Home activitate Biblie discipoli evanghelizare identitate religioasă martorii lui Iehova organizare predicare presiune socială raportare slujire religioasă ușă în ușă versete De ce bat martorii lui Iehova la uși?

De ce bat martorii lui Iehova la uși?

sâmbătă, iulie 19, 2025
Read
Imagine cu 2 persoane care bat la o ușă, Martorii lui Iehova, cine alții ar putea fi - imagine creată cu Microsoft Copilot

Zilele acestea au început să bată la noi la uși și să sune la interfoanele de la bloc tot felul de indivizi. Recent am răspuns la un astfel de apel, un individ îmi răspunde de la celălalt capăt al interfonului și mă anunță că astăzi au un studiu biblic despre nu mai știu ce. Am știut în secunda când a pronunțat termenul de „studiu biblic” că nu erau alții decât „Martorii lui Iehova”.

Cine altcineva face studiu biblic fără să te invite undeva, într-o clădire religioasă, sacră, unde terminologia de „biblic” și „studiu” este cu adevărat la locul lor. Astăzi, într-o sâmbătă oarecare, i-am auzit revenind din nou pe la ușile altor vecini să încerce să intre în casele și sufletele lor. Am auzit pe mulți deschizându-le ușile și răspunzându-le cu câteva cuvinte că nu ne interesează, că e treaba fiecăruia ce crede și că... să vă vedeți de treabă. Toată chestia asta a durat vreo 10-15 minute. Apoi am auzit ușa blocului când cei doi „Martori” părăseau incinta în frustrare (și poate chiar dezgustare). Oare ne-au trimis pe toți în iad pentru că nu i-am primit? Oare ne-au condamnat la purgatoriu veșnic pentru că ei nu își pot face acum raportarea la Turnul de Veghe că... au fost la N apartamente și au vorbit cu X persoane și că M la puterea n luat de câte 2 au dorit să continue un studiu biblic? Oricare ar fi fost „discuția lor ulterioară”, am putut vedea deasupra capului lor (pentru că i-am urmărit de la etaj) o frustrare profundă și o denunțare a locatorilor din bloc. Așa că articolul de astăzi răspunde la întrebarea „De ce bat la ușile noastre Martorii lui Iehova?” - un material destul de stufost, dar bine documentat, scris de către cei de la Christian Pure (detalii la finalul acestui articol).


Rezumat

  • Martorii lui Iehova merg din ușă în ușă ca o datorie religioasă, crezând că este o poruncă de la Dumnezeu să împărtășească credința și dragostea lor cu ceilalți.
  • Misiunea lor din ușă în ușă a evoluat de la studiile biblice timpurii din anii 1870 la o activitate organizată sub conducerea unor lideri care au pus accentul pe formarea structurată și drepturile legale pentru activitățile lor.
  • Deși participarea la misiunea din ușă în ușă este încurajată, membrii se confruntă cu presiuni sociale; refuzul poate duce la etichetarea ca inactiv sau la măsuri disciplinare.
  • Schimbările recente în cerințele de raportare pentru activitatea misionară au mutat accentul de la urmărirea detaliată la participarea de bază, reducând potențial presiunea asupra membrilor, menținând în același timp așteptările privind implicarea.


Înțelegerea bătăii la ușă: De ce Martorii lui Iehova merg din ușă în ușă (și pot să spună nu?)
V-ați relaxat vreodată acasă, poate bucurându-vă de o dimineață liniștită de sâmbătă, și ați auzit o bătaie politicoasă la ușă? Deschideți și acolo stau două persoane bine îmbrăcate, poate cu niște reviste sau o Biblie în mână, zâmbind și gata să vă împărtășească ceva. Pentru mulți dintre noi care îl iubim pe Domnul, vederea Martorilor lui Iehova mergând din ușă în ușă ne poate trezi curiozitatea. S-ar putea chiar să ne simțim puțin nesiguri. Ne gândim: „De ce o fac așa? Ce îi motivează să continue?” Și poate, doar poate, ne întrebăm: „Chiar trebuie să facă asta?”


