Conducători înCORONAți degeaba

Dacă ne gândim bine la fiecare conducător care este ales într-o țară, într-o companie, într-o organizație oarecare, sau poate chiar într-o grupare religioasă, acesta este ales pentru că...

O să vedem în acest articol motivele pentru care este ales cineva într-o poziție de conducere. Pentru că avem mulți oameni în jurul nostru care au ajuns unde au ajuns și abia după mulți ani ne dăm seama că ei nu erau buni pentru acel post, acel job, acele responsabilități. Unii ajung să-și umple buzunarele lor, ale rudelor lor; alții se umplu de faimă, de mândrie, de exasperarea aceea de a avea atenția tuturor îndreptată asupra lor. Puțini dintre noi știm de fapt ce este în interiorul lor. Puțini dintre noi poate știm și mediul și motivațiile acestor persoane. Numai după ce ajungem să fim răniți și să descoperim lucruri neplăcute despre acea persoană ne dăm seamă că... stă degeaba pe acel post, că ”epoleții” săi sunt o formalitate banală și că totul este de fapt o bătaie de joc. Un teatru de doi bani.

Am ajuns să fim bătaia de joc a celor din jur datorită unor oameni care sunt liderii noștri. Unii sunt, alții se dau a fi, alții doresc a fi. Niște conducători înCORONAți cu tot felul de viruși în ei, și care doar la un moment dat vor detona ceea ce au în ei, doar la un  moment dat se va da la iveală adevăratele lor motivații, caracterul și întunericul din ei. Nu e destul acum că ne ferim de persoanele cu măști pe față, că ne gândim că poate au vreo afecțiune - când de fapt poate ei se feresc să nu ia microbi de la ceilalți din jur - și apoi să aflăm că ei nu aveau nimic, dar ne-au creat o stare de repulsie, de a sta la o oarecare distanță de ei... pentru că purtau o mască la nas și gură, pentru că acum e la actualitatea zilei, mai ales cu isteria asta bolnavă a coronavirusului.

Și totuși, avem în jur și oameni care nu au măști pe fața lor, dar au viruși în ei. Și mai sunt și conducătorii noștri, în diferite zone de responsabilitate. Dar nu i-a întrebat nimeni pe ei de starea lor de sănătate, de educația lor, de trecutul lor, de familiile lor, de experiența lor... de ce mai vreți voi.

Pentru că unii conducători au ajuns într-o postură de top aleși de cunoscuții lor. Și-au adunat în jurul lor o grămadă - mai mică sau mai mare - de persoane care cred în țelul și în scopurile propuse de acea persoană, cineva a pus pe o foaie și un text care va deveni cândva un statut... și uite așa și-au făcut unii ”partida” lor. În astfel de cercuri ei toți sunt protejați. Este un fel de ”zona lor de comfort” din care nu îi scoate nimeni și nimic. Fiecare vede de binele lui și cel de sus vede de binele lui în primul rând, apoi a celor din grupul lui. De restul... nu prea mai contează, pentru că are de ”lucit” o amărâtă de coroană invizibilă ce o poartă pe cap, și simt ei că au o responsabilitate de a schimba lumea din jur cu ideile și planurile lor. Ei nici ciorapii împuțiți care îi poartă nu sunt în stare să și spele, ce să mai zicem de schimbarea lor?!

Da, dar mai sunt și alții care s-au numit pe sine conducători! Nu au vrut să mai treacă de filtre, de testări, de examinări, de deciziile altora care poate le erau spini în coaste. S-au urcat ei sus pe un pedestal și acum conduc! Nu au nici habar de viață, cu ce se ”mănâncă” deciziile care le iau ei pentru alții din jur... și stau acolo în vârf să dea directive. Nu știu cum se face că unii au început să-i îndrăgească. Și trece timpul și adună adepți, adună simpatizanți și când au fonduri suficiente dau un spectacol, adună pe alți naivi să le spună de planurile și scopurile lor... și încet, încet societate se extinde cu oameni care habar nu au ce înseamnă să conduci prin exemplu, să ai o inimă plină de compasiune față de cei din jur, să fi pentru alții ceea ce ai vrea tu ca ei să fie pentru tine... și restul de care mai puteți adăuga voi.

