nu vor ca ceialți din jur să vadă.

Să vă dau un exemplu banal? Luați în considerare cazul recent din Ditrău, unde doi oameni din Sri-Lanka au venit să munceasca la noi în țară, să-și susțină familiile lor de acasă... pentru că românii noști nu mai vor să fie oameni, ci intoleranți, și în plus s-au unit cu popa din localitate să-i dea afară din țară pe acești oameni muncitori. Despre acest caz sunt singur că ați auzit pe toate canalele media, din moment ce a fost sesizat și Avocatul Poporului și autoritățile guvernamentale. Deja a devenit un caz internațional.

Astăzi de dimineață citeam declarația părintelui romano-catolic (nu îi dau numele, căutați singuri pe internet...) își cerea scuze că s-a unit cu restul protestatarilor și că va fi sancționat de către superiorii săi ierarhici. Culmea e că reporterul l-a întrebat dacă îi pare rău de cele făcute - din moment ce el predica la biserică una, și în realitate el făcea alta - și el a recunoscut că a greșit și că își asumă lucrurile personal. Adică faptul că va fi sancționat de superiori îl durea mai tare decât ”evanghelionul” pe care l-a predicat atâta timp degeaba în localitate. Lui nu îi părea rău că s-a alăturat unor grupări de oameni intoleranți, ci îi părea rău că a făcut ceva fără să ceară mai dinainte acordul superiorilor săi de la biserica din care făcea parte. De parcă în Biblia lui nu scria să iubești pe aproapele tău, nu? 

S-a ajuns până acolo că rasismul din Ditrău a provocat îngrijorare în Sri Lanka (conform acestei știri). Ceea ce m-a frapat pe mine nu e faptul că acești oameni s-au luptat pentru mai mult (de la salariul mizer de 70 USD - aproximativ 300 RON pe lună, să ajungă la ceea ce li se oferă la o brutărie dintr-o localitate din România, circa 2100 RON - aproximativ 500 USD) ca să își ajute familiile lor, dar au riscat să facă acest pas pentru a se lovi de ceva de care nu se așteptau. Mă întreb dacă ei mergeau la biserica locală și oamenii erau primitori cu ei, oare se mai ajungea unde se ajungea? Sau hai să nu luăm biserica (dacă tot ziceți că m-am luat de un popă care una zice, alta face, si nu mai regretă nimic decât dacă e penalizat de ”sus”!), să zicem de societate. De ce nu au fost oamenii din acea localitate prietenoși cu ei, la fel cum alții din alte țări ne primesc și ei pe noi la muncă, când ar putea să ne dea restricție și cale întoarsă? Ăsta e un semn clar că popa lor de acolo nu doar că nu le-a predicat ceea ce scrie în Scripturi, dar nici nu le-a dat Scriptura să o citească ei singuri!!!

Aceste lucruri se întâmplă pentru că oamenii din jurul nostru nu își cunosc identitatea proprie. Ei se identifică a fi dintr-o anumită localitate, dintr-un anumit grup etnic, și cred că aceasta îi definește. FALS! Caracterul lor este ceea ce îi definește. Și dacă ei au semănat ură și pizmă și lucruri rele în jurul lor atâția ani la rând, oare ce o să culeagă ei acum?

Incidentul acesta este de fapt o teamă pe care localnicii de acolo o au. Au început câțiva să o vocifereze. Și sunt mânați de acea teamă, că dacă vine tot Orientul peste ei, dacă îi face pe toți de acolo budiști, dacă o să le ia femeile și pâinea și copiii și tot.... E ca în povestea lui Creangă cu Drobul de sare... alți neghiobi, alți naivi

Da, da, dar acum revenind la ale noastre... ne dam seama de fapt că la unii din noi - dacă nu chiar toți - imaginea noastră de la biserică, de pe rețelele de socializare, de unde vreți voi, nu e ceea ce cred alții, ci ceea ce doar noi și Dumnzeu știm bine că este. Ne ascundem după deget să nu ne vadă lumea. Ne ascundem de oameni să nu își dea seama cât de nenorociți suntem și în ce păcate sălășuim. Ne ascundem și ne tot ascundem și nu ne mai asumăm nimic. Și într-o zi se va da la iveală ce fel de oameni suntem noi. Și apoi o să avem cum să ne acoperim fețele și cum o să ne umplem de rușine. Pentru că noi nu suntem ceea ce văd oamenii că am fi de fapt.

Vă recomand din inimă un film foarte bun care vă va motiva mai tare spre a descoperi ceea ce sunteți fiecare dintre voi. L-am urmărit și eu recent și am rămas uimit. De atunci încoace mi-am pus întrebări despre mine mai mult decât despre ceea ce fac și văd eu la alții. Am început să nu mai irosesc timpul plângându-mă de cât de rău e unu și altul, ci de cât de nenorocit sunt eu și cât de mult am eu nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Vă redau mai jos un trailer, căutați de îl urmăriți cu toți, apoi discutați cu cei apropiați și schimbați ce este de schimbat. Nu mai lăsați pe ceilalți din jur să vadă în voi una la biserică, și alta în afara ei.


Notă: Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc!