După roade îi veți cunoaște - și după vorbe (bonus!)

Sunt sigur că ați auzit expresia de mai sus. Este de fapt o replică a Mântuitorului din renumita Predică de pe Munte; în Matei capitolul 7, de la versetul 15 la 23 este un scurt pasaj care vorbește despre identificarea profeților falși. În această secțiune Domnul folosește o comparație din natură pentru a ilustra, de fapt, o realitate - cruntă, aș spune eu - din lumea naturală, cea unde sunt oameni de toate tipurile de caractere. 

Fiecare dintre noi am întâlnit pomi care fac roade bune, și pomi care fac roade mai puțin bune. Nu toți suntem experți să identificăm vizual ce pom este cel pe care îl vedem, dar sunt anumite persoane care au studiat aceasta și după felul cum arată frunza, tulpina unui copac, ei îți pot spune ce fel de pom este acela - fie că are sau nu roade în el. Ce interesant, nu? 

Și noi avem acasă mai mulți pomi, dar nu au dat încă rod, dar nici nu au înflorit.

Avem - încă - răbdare cu ei, le dăm apă, le rupem frunzele uscate... îi îngrijim. Probabil că ne pierdem timpul cu ei, în concepția unora. Nu produc nimic - momentan - dar nici prea multă umbră nu fac, mai ales că îi ținem ba în casă, ba pe balcon. Ei, măcar ăștia tac. Asta apreciem.

De fapt, unul dintre pomii care îi avem noi este o încrucișare de 2 fructe. Numai că nu toți știu asta. Am pus într-un ghiveci, cu mulți ani în urmă, semințe de lămâi și semințe de grepfrut. Când a început să crească, făcea niște frunze mari, verzi... și ace mari. L-am fotografiat o dată, folosind aplicația Google Lens, să îmi identifice ce fel de pom ar fi... și mi-a găsit că ar fi... un pom de grepfrut (vă redau o foto alăturat, nu se prea văd spinii, frunzele au început să devină tot mai mari). Interesant. Noi știm însă ce este la rădăcina acestui pom... însă inteligența artificială a găsit că planta mea ar fi... altceva. Am dedus că... ori sămânța de la grepfrut a fost predominanta în procesul de creștere, ori cele 2 semințe, de plante diferite, au ”decis” să producă o plană care seamănă mai mult cu grepfrut-ul. 

Același lucru este valabil la oameni.

Îi analizăm după felul cum arată, după cum sunt îmbrăcați și după cum sunt de îngrijiți și, apoi, spunem că sunt de un anumit fel sau de alt fel.

Dacă îi mai și mirosim... probabil că vom avea o percepție mai adâncă cu privire la ei.

Dacă îi vom și cunoaște, să vedem felul lor de a fi, cum se comportă în societate, ce fel de fapte fac, cum vorbesc, cum îi tratează pe ceilalți din jur, etc., probabil că vom observa un anumit tipar de personalitate la ei. Îi vedem că au tendința să fie oameni mai calzi, mai reci, mai zâmbitori, mai morocănoși, mai tăcuți.

Și mai sunt și cei care nu le mai tace gura. Practic de ”pomii” ăștia vreau să vorbesc acum... pentru că am văzut ce fel de ”roade” aduc ei - vorba românească: ”vorba multă, sărăcia omului”.

Acest tip de oameni vorbesc mult și nu produc mai nimic. Sunt buni de gură, au anumite domenii de interes de care sunt pasionați, îi ”îmbărligă” și pe alții în asta și, fără să-și dea ei seama, parcă ar face un fel de prozelitism, prin stilul lor de a vorbi, prin cuvintele pe care le aleg, prin intonațiile făcute, felul de respirație, gesticulația. Probabil că testele de personalitate i-ar identifica pe acești oameni drept buni la oratorie, la politică și poate comentatori sportivi, ori la tv/radio. 

Cu mulți ani în urmă am lucrat la traducerea unei cărți și autorul avea câteva exprimări care mi-au rămas întipărite în minte. Spunea că ”tăcerea e de aur, dar de cele mai multe ori este doar galbenă”. Și mai avea o vorbă profundă: ”cuvântul tău este măsura caracterului tău”. Se pare că noi nu prea avem în jur prea multe persoane care să ne marcheze cu astfel de cuvinte... pentru că am fost inundați, pe zi ce trece, de oameni care vorbesc și vorbesc în pagubă.

Am încercat să urmăresc astfel de persoane la tv de câteva ori. Ei au în spate un script (scenariu) pe care îl urmează; oarecum este un fel de ”teatru” tot ceea ce fac ei, pentru că au anumite puncte de parcurs, anumite ”chestii” de spus, cuvinte cheie de rostit și, cu siguranță, un timp în care să se încadreze. 