Și apoi dăm de lideri infecți! Nu știu cum au ajuns ei acolo. Probabil că la început au jucat teatru. Cu ei, cu alții, cu mai mulți alții și, în timp, de la oameni prefăcuți, simpli, motivaționali, onești, au ajuns maniaci, manipulatori, creduli, încrezuți, încăpățânați, exasperați, conducând pe cei din aria lor de influență cu un handicap ascuns... care acum nu se vede, dar în timp va ieși la lumină. Se află apoi din alte zone că are o boală ascunsă, că cei care au intrat în contact cu el au fost de mult infectați, dar nu au simptome, au devenit și ei purtători ai aceluiași virus ascuns care sălășuiește în nemăsurata lor capacitate de a dori și a tânji să fie ei importanți pentru că așa le-ar șade lor bine.

Unii au în caracterul și în personalitatea lor atribute de conducători. Am văzut cu toți astfel de oameni; unii dintre ei ajung unde le este menit să ajungă, alții își ratează destinul și sunt oprimați, se dau la fund și devin epave de care nu mai știe nimeni nimic. Și totuși, cineva le-a spus acestora că au capacitatea și au înzestrarea de a fi lideri autentici, dar nu au ajuns niciodată pe treapta aia unde trebuiau să fie. Probabil că în modestia lor nici nu au putut visa vreodată că în istoria omenirii se va scrie vreodată de ei ca lideri exemplari, oameni care au făcut ceva acolo în societate, nu mult, nu prea însemnat, dar au mișcat ceva, au pus un cui unde trebuia, au astupat o gaură undeva, au spălat un picior al cuiva nevoiaș, au dat și ei un ban pentru o cauză nobilă. Nu au fost foarte însemnați, dar au lăsat în istorie însemne mici de care nu scrie nimeni nimic, dar își aduce aminte câte unu, poate doi de ei. Și uite așa trece timpul și căutăm pe alții ca ei... și nu găsim.

Cei care sunt conducători în zona unde ei sunt puși să conducă și să facă treabă nu s-au născut cu aceste atribuții și nici nu au căpătat de la strămoșii lor o aură sau vreo putere prin care să fie niște oameni de bază în societate. Au trecut și ei prin viață. Au avut și ei examene de dat, boli de suferit, morți de îngropat, lacrimi de șters, zâmbete mai multe sau mai puține în viață. Au găsit de bine că trebuie să se implice în societate și să facă partea lor. S-au găsit că sunt puși în posturi și responsabilități pe care le-au trecut cu brio. Au dat de necazuri și au știut cum să le transforme în bucurii. Au schimbat plânsul unora în veselie, au ridicat pe cei căzuți... și poate ei erau mai jos și mai demoralizați decât îi vedeau ceilalți din jur.

Poate unii din ei au făcut un pas în sus, dar poate prea sus. I-am observat cum și-au pus număr la mașină cu ”zeu” la coadă, de parcă ar vrea să spună societății și ”fraierilor” din jur, că uite la ce ”nivel” au ajuns ei. Probabil că dacă se dădea voie la 4 litere în numărul de la mașina lor, eu și alții l-am fi schimbat în ”zmeu”... să vadă că s-au urcat pe niște aripi de vânt a căror stăpâni nu sunt, nu știu de unde vine sau unde se îndreaptă. Sau îi vezi poate în mașină cum stau cu mâna pe volan și cu cealaltă pe Facebook, mesaje, emailuri, directive. Își fac rating în trafic și fac rating și în online! Transmit online un gând motivațional, ce să facă și ei.... Le plânge mila lor după like-urile care nu le dau ăștia care sunt mai jos ca el în rang!

Degeaba este un cuvânt prea mare pentru unii ca ei. Degeaba este de fapt un fel de palmă pe care o merită pentru strădania lor de a ajunge să se uite în oglindă dimineață de dimineață și să nu observe cât de patetici și de îngâmfați au ajuns. Lideri înCORONAți degeaba! De astfel de specimene nu avem nevoie că ne infectăm și pe noi, infectează și pe alții... și ne strică toate în jur. Spăla-ia-r societatea și destinul de felul lor mârșav de a fi! Să îi ajute cineva să dea cu capul de praguri, să le tragă careva măștile de pe față și să-i aducă la realitate! Societatea noastră nu are nevoie de lideri cu funcție, ci de persoane care sunt oameni, care au inimă, care simt cu cei care nu mai pot simții, care plâng atunci când doare, care te ajută să zâmbești atunci când ești în necazul cel mai mare, și care nu profită de funcția care o are, fie că a fost numit, încoronat, ales sau pus de sine acolo. Nu uitați că aceste cuvinte sunt scrise și rostite acum cu scop. Luați-le de bine. Faceți ce știți că TREBUIE făcut. Ia un șut din partea mea și mergi înainte! Nu mai da pe alții în jos încercând să ajungi tu mai sus, înaintea lor!