Ei bine, haideți să încercăm să înțelegem împreună. Vrem să explorăm, cu bunătate și cu inima curată, de ce urmează ei această cale familiară. Cu credința ca ghid și dorința de adevăr în inimile noastre, vom analiza credințele și povestea din spatele modului în care Martorii lui Iehova își împărtășesc credința. Vom analiza două întrebări importante: De ce sunt atât de hotărâți să meargă din ușă în ușă? Și poate unul dintre ei să decidă: „Știi, asta nu e pentru mine”? Să deschidem ușa înțelegerii, să vedem lucrurile din perspectiva lor, să aflăm despre călătoria lor și să vedem cum se leagă totul de familia creștină mai largă. Pregătiți-vă să fiți informați și poate chiar inspirați de dedicarea lor, chiar dacă rămânem ferm în credința noastră prețioasă!


Cum a început slujba din ușă în ușă în mișcarea Martorilor lui Iehova?
Știți, modul foarte specific în care Martorii lui Iehova merg din ușă în ușă nu a fost așa de la începutul mișcării lor. De fapt, acesta a crescut și s-a schimbat de-a lungul a câțiva ani.


Primii ani (studenții Bibliei): Totul a început cu un bărbat pe nume Charles Taze Russell și un mic grup de studiu biblic în anii 1870, în Pennsylvania.¹¹ Russell se concentra în principal pe înființarea de grupuri de studiu și tipărirea de materiale religioase, în special revista sa numită Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghe din Sion și vestitorul prezenței lui Hristos) (prima apariție în iulie 1879).² În acele vremuri, împărtășirea credinței lor însemna adesea distribuirea gratuită a unor broșuri și pliante în apropierea bisericilor, încercând să ajungă la oameni care erau deja religioși, sau trimiterea de materiale prin poștă sau distribuirea lor persoanelor cunoscute.¹²


Trecerea către case: Lucrurile au început să se schimbe în jurul anului 1903. Revista Watch Tower (Turnul de Veghe) a început să sugereze o metodă mai directă: distribuirea de tractate din casă în casă pentru a ajunge la toată lumea, nu doar la membrii bisericii.¹² Mulți dintre Studenții Bibliei au fost foarte entuziasmați de această idee! Rapoartele din acea perioadă vorbesc despre eforturi uriașe de a vizita aproape fiecare casă din unele orașe mari și din zonele înconjurătoare.¹²


Apariția colportorilor: Chiar mai devreme, în 1881, grupul a făcut apel la oameni dedicați („colportori”) care puteau să-și petreacă o mare parte din timp făcând această muncă misionară.¹² Acești pionieri timpurii călătoreau, uneori foarte departe, mergând din casă în casă și vizitând întreprinderi. Ei ofereau cărți (cum ar fi Studies in the Scriptures [Studii în Scripturi] de Russell) și încercau să convingă oamenii să se aboneze la revista Watch Tower.¹² Scopul lor era să găsească oameni dornici să afle ceea ce ei considerau adevărul biblic.¹² Uneori luau comenzi pentru cărți și se întorceau mai târziu să le livreze.¹² Până în 1888, existau aproximativ 50 de colportori cu normă întreagă, iar numărul lor continua să crească.³³


Organizarea sub conducerea lui Rutherford: După moartea domnului Russell în 1916, Joseph Franklin Rutherford a devenit liderul grupului.² El a organizat cu adevărat grupul, a menținut tipografiile în funcțiune și, în 1931, a ales numele „Martorii lui Iehova”. Acest lucru a fost făcut pentru a diferenția grupul și a evidenția cu adevărat rolul lor de martori ai lui Iehova.² Accentul pus pe predicarea Evangheliei a rămas puternic și probabil a devenit și mai structurat sub conducerea lui.