Vă pare cunoscut acest tip de oameni? Unde altundeva ați mai găsit o descriere similară? La biserică? La piață, poate? La baruri, cafenele, pe terase, la întrunirile dintre studenți, vechi prieteni, etc? Da. Cu siguranță că sunt peste tot. Ideea e că oamenii au nevoie de comunicare și comunicarea e cea care îi leagă. Doar că unii au o comunicare care destramă, alții care ucide, alții care calomniază, alții care defăimează și așa mai departe... Păcat că nu se învață la școală cum să comunicăm eficient pentru a produce în jur ceva bun, ceva folositor. 

Există persoane care în viața lor nu au făcut altceva decât să fie niște pomi stricați, vorba Mântuitorului. Mă uitam mai devreme peste pasajul citat anterior în introducere și El spunea destul de interesant că ”Un pom bun nu poate face roade rele și un pom stricat nu poate face roade bune.” (Matei 7:18, NTR) E ca și când ai spune că un om care are ”gura spartă” (sau cum se mai spune în limbajul nostru românesc, ”gura slobodă”, ori ”diaree verbală”, ”gura stricată”, etc.) seamănă cu pomul meu de grepfrut: face multe frunze și mulți spini, dar nici o floare și nici un fruct. Probabil că există oamenii care ar beneficia de pe urma unei astfel de persoane... că întreține atmosfera. Mai trece timpul. Mai ales dacă mai spune și ceva amuzant. Dar dacă îl auzi vorbind vrute și nevrute, cuvinte care poate pe moment pentru el au sens, dar pentru mine sau alții nu au deloc... atunci începi să îți pui întrebări. Te oprești și analizezi, ce a vrut să spună? De ce a folosit acele cuvinte? Oare și-a dat seama ce a vrut să zică?

De cele mai multe ori astfel de persoane nu au scriptul de la un departament anume. Ei au de fapt un caracter individual pe care și l-au format folosind vorbele stricate, vorbele lungi și nefolositoare, crezând că ei pot distra, pot să scoată pe alții din plictiseală, că ei au puncte de vedere interesante, că sunt mai buni la politică, la sport, la religie, la câte altele. Și când vine vorba să îi pui la treabă - dacă știți vorba aia, ”să pui gura unde este și munca ta” - atunci vei realiza că rodul este nul, zero barat, absent, etc. 

Problema e că de la ”diareea verbală” a unui individ imatur (chiar dacă el / ea arată a fi de o vârstă de adult) nu poți să primești ceva bun. După ce termini discuțiile cu o astfel de persoană, dacă tu nu ești la fel ca el/ea, începi să ai mici momente de regret: de ce a trebuit să stau să ascult eu rahatul la cutare sau cutare persoană?

Exact așa și spunem! Ne dăm seama că acele cuvinte rostite de acea persoană nu au produs nimic în urma auzirii lor și, în plus, mai ne simțim și neplăcut, poate rușinați de cele rostite. Unii oameni chiar au nevoie să primească o palmă peste față pentru vorbele care le spun. Pentru că ei spun cuvinte pe care nu le-au gândit și pe care probabil nici nu le regretă... pentru că așa s-au obișnuit ei să fie: oameni de nimic, oameni ai nimicului. Și chiar dacă ar realiza că vorbele lor sunt atât de inutile... probabil că vor necesita mult timp să repare daunele create, să îndrepte ceea ce au stricat, să panseze ceea ce au rănit.

Nu avem nevoie de pomi neroditori în jur, ei sunt tăiați și aruncați în foc (Matei 7:19). Problema gravă este că societatea noastră nu face nimic cu oamenii care vorbesc și vorbesc și vorbesc prostii și nu se mai opresc. Societatea noastră nu realizează că oamenii care nu știe să se stăpânească, să judece mai întâi în mintea lor ceea ce vor rostii ulterior pe gură, nu pot fi aruncați în foc pentru vorbele lor, la fel cum ar fi aruncați pomii stricați. Însă știm un lucru, care s-ar putea să doară pe unii: ”Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” (Mântuitorul Isus în Evanghelia după Matei 12:36) Și chiar dacă aici îndurăm și auzim astfel de ”pomi stricați”, să aveți, dar, în vedere, că la Judecata de Apoi vom vedea ce fel de roade au produs unii - și ce vorbe au folosit. Rămâne doar să ne punem nu doar un contor înaintea cuvintelor noastre, dar să punem și un filtru. 

Doamne, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele! Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre rău, pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor. (Psalmii 141:3-4, NTR)

Așadar, pe oamenii îi putem cunoaște nu doar după roade, dar și după vorbe. Și dacă ne ”hrănim” cu vorbele lor... probabil că vom avea și după ce să bem apă, sau să vărsăm.