Inteligența artificială: binecuvântare sau blestem?

Persoanele care nu au auzit despre factorii pozitivi și negativi legați de recentele progrese semnificative ale inteligenței artificiale (A.I.) din ultimul an trebuie să fie persoane cu deficiențe de auz sau de vedere. Experții de frunte din domeniu vorbesc despre scenarii de peste tot, de la o nouă epocă de aur până la viziuni distopice ale sfârșitului umanității așa cum o cunoaștem.

Ce trebuie să credem noi atunci când citim interpretări atât de disparate ale posibilelor consecințe ale expertizei tehnologice în plină expansiune a inteligenței artificiale? Ar trebui ca guvernul nostru să încerce să numească experți care să reglementeze modul în care trebuie aplicată tehnologia? Știm cum comuniștii chinezi, în special, își avansează rapid cercetările în acest domeniu și mulți consideră că americanii nu pot rămâne în urma Chinei din perspectiva securității naționale.

În timp ce cetățenii de pretutindeni se gândesc la răspunsurile la aceste întrebări (dacă sunt preocupați de ele, desigur), există mai mulți factori critici care trebuie luați în vedere.

În primul rând, trebuie să contestăm în mod constant credința, prea des întâlnită, că schimbarea înseamnă în mod inevitabil "progres". Oamenii de pretutindeni par a fi deosebit de sensibili la acest mit și, de prea multe ori, îi determină pe ceilalți din jur să îmbrățișeze cu entuziasm noile progrese tehnologice, fără să își pună întrebări importante, cum ar fi care sunt prețurile care trebuie plătite pentru acest sau acel progres tehnologic, financiar, social și cultural.

Și există întotdeauna un preț de plătit pentru "avansul" tehnologic. Ar trebui să ne întrebăm întotdeauna care sunt schimbările negative anticipate, care este impactul lor și cum pot fi atenuate și îmbunătățite.

De exemplu, aerul condiționat a reprezentat un progres tehnologic extraordinar, făcând posibilă "centura soarelui". Fiind crescut în Houston, cunoscut local ca "orașul sudorii", atunci când eram adolescent am privit aerul condiționat ca pe o invenție miraculoasă și o binecuvântare extraordinară. Și așa a și fost.

Cu toate acestea, a distrus, de asemenea, cartierele, americanii închizându-se ermetic în casele lor pentru a se izola și pentru a conserva aerul condiționat scump. În consecință, nu ne cunoșteam vecinii în același mod în care o făceam înainte. Am crescut într-un cartier din Houston de la sfârșitul anilor 1940 până la mijlocul anilor 1960 și cunoșteam fiecare familie de pe strada noastră și pe toți membrii familiilor lor. Treptat, pe măsură ce casă după casă a fost climatizată, am pierdut legătura cu fiecare familie în parte, deoarece nu mai stăteam pe verandă și în curte și nu ne mai vizitam unii pe alții. Câți vecini cunoașteți acum, când aerul condiționat a devenit aproape omniprezent?

În al doilea rând, cum vom reglementa dezvoltarea acestei noi tehnologii pentru a atenua abuzurile? Acest lucru presupune că vor exista abuzuri (și vor exista), deoarece invențiile sunt realizate de ființe umane, iar ființele umane au defecte atât în dorințele, cât și în judecata lor. După cum spune declarația confesională a denominației Baptiste Sudice din America,

"Prin ispitirea lui Satan, omul a încălcat porunca lui Dumnezeu și a căzut din inocența sa originară; prin aceasta, posteritatea sa moștenește o natură și un mediu înclinat spre păcat și, de îndată ce sunt capabili de acțiune morală, au devenit călcători de lege și sunt capabili de acțiune morală au devenit călcători de lege și sunt sub condamnare." (Credința și Mesajul Baptist, articolul III)

Profetul Ieremia a proclamat,

"Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască? " (Ieremia 17:9, NTR)

S-a spus că revoluția științifică a fost condusă de creștinii devotați care îl vedeau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu revelat al ordinii și că puteau "gândi gândurile lui Dumnezeu după El". Din păcate, spre deosebire de Dumnezeu, întreaga omenire are o natură umană căzută, păcătoasă.

