GUEST POST: Numai Dumnezeu este Dumnezeu

Există un singur Creator, unul singur demn de adorație și închinare, unul singur al cărui nume va fi proclamat în eternitate. Restul dintre noi suntem ființe create, aici pentru plăcerea și scopul Său. El este etern. Noi suntem astăzi aici și mâine nu vom mai fi. El este esențial. Noi suntem dispensabili și de unică folosință. Numai Dumnezeu este Dumnezeu.

Ioan Înaintemergătorul (Botezătorul) a înțeles acest lucru, spunând mulțimilor care s-au adunat la botezul său: „Omul care vine după mine m-a întrecut, pentru că era înaintea mea.” (El vorbea aici despre Isus.) El a continuat: „Eu însumi nu L-am cunoscut, dar motivul pentru care am venit botezând cu apă a fost ca El să fie descoperit lui Israel” (Ioan 1:30b-31).

Acesta a fost întregul scop al slujbei sale: ca Isus să fie descoperit lui Israel. Odată ce acest lucru a fost făcut, misiunea lui Ioan a fost încheiată. După cum le-a explicat Ioan adepților săi, care păreau îngrijorați de faptul că Isus câștiga mai mulți adepți decât el, „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez” (Ioan 3:30).

Dar noi ridicăm mereu oameni. Suntem precum adepții lui George Whitefield, care doreau ca acesta să îi perpetueze memoria prin formarea unei denominațiuni sub numele său. Aceștia erau îngrijorați că alții vor primi merite pentru munca lui. Dar răspunsul său a fost întotdeauna același: „Nu, lăsați numele lui Whitefield să moară, pentru ca lucrarea lui Isus Hristos să trăiască... Lăsați numele lui Whitefield să piară, dar Hristos să fie glorificat... Am avut suficientă popularitate încât să mă satur de ea.”

Fie ca și noi să învățăm să ne săturăm de popularitate. O privire în eternitate ne-ar vindeca de miopia noastră. Iar o privire la tronul lui Dumnezeu ne-ar reaminti cine este El și cine nu suntem noi.

Am uitat că, în noi înșine, suntem niște nenorociți și că singurul bine care iese din noi este datorită Lui?

Am uitat că „avem această comoară în vase de lut pentru a arăta că această putere atotputernică vine de la Dumnezeu și nu de la noi” (2 Corinteni 4:7)?

Am uitat că Dumnezeu nu Își va împărți slava cu carnea și sângele?

Sau tânjim după popularitate? Tânjim după afirmarea oamenilor? Trăim pentru laude și recunoaștere?

Fie ca Dumnezeu să ne ajute.

I. V. Neprash a povestit că, în timpul trezirii spirituale galeze din 1904-1905, „Una dintre cele mai grele încercări [ale lui Evan Roberts] în timpul trezirii a fost aceea de a fi obiectul închinării oamenilor. Un prieten de-al său mi-a povestit odată că l-a găsit întins pe podea, strigând către Domnul să facă să dispară acest lucru, astfel încât toată slava să meargă numai către Dumnezeu.”

Toți ochii pe Regele Isus!

Vorbind despre ziua Domnului, profetul Isaia a declarat că

Omul va trebui să-și plece privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului; împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice; împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite; împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. (Isaia 2:11-17).

Chiar simt o teroare sfântă în timp ce scriu aceste cuvinte, ca nu cumva eu sau oricare dintre noi să încercăm să luăm gloria, creditul sau onoarea care Îi aparține doar Lui.

Faptele Apostolilor consemnează,

Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. (Faptele apostolilor 12:21-23)

Să sperăm că propriile noastre situații nu sunt nici pe departe atât de extreme. Dar ar putea fi posibil ca un motiv major pentru care nu vedem mai multe revărsări miraculoase ale Duhului să fie faptul că ne asumăm o parte din meritul pentru ceea ce face Dumnezeu sau că le permitem oamenilor să se uite mai degrabă la noi decât la El?