Formalizarea și formarea sub conducerea lui Knorr: Metoda de predicare din ușă în ușă a devenit și mai importantă și mai organizată sub conducerea următorului lider, Nathan Knorr.² Knorr este cunoscut pentru înființarea unor școli de instuire formală pentru slujitori, cum ar fi Școala Biblică Watchtower din Gilead (înființată în 1943). Această școală a fost creată special pentru a ajuta Martorii să devină mai buni în munca de predicare din ușă în ușă și în învățătură.² El a supravegheat, de asemenea, realizarea propriei lor traduceri a Bibliei, Traducerea Lumii Noi.² În timpul mandatului său, atribuirea de cartiere specifice (teritorii) congregațiilor și ținerea unei evidențe atente a celor care făceau ce anume a devenit modul standard de a face lucrurile.²


Victorii juridice: În anii 1930 și 1940, în Statele Unite, Martorii lui Iehova s-au confruntat cu unele bătălii juridice. Unele orașe au încercat să îi oblige să obțină permise ca distribuitori sau „vânzători ambulanți”.²¹ Dar Martorii au susținut că nu vindeau lucruri, ci împărtășeau religia lor. În câteva cazuri judiciare foarte importante (cum ar fi Murdock v. Pennsylvania din 1943), Curtea Supremă a Statelor Unite le-a dat dreptate! Curtea a declarat că distribuirea de materiale religioase din ușă în ușă era o formă de activitate religioasă protejată de lege (Primul Amendament).²¹ Probabil că câștigarea acestor cazuri a contribuit la consolidarea practicii de a merge din ușă în ușă în cadrul organizației.


Continuarea modernă: Și astăzi, mersul din ușă în ușă este încă ceea ce îi caracterizează. Puteți vedea cât de important este pentru ei acest lucru, având în vedere că au început din nou să o facă cu entuziasm în septembrie 2022, după ce au încetat pentru o perioadă din cauza pandemiei de COVID-19.³⁶


Așadar, această istorie ne arată că modul în care Martorii lui Iehova merg din ușă în ușă astăzi nu este ceva pe care l-au copiat exact din primul secol. Este ceva care a crescut și s-a schimbat mult în istoria propriului grup. A început cu distribuirea mai largă a literaturii și a devenit din ce în ce mai sistematică, mai bine organizată și mai accentuată de lideri precum Knorr, fiind, de asemenea, modelată de acele importante victorii în instanță.²


De asemenea, se poate observa o legătură puternică, încă de la început, între faptul că grupul era un important editor religios (numit inițial Zion’s Watch Tower Tract Society, acum Watch Tower Bible and Tract Society) și modul principal în care își împărtășeau credința.² Distribuirea de materiale tipărite a fost întotdeauna esențială.¹² Mergând din ușă în ușă a devenit cea mai directă și răspândită modalitate de a distribui oamenilor toate revistele, cărțile și broșurile pe care le produc, legând modul în care ajung la oameni de lucrurile pe care le folosesc pentru a-și împărtăși mesajul.²


Întrebarea 1: De ce cred Martorii lui Iehova că trebuie să meargă din ușă în ușă?
Vedeți voi, pentru Martorii lui Iehova, mersul din ușă în ușă nu este doar ceva ce fac în plus sau o sugestie a cuiva. Nu, ei consideră că este o sarcină foarte importantă, ceva ce Dumnezeu Însuși le-a cerut să facă, și totul vine din iubire.