În consecință, dorința de putere, dorința de exploatare, dorința de subjugare a semenilor va fi mereu la îndemână, ca un lup răpitor, așteptând să se năpustească la momentul oportun.

Este oarecum deranjant să fii martor la ființe umane care nu conștientizează în mod fericit defectele naturii umane. Trebuie să ne reamintim în mod constant de depravarea potențială care stă mereu la pândă, gata să orbească, gata să se năpustească.

Lord of the Flies (Stăpânul muștelor, foto coperta cărții alăturat - disponibilă spre a fi comandată făcând click pe ea sau pe titlul cărții) a lui William Golding servește ca o poveste de avertizare în această privință. În acest roman celebru din 1954, William Golding, învățător englez, vorbește despre un grup de școlari englezi care sunt abandonați după ce avionul lor se prăbușește pe o insulă tropicală în care toți adulții sunt uciși. Golding a scris Stăpânul muștelorca răspuns la unul dintre cele mai populare romane de la sfârșitul secolului al 19-lea și din prima jumătate a secolului al 20-lea, The Coral Island (Insula de corali) a lui R.M. Ballantyne, publicat în 1857.

Generații de școlari britanici au îndrăgit această poveste despre adolescenți, rămași fără conducerea unui adult după ce nava lor se prăbușește pe o insulă pustie. Aceștia continuă să depășească obstacolele și să "civilizeze" lucrurile într-un mod foarte colonial britanic.

Golding spunea: "Predau la băieți în cadrul unei școli englezești. Aceasta nu este ceea ce s-ar întâmpla dacă ar fi lăsați singuri fără supravegherea unui adult". El credea că ei ar reveni rapid la sălbăticie unii împotriva altora.

Dacă experiența secolului 20 este luată în serios, romanul distopic al lui Golding este mult mai realist în reflectarea naturii umane. 

Experiențele teribile ale primei jumătăți a secolului 20 în Europa l-au făcut pe Golding să nu-și mai facă iluzii despre natura umană. Golding spunea că Insula de corali "s-a transformat în compost" în mintea sa, iar în acest compost "un nou mit a prins rădăcini".

Observația ne spune că "Stăpânul muștelor" este mult mai reprezentativ pentru adevărata natură umană, neîmpăcată de Hristos, decât mitul colonial victorian al Insulei Coralilor.

Ca și creștini, ca și ființe umane, avem obligația morală de a pune cât mai multe întrebări pătrunzătoare despre miracolele tehnice precum inteligența artificială. Care sunt posibilele consecințe negative? Cum pot fi atenuate aceste consecințe? Este ceva ce ar trebui făcut, și dacă da, sub ce orientări etice?

A ignora aceste probleme înseamnă să nu ne asumăm responsabilitățile față de semenii noștri.

Așadar, haideți să ne punem întrebările potrivite și să căutăm îndrumarea Domnului la fiecare pas.

Notă: Materialul de mai sus a fost scris inițial de Dr. Richard Land în cadrul secțiunii CP Voices a site-ului Christian Post, de unde a fost preluat și adaptat. Dr. Richard Land, BA (Princeton, magna cum laude); D.Phil. (Oxford); Th.M (Seminarul din New Orleans). Dr. Land a ocupat funcția de președinte al Southern Evangelical Seminary din iulie 2013 până în iulie 2021. La pensionare, a fost onorat ca președinte emerit și continuă să fie profesor adjunct de teologie și etică. Dr. Land a fost anterior președinte al Comisiei pentru etică și libertate religioasă a Convenției Baptiste de Sud (1988-2013), unde a fost, de asemenea, onorat ca președinte emerit la pensionare. Dr. Land a fost, de asemenea, editor executiv și editorialist pentru The Christian Post din 2011. Dr. Land explorează multe subiecte actuale și critice în emisiunea sa radiofonică zilnică, "Bringing Every Thought Captive" (Aducerea sub captivitate a fiecărui gând), și în rubrica sa săptămânală pentru CP. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.