Dumnezeu să ne ajute să ne coborâm cu adevărat pentru ca toți ochii să fie ațintiți asupra Lui. Și fie ca versiunea noastră de credință centrată pe om, producătoare de superstaruri, să fie înlocuită de o credință centrată pe cruce, ucigătoare de carne.

În 1989, am scris: „În loc să producem slujiri care să se abțină de la sine și să-L înalțe pe Domnul, am creat culte ale personalității, centrate pe om și care înalță carnea”. Sunteți de acord că lucrurile sunt mult mai grave astăzi decât atunci?

Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru carnalitatea și imaturitatea lor - el chiar i-a numit „copii” - scriind: „de vreme ce există gelozie și ceartă între voi, nu sunteți voi lumești [sau, carnali]? Nu cumva vă purtați ca niște simpli oameni? Căci atunci când unul spune: „Eu îl urmez pe Pavel”, iar altul: „Eu îl urmez pe Apolo”, nu sunteți voi simple ființe umane?”

El a continuat: „La urma urmei, ce este Apolo? Și ce este Pavel? Doar slujitori, prin intermediul cărora ați ajuns să credeți - așa cum Domnul a atribuit fiecăruia sarcina sa. Eu am plantat sămânța, Apolo a udat-o, dar Dumnezeu a făcut-o să crească. Deci, nici cel care plantează, nici cel care udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, care face lucrurile să crească” (1 Corinteni 3:5-7).

Numai Dumnezeu!

Este adevărat că liderii pastorali „sunt colaboratori în slujba lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9) și că, într-o zi, toți vom fi răsplătiți pentru munca noastră (1 Corinteni 3:8). Vom primi chiar laude de la Dumnezeu dacă suntem credincioși (1 Corinteni 4:5). Cât de remarcabil și umilitor. Dumnezeu Atotputernic Își va exprima aprecierea față de noi și va spune: „Bine ați făcut!”

De asemenea, este adevărat că ar trebui să-i onorăm pe cei care ne slujesc în Domnul, tratându-i cu respect și apreciere (Filipeni 2:29, 1 Tesaloniceni 5:12-13). Dar există o lume de diferență - nu, un univers de diferență - între onoarea pe care o dăm unei persoane și onoarea pe care o dăm Domnului. Fie ca noi să nu le confundăm niciodată pe cele două.

De aceea, atunci când rostim rugăciunea Domnului, cerem ca numele Lui, nu al nostru, să fie sfințit. Și de aceea, atunci când vom sta în fața tronului Său, nimeni nu va arăta cu degetul spre niciunul dintre noi, spunând: „Uite! Este unu și unu! El este [sau ea este] favoritul meu!” În schimb, toți ochii vor fi ațintiți asupra Regelui și numai numele Său va fi lăudat de-a lungul eternității.

În ceea ce privește timpul nostru aici, pe pământ, oamenii vor fi salvați doar atunci când Isus va fi înălțat.

Fie ca noi să învățăm să ne dăm la o parte pentru ca El să își poată urma calea și fie ca noi să învățăm, din inimă, să îndreptăm toți oamenii către El.

Material publicat inițial pe 24 septembrie 2024 în site-ul Charisma News (de unde a fost preluat și adaptat), scris de Dr. Michael Brown (https://thelineoffire.org/), care este gazda emisiunii radiofonice The Line of Fire, difuzată la nivel național. Este autorul a peste 40 de cărți, printre care Can You be Gay and Christian (“Poți fi homosexual și creștin”), Our Hands are Stained with Blood (“Mâinile noastre sunt pătate de sânge”) și Seizing the Moment: How to Fuel the Fires of Revival (“Profită de moment”: Cum să alimentezi focul trezirii”). Dr. Brown este dedicat echipării persoanelor cu speranță, a angajării credinței și împuternicirii fiecărui creștin pentru a deveni o voce pentru sănătate morală și claritate spirituală. Vă puteți conecta cu el pe Facebook, X sau YouTube.