Puterea purtătorului de lucruri ascunse - cum a reușit o femeie să infecteze o comunitate cu coronavirus fără să știe că îl avea...

Zilele recente citeam despre o femeie de 61 de ani care a început să facă ”ravagii” în biserica de unde face parte. E vorba de localitatea Daegu, din Corea de Sud, unde chiar pe 8 martie era programat să aibă loc un concert al faimoasei trupe coreene de muzică pop BTS. Admit că până ieri, alaltăieri poate, nu știam nimic nici eu de această formație. Am văzut în oraș la noi o grămadă de grafitti cu BTS, dar nu știam ce o fi acele inițiale, a trebuit să mă lămurească fiică-mea că ... era vorba de o formație de 7 tipi coreeni care cântă muzică pop și au devenit foarte populari. Probabil că mai populari decât coronavirusul. Interesant că această formație cât și incidentul despre care o să citiți mai jos sunt ambele din Coreea de Sud.

Localitatea Daegu are 2,4 milioane de locuitori și este al patrulea oraș ca mărime din Coreea de Sud. M-am gândit ce impact a avut femeia aceasta atunci când... fără să vrea, fără să își dea seama... ea a dat coronavirus la circa 40 persoane de la o biserică din acest oraș (interesant este că presa românească numește biserica aceasta ”sectă”, dacă se referă la aceiași persoană, în alte ziare online nu apar prea multe informații legate de biserică, mă îndoiesc să fie chiar sectă, din moment ce la slujbă participau peste 1000 de persoane!)

Biserica respectivă a fost ulterior închisă după această acțiune de simplă participare la slujbă a acestei femei. Ciudat este faptul că 16 persoane dintre cele infectate în această biserică s-au vindecat, pe când o persoană a fost raportată că a decedat (conform știrii de pe express.co.uk, pe care o folosesc ca singură sursă spre a dezbate ceva interesant în această postare). Femeia care le-a ”dăruit” virusul nu a dorit să fie testată pe 17 februarie 2020, și a folosit în plus și transportul public. Autorul aceste știri o numește pe femeie... ”super-răspânditoare” (un fel de ”evanghelistă”, cu alte cuvinte). Nu se știe cum a ajuns ca ea să aibă virusul, probabil era purtătoare și nu știa... Acțiunea ei a ajuns să producă panică în oraș, conform aceleiași știri.

Acum stăteam și mă gândeam. Dacă o femeie, sau hai să îi spunem ”o persoană”, a putut face acest lucru ”măreț” într-o biserică și într-o comunitate, imaginați-vă ce ar putea face zece astfel de persoane dacă ar avea de dat altceva la oameni mai bun, dar ar fi respinși. Imaginați-vă că ea, fără să vrea, a făcut un fel de ”misiune” și o mulțime de oameni au fost atinși... dar nu cum s-ar fi așteptat ea sau alții.

Mă gândeam apoi la ce fel de oameni avem noi în jur la biserică. Probabil că nu au coronavirus sau că nu ar fi purtători - deși nu avem cum să știm de aceasta și nu putem exclude din calcul această variantă în presupunerea noastră. Dar dacă stăm lângă o persoană care are altă boală? Dacă acea boală este transmisibilă? Vă uitați în jur la biserică atunci când vă așezați lângă cineva să vedeți cine este, cum e îmbrăcat, poate cum miroase, cum arată fizic?

La o slujbă de biserică am asistat cum echipa de bun venit a scos afară pe o persoană care mirosea urât. Acest lucru se întâmpla cu circa 8 ani în urmă, dacă nu greșesc eu. Din întâmplare mă aflam pe holul de la intrare în biserică chiar atunci când femeia aceasta a fost ”expulzată” pe motiv că puțea greu. Nu știu cum îi fusese ei explicat de ceilalți că nu are voie să fie acolo, ea mereu avea scuze și simțea o respingere din partea bisericii, un gest pe care probabil că nu îl merita. Știa chiar și replici din Scriptură, cum că Domnul Isus nu a dat afară pe nimeni. Atunci am intervenit eu, deși intervenția mea nu a produs convingere în această femeie ”infectată”. I-am lămurit că oamenii din jurul ei vin la biserică spălați, cu haine curate, cu o anumită stare de reverență. Atunci când ea se așează în jurul lor și ei simt mirosul ei neplăcut, le produce acestora o stare de discomfort și unii chiar simt nevoia să vomite. Acest gest banal de a veni la biserică cu haine nespălate pe tine, sau chiar cu corpul plin de transpirație, nespălat de cine știe când, generează în jur o repulsie și face din slujba de biserică să nu mai fie ceea ce trebuia să fie de fapt.

Nu a priceput nimic din ceea ce i-am spus eu, nici ce i-au spus ceilalți. Probabil că ea venise acolo... să capete milă de la cei din jur, doar că ea nu a știut cum să procedeze. Probabil că dacă era în Coreea ar fi știut, nu excludem acest lucru - ce ironic, nu?

Femeia din Daegu probabil că seamănă cu această femeie despre care v-am relatat mai sus. Ea a participat la biserică... și poate că nu mirosea urât. Poate că nu avea dureri, nu simțea febră, nu tușea (simptomele cunoscute ale coronavirusului). Cu toate acestea... o mulțime de oameni au fost infectați și biserica respectivă a ajuns să fie închisă de autoritățile locale.

E destul de ușor să tragem concluzii de tot felul. O persoană chiar comenta la știrea respectivă că... ”asta arată cât de periculoasă poate să fie religia”. Probabil că nici nu știe despre ce vorbea. Probabil că nici noi nu ne dăm seama de ”lucrurile ascunse” pe care le poartă cei din jurul nostru și de ce ravagii pot face în jur. Unii pozitive, alții negative. Unii poartă în ei lucruri din trecut de care nu s-au vindecat încă, alți poartă lucruri de acum, sunt infectați și nu știu lucrul acesta... și fără să vrea, îi afectează și pe ceilalți din jur.

Ce este de făcut? Simplu. Trebuie să practicăm o igienă personală fiecare dintre noi, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere spiritual. E vremea ca fiecare dintre noi să ne analizăm și să vedem ce purtăm în noi și ce este bun și ce nu este bun. Probabil că o vizită la medicul de familie ne va ajuta să identificăm acele lucruri fizice care ne afectează, probabil că o analiză mai riguroasă ne va aduce la lumină ceea ce poate este ascuns. Iar dacă vorbim de chestiuni spirituale, e bine să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl lăsăm ca El să ne arate ce este greșit și stricat în noi și să Îi cerem să înlăture și să vindece. Cui i-ar plăcea să fie arătat cu degetul că a ”infectat” o comunitate cu un virus pe care poate nu știa că îl poartă? Dar cui i-ar plăcea ca la finalul zilelor să arate Domnul spre el/ea și să i se spună: ”bine rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:21, deși am folosit acest citat care se referă la altceva, vă rog să înțelegeți la ceea ce vroiam să mă refer în acest context din această postare...).