O poruncă de la Dumnezeu și Isus: În adâncul sufletului, ei cred că urmează o instrucțiune directă. Ei se uită la Biblie, la Matei 28:19-20, unde Isus le-a spus: „Duceți-vă, dar, și faceți ucenici din toate neamurile... Învățându-i...”.¹ Ei consideră că acest lucru înseamnă să se apropie de oameni personal, chiar acolo unde locuiesc, bătând la ușile lor.³


Motivați de iubire: Ei consideră această ascultare ca un act de iubire pură. Ei îl iubesc pe Iehova Dumnezeu, așa că vor să facă ceea ce le cere El. Ei cred că acest lucru arată iubire față de aproapele lor. Gândiți-vă astfel: dacă ați crede cu adevărat că aveți o veste care ar putea salva viața cuiva, nu v-ar împinge iubirea să o împărtășiți, chiar dacă nu ar fi întotdeauna ușor? Ei simt că au adevăruri importante din Biblie pe care oamenii trebuie să le audă pentru a avea un viitor luminos.⁶


Urmând exemplul: Ei cred cu adevărat că merg pe urmele lui Isus și ale primilor Săi ucenici. Ei indică versete în care Isus i-a trimis pe ucenicii săi în casele oamenilor (cum ar fi Matei 10:7, 11-13) și modul în care acei primi creștini au continuat să învețe „în public și din casă în casă” (Faptele Apostolilor 5:42; 20:20).¹ Ei simt că doar păstrează vie modalitatea originală, aprobată de Dumnezeu, de a împărtăși vestea bună.³


Un sentiment de urgență: Ceea ce le alimentează cu adevărat pasiunea este ceea ce cred despre vremurile în care trăim. Martorii lui Iehova cred că acestea sunt „zilele din urmă” și că se apropie foarte repede timpul judecății, „distrugerea oamenilor nelegiuiți”.⁶ Acest lucru îi face să simtă o nevoie urgentă de a le spune oamenilor și de a le împărtăși speranța pe care o găsesc în Împărăția lui Dumnezeu, care, cred ei, va aduce o lume nouă și minunată.⁶ Așadar, când vizitează oamenii, ei poartă această preocupare serioasă pentru viitorul tuturor.


Mărturisirea și slăvirea lui Dumnezeu: Această activitate este legată și de identitatea lor. Ei se numesc Martorii lui Iehova deoarece consideră că principala lor sarcină este să le vorbească oamenilor despre numele lui Iehova, dreptul Său de a domni și planurile Sale, așa cum cred că a făcut Isus.⁶ Ieșind și vorbind cu oamenii, în special din ușă în ușă, este modul principal în care ei trăiesc conform numelui pe care Dumnezeu le-a dat, așa cum se spune în Isaia 43:10-12 („«Voi sunteți martorii mei», zice Iehova…”).⁹ Făcând acest lucru, ei confirmă cine cred că sunt. De asemenea, ei consideră că astfel aduc slavă lui Dumnezeu și fac cunoscut peste tot numele Lui personal, Iehova.⁵


Eficacitate dovedită (punctul lor de vedere): Cu peste o sută de ani de experiență, ei consideră că metoda din ușă în ușă este cea mai bună metodă de a ajunge la tot felul de oameni și de a-și îndeplini misiunea.¹


Uau! Această motivație de a merge din ușă în ușă provine dintr-un amestec puternic de factori. Începe cu sentimentul că Dumnezeu le-a poruncit direct acest lucru, considerând că astfel Îl iubesc pe Dumnezeu (prin ascultare) și iubesc oamenii (prin împărtășirea a ceea ce cred că salvează vieți). Apoi, se adaugă sentimentul puternic că sfârșitul lumii așa cum o știm noi este aproape, ceea ce face ca mesajul lor de avertizare să fie incredibil de important. Toate aceste lucruri – ascultarea, iubirea și urgența cu privire la viitor – acționează împreună, făcând ca această misiune să fie absolut esențială pentru ei.


Și este chiar mai profund decât atât; face parte din identitatea lor! Numele „Martorii lui Iehova”, pe care au început să-l folosească în 1931, a fost ales special pentru a arăta că sunt aici pentru a mărturisi despre Iehova, pe baza modului în care citesc Isaia 43:10.12.⁹ Vorbind public cu oamenii este principalul mod în care ei trăiesc această identitate.⁵ Așadar, mersul din ușă în ușă nu este doar ceva ce ei fac; este o parte esențială a ceea ce ei cred că Dumnezeu vrea ca ei să fie în lumea de astăzi.


