De ce sunt persecutați toți salvatorii?

Nu am să înțeleg niciodată de ce oamenii care îi salvează pe alți oameni din situații neprevăzute, nedorite, neașteptate, etc., au ajuns să fie cei mai ”persecutați” oameni din vremurile pe care le trăim în prezent. Parcă nu tot la fel a fost și în vremurile străvechi... când Dumnezeu trimitea pe cineva să avertizeze pe oameni de ceea ce li se va întâmpla și ei ignorau mesajul, batjocoreau mesagerul... și uneori îl și lichidau pentru că mesajul lui nu era ”political correct” (ca să folosim și noi acum o terminologie de ”actualitate”). 

Ce poate fi mai corect acum decât să spui lucrurilor pe nume și să o faci în mod clar și adevărat? Doar că nu poți să fi și corect din punct de vedere uman și să spui și adevărul în același timp pentru că unii au ca fundament al mentalității și comportamentului lor chestiuni care se bat cap în cap. Dacă spui ceva adevărat... devi transparent în ceea ce ai susținut și văd ceilalți din jur ceea ce ai afirmat, ei cunoscându-te că tu ești un nenorocit ca și ei, logic. 

Așa se face că zilele trecute am avut neprogramata ocazie să aud - mai întâi pe la câteva canale de știri din România - despre cum sunt huiduiți, înjurați și batjocoriți niște oameni care își fac treaba pe litoralul nostru. Și apoi am spus să trag niște concluzii,  mai ales că am auzit cum îi vorbea lumea și se răfuia cu ei pe plajă. 

De ce sunt ”persecutați” salvatorii din zilele noastre?

1. Pentru că oamenii nu știu ce înseamnă ”să fi salvat” din ceva teribil. 
Exact. Până nu o să fi salvat dintr-o situație teribilă nu o să știi valoarea unui salvator. Până nu ajungi să conștientizezi starea în care ești și nevoia ta de salvare nu vei putea nicicând să faci o bună evaluare a unui salvator. Același lucru este valabil pe toate planurile, fie că vorbim despre cel fizic, spiritual, emoțional. Oamenii nu sunt conștienți de gunoiul și de groapa în care se află, dar le este mai ușor să dea din gură și să critice pe cei care le pot fi salvatori poate după felul cum arată, cum sunt îmbrăcați sau cum se adresează lor. 

2. Pentru că oamenii nu știu să salveze pe alți oameni.
Îmi aduc aminte că am făcut anii trecuți un curs de ”Prim Ajutor”. Și după ce am parcurs acest curs, am realizat că trebuia să îl fi făcut mult mai devreme pentru că ne-a învățat chestiuni despre care nu am aflat de nicăieri. Această materie trebuie introdusă obligatoriu în toate școlilele, pe lângă altele care sunt lipsă acum. Noi nu am fost instruiți cum să îi salvăm pe alți oameni din situații neprevăzute, nemaiîntâlnite și avem tendința că suntem atotștiutori și dăm noi lecții la alții pentru că am văzut noi ”o schemă” într-un film, sau ceva pe internet.

3. Pentru că oamenii nu înțeleg ce înseamnă să fi mort și cineva să te readucă la viață. 
Nu știu câți dintre voi ați avut experiențe de moarte clinică. Sau să fi fost mult timp în comă. Sau chiar la un pas de moarte. Am văzut moartea cu ochii mei în timp ce ne pregăteam să trecem o stradă în București. În fața noastră o mașină gonind a spulberat pe un individ de pe trecerea de pietoni de parcă era o marionetă. Ne cuprinse panica pe toți și nu știam ce să facem. Nu știu dacă omul respectiv a supraviețuit sau nu, însă știu că cel care l-a lovit nu s-a întors să îl salveze. Iar cel care era pe moarte nu mai putea rosti nimic ca să poată face ceva în acest sens. Depindea în totalitate de alții ca viața lui să fie salvată, readusă la normal. Și apoi urmează rănile, traumele, amintirile și durerile. Și probabil că - dacă este salvat - va avea un sentiment de recunoștință pentru cel sau cea care a intervenit atunci, acolo și pe moment.

Probabil că la mare, pe litoral, mulți dintre noi suntem acaparați de momentul acela de euforie, am ajuns în final la mare, vreau să simt valurile cum mă lovesc, cum sunt copleșit de apă... un sentiment pe care nu îl poți simți la un ștrand, sau în duș, desigur. Dar atunci când steagul roșu de ”interzis înotatul” este arborat înseamnă că este un semnal și că trebuie să îl asculți. Dar probabil că cei care îl ignoră sunt ori ”daltoniști”, ori ignoranți, ori vor spune că ”las că nu o să mi se întâmple nimic”. Ciudat e că se întâmplă cu cei mai bun înotători și că de ei aflăm că s-au avântat în mare și ei nu au mai putut fi salvați. 

Așadar, data viitoare când aveți în jur oameni care sunt acolo ca să salveze pe alții... fiți recunoscători pentru ceea ce fac ei. Respectați munca lor. Apreciații. Dacă ei vă avertizează cu privire la un incident, ascultați-i. Și dacă vreți să îi ignorați... pentru că aveți voi motivele voastre... faceți-o pe propria răspundere. Sunt oameni care plătesc bani grei ca să își salveze viețile din mâna morții... alții se aruncă în brațele ei crezând că experimentează un dram de adrenalină. Păcat că adrenalina aia nu vă atinge conștiința ca să vedeți cât rău faceți... Păcat că nu conștientizăm ce înseamnă să fi salvat dintr-o situație groaznică. Să vă ferească Dumnezeu de situații nenorocite și momente de unde nu vă mai poate salva nimeni. Apreciați pe cei care salvează pe alții.