Cât de mult crezi în Dumnezeu ar putea fi conectat la creierul tău, sugerează un studiu recent

În pasajul din Evrei 11:1 din Biblie, credința este descrisă drept ”substanța lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute”. Acum, potrivit unui nou studiu realizat de neurologii Universității Georgetown, puterea credinței în Dumnezeu este probabil legată de creier.

În studiul lor intitulat învățarea implicită a modelelor prezice diferențe individuale în credința în Dumnezeu în Statele Unite și Afganistan, publicat luna aceasta în revista Nature Communications, neurologii au descoperit că abilitatea unui individ de a prezice inconștient modele complexe, printr-o abilitate cunoscută sub numele de model implicit de învățare, au avut o corelație puternică cu puterea credinței lor într-un dumnezeu care creează modele de evenimente în univers.

”Acesta nu este un studiu despre existența lui Dumnezeu, acesta este un studiu despre de ce și cum creierul ajunge să creadă în dumnezei. Ipoteza noastră este că persoanele ale căror creiere sunt capabile să discearnă inconștient tiparele din mediul lor pot atribui aceste tipare mâinii unei puteri superioare”, a declarat cercetătorul principal al studiului, Adam Green, profesor asociat în departamentul de psihologie și program interdisciplinar în necunoștințe la Georgetown, într-un comunicat.

Studiul de la Georgetown, care a implicat un grup predominant creștin de 199 de participanți din Washington, D.C. și un grup de 149 de participanți musulmani la Kabul, Afganistan, este primul de acest gen care a explorat credința religioasă prin învățarea implicită a modelelor.

Adam Weinberger, cercetător postdoctoral în laboratorul Green din Georgetown și la Universitatea din Pennsylvania, a fost autorul principal al studiului. Co-autorii Zachery Warren și Fathali Moghaddam au condus o echipă de cercetători afgani care au colectat date în Kabul.

Pentru a măsura capacitatea implicită de învățare a modelelor participanților la studiu, cercetătorii au folosit un test cognitiv bine stabilit, în care trebuiau să urmărească o secvență de puncte care apar și dispar rapid pe ecranul computerului.

Au apăsat un buton pentru fiecare dintre punctele în mișcare, dar unii participanți la studiu - cei care au înregistrat cea mai puternică abilitate implicată de învățare - au început să învețe inconștient tiparele ascunse în secvență. Au apăsat butonul pentru puncte înainte de a apărea. Chiar și cei mai buni elevi implicați din studiu nu știau că punctele formează modele care demonstrează că învățarea s-a întâmplat la un nivel inconștient.

Studiul a arătat că, chiar și în rândul copiilor, cei cu abilități implicite de învățare a modelelor au fost mai predispuși să le crească credința în Dumnezeu, chiar dacă au fost crescuți într-o gospodărie care nu era religioasă.

”Cel mai interesant aspect al acestui studiu, atât pentru mine, cât și pentru echipa de cercetare afgană, a fost acela de a vedea modele în procesele și credințele cognitive reproduse în aceste două culturi”, a spus Warren. ”Afganii și americanii pot fi mai degrabă asemănători decât diferiți, cel puțin în anumite procese cognitive implicate în credința religioasă și care au un anumit sens pentru lumea din jurul nostru. Indiferent de credința cuiva, descoperirile sugerează o perspectivă interesantă asupra naturii credinței."

Deși a menționat că este nevoie de cercetări suplimentare, Green a spus că ”Un creier care este mai predispus la învățarea implicită a tiparelor poate fi mai înclinat să creadă într-un dumnezeu, indiferent de locul în care creierul se găsește sau în ce context religios se află”.

Notă: Materialul de mai sus a fost scris de Leonardo Blair pe 18 septembrie 2020 în Christian Post, de unde a fost preluat. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.