Întrebarea 2: Ce versete biblice folosesc Martorii lui Iehova pentru a susține mersul din ușă în ușă?
Martorii lui Iehova cred că Biblia însăși le spune să meargă din ușă în ușă. Ei indică adesea câteva versete cheie pentru a explica de ce folosesc această metodă:


Marea Poruncă (Matei 28:19-20): Aceasta este ca o instrucțiune principală pentru toată lucrarea lor. Isus a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i... învățându-i să păzească tot ce v-am porcit”.¹ Ei cred că a ajunge direct la oameni, chiar și acasă, este o parte necesară a urmării acestei porunci.³


Instrucțiunile lui Isus (Matei 10:7, 11-13): Când Isus i-a trimis pe ucenicii Săi, le-a spus să predice că „Împărăția cerurilor s-a apropiat”. El le-a spus, de asemenea, să „caute pe cei care sunt vrednici” și, când găsesc pe cineva, să „intre în casa lui”.¹ Martorii consideră că Isus le-a spus clar să caute oameni care sunt vrednici chiar în propriile lor case.²


Exemplul apostolilor (Faptele Apostolilor 5:42): Acest verset este citat foarte des. După ce apostolii au fost eliberați din închisoare, „... în fiecare zi, în templu și din casă în casă, ei continuau fără încetare să învețe și să vestească Evanghelia lui Hristos, Isus” (din Traducerea Noua Lume).¹ Expresia „din casă în casă” este considerată o dovadă directă care susține metoda lor.²


Mărturia lui Pavel (Faptele Apostolilor 20:20): Apostolul Pavel, vorbind liderilor din Efes, le-a reamintit că „nu s-a abținut să le spună nimic din ceea ce era folositor și să-i învețe în public și din casă în casă” (din nou, din traducerea New World Translation).¹ Ei subliniază și aici expresia „din casă în casă”, spunând că aceasta arată modul în care primii creștini slujeau în mod obișnuit.²


Pe lângă aceste versete principale, ei leagă și lucrarea lor de profețiile care spun că vestea bună trebuie predicată pretutindeni înainte de sfârșitul lumii, crezând că metoda lor este necesară pentru a ajunge la toată lumea.¹⁴ Întreaga activitate este văzută ca o imitare a modului în care Isus și apostolii „au dat mărturie”.⁶


Deși aceste versete se află cu siguranță în Biblie, important este modul în care Martorii lui Iehova le înțeleg și le subliniază. Ei se concentrează cu adevărat pe partea „din casă în casă” ca instrucțiune a lui Dumnezeu pentru metoda lor principală de astăzi. Acest mod de a vedea lucrurile nu acordă adesea la fel de multă atenție tuturor celorlalte moduri în care creștinii din primele veacuri își împărtășeau credința, așa cum se arată în Noul Testament – cum ar fi dezbaterile în piețele publice (Faptele Apostolilor 17), predicarea în sinagogi (Faptele Apostolilor 9:20), folosirea prietenilor personali sau scrierea de scrisori. Pentru Martori, „din casă în casă” devine modul definitoriu, metoda centrală pentru îndeplinirea Marii Porunci, care este diferită de modul în care multe alte grupuri creștine înțeleg imaginea de ansamblu a acestor versete și diversitatea modurilor în care biserica primară a ajuns la oameni.¹⁶


Au mers Isus și primii Săi ucenici într-adevăr din casă în casă, așa cum fac astăzi Martorii lui Iehova?
Martorii lui Iehova cred cu adevărat că fac exact ceea ce au făcut Isus și primii apostoli.¹ Ei consideră instrucțiunile lui Isus din Matei 10 și mențiunile „din casă în casă” din Faptele Apostolilor 5:42 și Faptele Apostolilor 20:20 ca dovezi solide.⁷ Unii chiar își imaginează că Isus și ucenicii Săi mergeau sistematic prin cartiere, așa cum încearcă să facă astăzi Martorii lui Iehova.¹⁴


Dar când privim mai atent Biblia și istoria, imaginea pare puțin mai amplă și mai colorată decât atât.


