Biserica este mai preocupată de finanțele oamenilor decât de ființele lor

Acum câteva zile în urmă am dat de mărturia unui fost rocker, care s-a întors la Hristos. Soția lui l-a invitat la o biserică și... cu greu a ajuns acolo, pentru că avea concepții peste concepții despre ceea ce va găsi el acolo, despre ce fac ei în acea clădire... despre cât de ciudați sunt și de felul cum îi caracterizează lumea din exterior.

La slujba respectivă, fiind singurul bărbat cu părul lung din congregație, cam toate privirile se întorceau după el. Chiar și pastorul i s-a adresat în timpul predicii... deși acesta a reacționat plin de furie, înjurături și blesteme adresate lui și bisericii respective.

La finalul slujbei soția lui tremura. Îi tot șoptea că ”Isus te iubește...”. El, oarecum realizând ce fel de atmosferă a creat acolo, s-a recules și s-a dus la pastor să își ceară scuze. Apoi a băgat mâna în buzunar, a scos un teanc gros de bani și a numărat 7-800 de dolari, care i-a plasat în mâna întinsă a acestuia, împreună cu scuzele de rigoare că a deranjat slujba. Chiar i-a spus ca să folosească banii respectivi pentru biserică. Deodată pastorul s-a schimbat, de parcă jignirile lui din cadrul slujbei ar fi fost șterse cu teancul acela de bani. Și individul nostru a băgat iar mâna înapoi în buzunar și cu coada ochiului a văzut că ... pastorul ... stătea cu mâna întinsă, să primească ce altceva mai avea rocker-ul să ofere. Spre uimirea lui - și a mea, desigur - el a luat din mâna pastorului și banii care îi dăduse inițial, după care a lansat replica tăioasă (care este și în titlul acestei postări de azi) - ”A, vouă vă pasă de finanțele mele, dar nu de ființa mea? Ia dă banii ăia înapoi!”

A făcut stânga împrejur și a plecat mai furios decât venise. 

Ulterior, la o slujbă de evanghelizare transmisă la TV, respectivul rocker a auzit cum Billy Graham vorbea despre Isus, că îl iubește și că îi pasă de el. Deodată viața lui a luat o întorsătură radicală. Acolo, în ziua aceea viața lui s-a schimbat. Și ca să vă minunați și voi de aceasta, vă las mai jos videoclipul mărturiei lui pe care eu l-am redat pe scurt în rândurile anterioare.

Vroiam să cred că ceea ce zice el nu este adevărat. Dar am trăit și eu pe pielea mea, în calitate de creștin - nu de rocker, păgân și drogat, cum era el atunci - a ceea ce a experimentat el. Da, este adevărat că bisericile au uitat de preocuparea lor primordială:

”Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățiți-i pe cei leproși, alungați demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.” (Matei 10:8, NTR - sublinierile din text îmi aparțin)

Dar nu vroiam să vorbesc despre felul cum își administrează banii biserica, ci de faptul că pretutindeni unde mergi... hop cer donații, hop ți se pune un plic în mână la intrare, hop îți arată unde să dai din banii tăi. Pe site-ul unor biserici secțiunea de donații online este mai evidentă decât mesajul Evangheliei, sau chiar misiunea sau viziunea acelei biserici.! La o biserică pe care am frecventat-o în trecut exista o cameră unde fiecare își dădea ”zeciuiala”. Scria mare pe o cutie ”minim 5%!!!!” (probabil că ei nu au fost foarte buni la matematică... au lăsat 5... să nu pară că ”cer prea mult de la enoriași”, și da, erau așa multe semne de exclamare puse la final, nu glumesc). 

Nu. Nu este adevărat. La mine au și venit acasă să întrebe că de ce nu mai bag bani în cutia lor cu 5%! Erau - și probabil că încă sunt - preocupați mai mult de finanțele mele decât de ființa mea. Nu au venit niciodată să mă întrebe de sănătate, nu au venit niciodată să facă o rugăciune pentru mine. Nu m-au întrebat niciodată cum ar putea să îmi slujească, cum ar putea să fie cu adevărat o reprezentație a lui Isus pentru mine în această lume care stă în întuneric. 

”Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă.” (Matei 5:14, NTR, sublinierile din text îmi aparțin)

Ce ușor uită biserica de astăzi cuvintele simple ale Mântuitorului! E mai simplu să ceri bani de la cineva care vine la biserică, sau care are nevoie de o slujbă a bisericii, decât să fi o lumină și o călăuză pentru acea persoană. 

Dar și dacă am întreba ce se face cu banii care ajung în visteria bisericii... probabil că vom primi un răspuns pe măsură. Au ajuns unii să își umple buzunarele făcând nimic, iar duminica la biserică tot ei sunt cei care se bat în piept că ”fac voia Domnului”. Or fi făcând ei ceva, dar nu vedem nici o schimbare în jur. Au rămas încă mulți cu sintagma ”măștii pe față”, care nu le mai trădează ipocrizia și egoismul naturii umane. Și nu blamez pe nimeni acum... pentru că ființa umană a moștenit păcatul Adamic din generație în generație. Dar și la persoanele care au experimentat Harul salvator al mântuirii mai există ”scăpări”.

Există scăpări pentru că prioritățile lor nu sunt și prioritățile Domnului.

Există scăpări pentru că ei fac ceea ce fac pentru plata pe care o așteaptă lună de lună. 

Există scăpări pentru că ei nu sunt evaluați de nimeni și nimic cu privire la munca lor bisericească. Nu vede nimeni rod după ei, nu există schimbare, nu există progres, nu există altceva decât mai multe slujbe și mai multe ocazii în care să strângă bani care apoi să îi cheltuie și să nu știe cum de s-au dus așa de repede... pentru că nu i-au folosit în ceea ce era bine să-i folosească. 

În anii studenției am fost la biserica respectivă și am încercat să strângem într-o seară de marți - la rugăciune - câțiva bani care să fie folosiți să hrănească niște copii fără adăpost de la noi din oraș. Am ieșit în față și am expus pe scurt nevoia, apoi ne-am rugat și la final am solicitat să pună care dorește bani în coșul de colectă. Gestul respectiv a fost privit foarte urât! Eu călcasem peste un orgoliu al cuiva care nu avea nici în clin, dar nici în mânecă slujirea de dincolo de pereții bisericii. Și hop, ce m-am trezit eu, un nimeni, să fac o misiune pe care el și comitetul lui nu o aprobă... pentru că așa vrea el!!!!

Am plecat necăjit din acel loc pentru că Evanghelia nu era aplicată. Dar banii mei erau buni dacă îi dădeam, nu? Mă întreb și acum, de ce au venit acasă la mine acei ”frați” din comitetul acelei biserici să îmi interogheze ”ființa” că de ce nu mai contribui financiar la ”bunul mers” al bisericii. 

Pentru mine banii mei din acea perioadă nu erau pentru bunul mers al niciunei biserici pentru că nici eu nu o duceam prea bine. Și cum aș fi putut să dau eu din nevoia și lipsurile mele la unii care nu făceau absolut nimic pentru Domnul? Sau care aveau gura mare că ei fac evanghelizare, misiune, dar nu vedeam pe nimeni întors la credință de la idoli, nu vedeam minuni întâmplându-se, nu vedeam sesiuni de botezuri, de caticheză... și câte altele. 

De fapt schimbarea nu era un lucru de așteptat și de dorit în acea biserică. Probabil că nici o altă biserică nu ar agrea cu o schimbare a ”bunului lor mers”. Ei așa au funcționat de când se știu. Și chiar dacă ar veni însuși Domnul să îi admonesteze cu privire la ceea ce fac ei și ceea ce ar trebui ei să facă... cu siguranță că nu le-ar păsa. Le-ar păsa dacă ar fi aduși în lacrimi, în dureri, în necazuri, în nevoi. Dar nu le-ar păsa de cei care au nevoie de Domnul. Poate se trezește totuși biserica la acest ceas și realizează ce este mai important acum pentru ea, pentru societate, pentru ființele umane din jur care au nevoie așa de disperată de Dumnezeu. Pentru că nevoia principală a fiecărei ființe umane de pe fața pământului nu este de bani, ci de bunătatea lui Dumnezeu. Și bunătatea lui Dumnezeu ne cheamă pe toți la pocăință și la o viață transformată.

Care sunt prioritățile financiare ale bisericii din care faci parte, sau pe care o conduci?