Momentul ăla când afirmi că ”ai rămas (fără) mască”...

Zilele trecute am rămas mască. De fapt am rămas fără mască. Adică mi s-a rupt suportul de ureche de la masca facială pe care suntem oarecum obligați să o purtăm în spațiile publice și spațiile închise din oraș. Aveam la mine o mască de rezervă... dar mă gândeam la masca mea pe jumătate funcțională. M-am privit în ecranul telefonului să văd cum arată masca parțial echilibrată și m-am simțit penibil. Arăta de parcă... fusesem în cine știe ce război și am cules-o de pe cine știe ce coclauri...

Am scos-o de pe figură și am respirat. Ce bine e fără mască! Apoi am căutat masca de rezervă și am pus-o pe figură... în caz că apărea poliția să nu mă trezesc cu vreo altă ”mască” în fața mea...

Probabil că și voi ați ajuns în situații penibile ca cea descrisă mai sus. Sau poate nu. Poate nu fiecare dintre voi avea ”masca de rezervă” la el. Important e că... am făcut să fie totul ”bine”. Am făcut compromisul ăla care ni-l cere acum societatea din jur, și sunt sigur că niciunuia dintre noi nu ne place să purtăm mască pe figură.

Ciudat este că unii - fie că au mască pe gură sau nu - ei se comportă de parcă ar fi alte persoane. La ei masca fizică - existentă sau inexistentă - este și parte din personalitatea lor. Ei nu sunt una și aceiași persoană, ci sunt duplicitari, tri-plicitari... și așa mai departe. Adică au felul lor de a reacționa față de anumite persoane pe care le sunt lor mai apropiate, alt fel de reacții față de persoanele mai depărtate... și cu siguranță alte caracteristici de reacție față de restul.

Noi nu definim o persoană după masca pe care o poartă. Asta e clar. Definim o persoană după modul cum vorbește, cum reacționează, cum gândește, cum se comportă. Dacă era să definim persoanele după masca pe care o poartă, probabil că aveam acum - în așa zisa pandemie - 2 sau 3 categorii maxim. Cei cu mască albastră, cei cu mască de altă culoare... și cei cu măști de plastic. Am văzut persoane care purtau măști de plastic - transparente, logic - și mi s-a părut că nu aveau nimic pe față. Am stat să văd dacă cei cu măști albastre sau din alte materiale sau alte culori se vor lua de respectiva persoană... așa cum bine am văzut cu toți - sunt sigur că fiecare a avut de a face cu persoane care știu mai bine decât tine cum se poartă masca în public. Și culmea culmilor e că nu există nici un studiu sau ceva solid care să arate, să demonstreze că masca aia ne-ar proteja de ceva.

Am prieteni care au purtat masca foarte corespunzători și s-au îmbolnăvit de covid. Nu știu cum au ”luat-o”. Așa că nu putem concluziona că purtatul sau nepurtatul de măști ne-ar proteja de ceva.

Ulterior am tras concluzia, după ce am discutat cu unii dintre ei, sau după ce am văzut că au scris și la publicul larg de felul cum s-a manifestat boala la ei, că nu a fost așa de groaznică experiența precum o descrie mass-media. Aoleu câți au mai murit. Aoleu câți s-au mai infectat. Aoleu dar câte din aceste cazuri sunt gripă sau altceva și nu covid-19. Și ne văităm și realizăm - noi, dar ne văd apoi și alții - că purtăm o mască. Suntem niște ipocriți. În loc să învingem frica asta anormală din noi... ne panicăm pe noi și mai panicăm și pe ceilalți din jurul nostru.

Așa cum am mai scris în alte ocazii, au ajuns unii din jurul nostru să fie experți în măști. Culmea e că ei nici nu au studii medicale, nici măcar nu știu să scrie formule chimice, dar ei sunt atotcunoscători. Au văzut și ei 2-3 documentare, și gata, ei sunt experți. Experți la extreme aș spune. Dacă e să îi pui să spele niște farfurii sau să șteargă pe un adult incapacitat... acolo nu mai sunt nici experți, nici nu mai pot să dea lecții.

Asta pentru că purtatul de măști i-a făcut pe mulți din jurul nostru să fie nu doar niște ipocriți, dar și niște incapabili de a mai fi oameni. Înainte mai știam să zâmbim, să mai salutăm, să ne oferim o îmbrățișare. Acum... am devenit reci, pasivi, distanți, și inutili. Fiecare pentru sine.

Auzisem că a apărut pe net niște videoclipuri cu persoane care s-au filmat și prezentau cum o să reacționăm când nu o să mai fie obligatorie purtarea de măști. O să vedem pe mulți cum casă în public fără să mai pună mâna la gură. O să vedem pe mulți cum o să își scarpine nasul, de parcă ar avea ceva pe el. O să fie mai mulți cu mâinile peste gură... probabil vor duce dorul acelor momente când erau ”sub acoperire” cu mască. Probabil că atunci o să realizeze mulți că mai trebuiau să se spele și pe dinți... că acum cu masca pe figură... nu prea mai simt ceilalți din jur dacă ai respirația rău-mirositoare sau nu.

Așadar, ar trebui să ne gândim la momentul când o să fim fără mască. Să ne imaginăm cum eram înainte și cum vom fi noi după ce ne vom scoate măștile de pe figură. Cu siguranță că mulți încă vor folosi soluțiile dezinfectante la nesfârșit. Există persoane care se dau cu dezinfectant gândind că din aer li se lipește pe ei ceva... și apa cu săpunul nu mai sunt bune. Există și persoane care nici măcar apa cu săpunul nu îl folosesc. Nu l-au folosit înainte, nu îl folosesc nici acum. Au găsit acele dozatoare unde există dezinfectant gratis și... hop și ei... că e moca!

Abia aștept să se termine perioada asta teribilă de purtat de mască. O să vedem atunci ce eroi suntem noi și ce eroi avem în jur. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem mai repede la ziua aia!