Slujba lui Isus: Isus și-a trimis cu siguranță ucenicii în orașe și sate și, da, probabil că au intrat în case (Luca 10:1-5).² Dar Evangheliile prezintă o imagine mai amplă! Ele arată că Isus învăța pretutindeni: în sinagogi, în curțile mari ale Templului, lângă lac, pe dealuri și chiar împărtășind masa în casele oamenilor (Luca 5:3; 6:17;Ioan 4:7-26).¹² Modul Său de a ajunge la oameni implica multe abordări diferite, nu doar mersul din ușă în ușă.


Semnificația expresiei „Kat’ Oikon”: Această expresie cheie din Faptele Apostolilor 5:42 și Faptele Apostolilor 20:20, pe care Biblia Martorilor o traduce prin „din casă în casă” 13, este kat’oikon în limba greacă originală. Oamenii inteligenți care studiază Biblia au discutat mult despre semnificația reală a acestei expresii:

  • Este adevărat, multe Biblii (cum ar fi ESV, NASB, NIV) traduc „din casă în casă” sau ceva similar, iar Martorii se referă la acestea.¹³
  • Dar o mulțime de erudiți și alte versiuni ale Bibliei (cum ar fi versiunea King James „în fiecare casă” sau comentarii care sugerează „acasă” sau „în case private”) cred că înseamnă de fapt „acasă” sau „în case”.¹³
  • Dacă este așa, expresia nu descrie mersul din ușă în ușă la străini. În schimb, arată diferența dintre apostolii care predau public (cum ar fi în Templu) și cei care predau în privat (în casele altor credincioși, poate în mici biserici de casă sau în timpul vizitelor pentru a-i ajuta să crească).¹⁹ Interesant este că aceeași expresie greacă este folosită în alte locuri pentru a vorbi despre biserici care se adunau „în casa lor” (Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 2).²


Diverse metode ale creștinilor timpurii: Istoria și Noul Testament însuși ne arată că primii creștini erau creativi și foloseau multe metode pentru a-și împărtăși credința:

  • Predicarea publică și discuțiile în sinagogi și în piețele aglomerate (Faptele Apostolilor 2:14; 9:20; 17:17).¹⁷
  • Folosirea relațiilor existente – oikos sau gospodăria, care însemna familie, servitori și prieteni (Faptele Apostolilor 16:15, 31-34).¹⁷
  • Evanghelizarea prin prietenie – împărtășirea naturală a credinței cu oamenii pe care îi cunoșteau.¹⁸
  • Oferirea de argumente solide – explicarea credinței și răspunsul la întrebările dificile ale oamenilor (Faptele Apostolilor 17:22-31).¹⁷
  • Vieți schimbate și o comunitate iubitoare – modul uimitor în care creștinii trăiau și aveau grijă unii de alții a atras cu adevărat atenția oamenilor!¹⁸
  • Scrierea de scrisori (gândiți-vă la toate scrisorile din Noul Testament!).
  • Ospitalitatea și grija față de săraci.²³


Așadar, activitatea foarte organizată, ghidată de hărți și bazată pe literatură, pe care o desfășoară martorii lui Iehova din zilele noastre, cu toate înregistrările și lucrurile specifice pe care intenționează să le spună, nu pare să aibă un echivalent exact în modurile variate în care creștinii din secolul I împărtășeau credința lor.²⁸ Deși împărtășirea credinței în case a avut loc cu siguranță, se pare că preluarea sistemului modern al Martorilor lui Iehova și transpunerea lui în trecut ar putea omite modul unic în care metodele lor specifice s-au dezvoltat de-a lungul timpului (vom vorbi mai multe despre acest lucru mai târziu) și gama largă de metode de evanghelizare folosite de biserica primară.


Gândiți-vă la expresia „public și din casă în casă” (Faptele Apostolilor 20:20).¹ Aceasta sugerează două lucruri diferite, nu-i așa? Dacă „din casă în casă” ar însemna să bați la ușile străinilor în mod public, ar fi cam același lucru cu a învăța „în public”. Dar dacă kat’oikon înseamnă „în case” (locuri private), atunci are sens: Pavel a învățat atât în public, cât și în case private, probabil vorbind despre acele biserici de casă sau oferind învățătură personală.¹⁹ Această idee se potrivește foarte bine cu toate metodele diferite pe care le vedem în biserica primară și cu modul în care mulți cercetători înțeleg această expresie greacă.¹³


Martorii lui Iehova trebuie să raporteze timpul petrecut predicând?
Pentru o lungă perioadă de timp, răspunsul la această întrebare a fost un „Da!” clar și răspicat. Raportarea timpului petrecut în slujire era o parte fundamentală a vieții unui martor al lui Iehova activ.


Practica de lungă durată: Până la sfârșitul anului 2023, fiecare membru botezat care era considerat activ (ei îi numesc „publicatori”) trebuia să depună în fiecare lună un formular detaliat numit „Raport de serviciu pe teren”.⁷ Nu era doar o formalitate; acesta înregistra cu atenție: Câte ore petreceau în slujire. Câte cărți, broșuri și reviste distribuiau (plasau). De câte ori se întorceau să viziteze persoanele care manifestaseră interes.²


Monitorizare și statut: Aceste informații erau colectate de liderii (bătrânii) din fiecare congregație locală, compilate și trimise la sediul central.⁸ Ele erau folosite pentru a crea rapoartele anuale care arătau cât de mult munceau Martorii în întreaga lume.² Dacă cineva nu depunea un raport timp de o lună, putea fi considerat „neregulat”. Dacă lipseau șase luni la rând, erau considerați „inactivi”.⁴⁷ Persoanele inactive nu mai erau luate în calcul în numărul oficial al predicatorilor.⁵¹ Iar cei care se dedicau slujirii cu normă întreagă, cum ar fi pionierii sau misionarii, aveau obiective specifice de ore pe care trebuiau să le îndeplinească și să le raporteze în fiecare lună.⁷


Schimbarea majoră (noiembrie 2023): Dar apoi, la sfârșitul anului 2023, a avut loc o schimbare majoră de politică! Cerința ca predicatorii din congregație obișnuiți (adică majoritatea membrilor) să raporteze orele lucrate, cantitatea de literatură distribuită și numărul de vizite repetate a fost complet eliminată.²⁷


Noul sistem de raportare: Raportul de serviciu pe teren este mult mai simplu. Predicatorii obișnuiți trebuie doar să:
– Bifeze o casetă care indică că au desfășurat un fel de activitate misionară în cursul lunii.
– Să raporteze câte studii biblice diferite au desfășurat.²⁷


Cine mai raportează orele: Este important să știți că această schimbare nu se aplică tuturor. Cei care au angajamente specifice de timp – cum ar fi pionierii obișnuiți, pionierii speciali, misionarii și slujitorii itineranți (supraveghetorii de circuit) și soțiile lor – încă trebuie să raporteze orele petrecute în slujire, plus numărul de studii biblice pe care le-au desfășurat.²⁷


De ce această schimbare? Organizația nu a prezentat public toate motivele, dar cei care analizează situația cred că ar putea fi câteva motive:


Scăderea activității: Rapoartele au arătat că numărul mediu de ore raportate de fiecare editor a scăzut destul de mult în anii dinaintea schimbării (o tendință observată începând cu aproximativ 2018).⁷ Vechiul sistem ar fi putut face această scădere să pară foarte evidentă.


Reducerea presiunii: Necesitatea de a îndeplini o cerință de ore putea fi stresantă și putea face oamenii să se simtă deprimați, mai ales dacă erau mai în vârstă, bolnavi sau pur și simplu aveau o viață foarte ocupată. Eliminarea acestei cerințe ar putea ușura situația pentru ei.


Menținerea numărului de editori: Noul sistem face foarte ușoară menținerea statutului de „activ”. Este suficient să faci puțin (cum ar fi să distribui un link online sau să ai o discuție scurtă) pentru a bifa caseta.⁷ Acest lucru ar putea contribui la menținerea unui număr oficial constant de editori activi, chiar dacă oamenii nu dedică la fel de mult timp ca înainte.⁵¹


Uau, această schimbare este foarte importantă! Se renunță la numărarea exactă a efortului depus de majoritatea membrilor în cadrul organizației. Accentul se mută de la cât timp și literatură au fost implicate la simplul fapt dacă au participat sau nu.⁷ Acest lucru schimbă modul în care este urmărită activitatea în cadrul grupului și elimină o măsură care a fost folosită mult timp (oficial sau neoficial) pentru a vedea cât de zelos era cineva.⁸


Ce va însemna acest lucru pentru cultura grupului pe termen lung, numai timpul va spune. Este posibil ca eliminarea accentului pus pe ore să reducă presiunea și să facă din petrecerea de mult timp în slujire să pară mai puțin urgentă sau importantă pentru membrul mediu. În plus, va fi dificil, poate chiar imposibil, să se compare efortul depus în ansamblu în viitor, deoarece acesta era măsurat parțial în miliarde de ore.² Acest lucru ar putea ascunde tendințele actuale privind gradul real de participare al oamenilor.⁷


Poate un martor al lui Iehova să refuze să meargă din ușă în ușă?
Această întrebare atinge diferența dintre ceea ce se spune oficial și modul în care lucrurile funcționează adesea în viața reală, în cadrul culturii și regulilor grupului.


Martorii lui Iehova vă vor spune că activitatea misionară, inclusiv mersul din ușă în ușă, este ceva ce oamenii aleg să facă din cauza credinței lor și a dragostei lor pentru Dumnezeu și pentru semeni. Ei spun că nimeni nu este obligat fizic să iasă din casă.


Dar participarea nu este considerată opțională dacă vrei să fii considerat un membru activ și cu o reputație bună. Aceasta este prezentată în mod constant ca o datorie creștină fundamentală, o parte centrală a cultului lor și ceva ce trebuie să faci pentru a demonstra că credința ta este reală.¹ Totul în organizație – întâlnirile, materialele de instruire – este puternic axat pe sprijinirea activității de predicare, iar, din punct de vedere istoric, mersul din ușă în ușă a fost principala modalitate de a face acest lucru.²


Așa cum tocmai am menționat, raportarea unei activități de slujire este necesară pentru a rămâne „activ”.²⁷ Chiar dacă detaliile raportate s-au schimbat pentru majoritatea oamenilor, necesitatea de a raporta ceva rămâne. Dacă cineva nu participă și nu raportează în mod constant, ajunge să fie etichetat ca „inactiv”. Această etichetă are o greutate socială și spirituală reală în cadrul comunității lor.⁷ Liderii (bătrânii) trebuie să supravegheze participarea și să ofere „încurajare” (care poate fi percepută ca presiune) celor care nu fac prea multe.⁸ Lipsa devotamentului față de slujire poate determina pierderea respectului celorlalți membri.⁵


Se face adesea diferența între cineva care nu poate merge din ușă în ușă din motive întemeiate (cum ar fi boala sau vârsta înaintată) și cineva care refuză în mod conștient să o facă. Dacă cineva nu poate, bătrânii pot sugera alte modalități de a face slujba, cum ar fi scrierea de scrisori sau efectuarea de apeluri telefonice (acestea le-ar permite totuși să bifeze caseta „a participat la slujbă” în noul raport).Dar, dacă cineva refuză categoric pentru că nu este de acord cu această practică sau nu o consideră necesară, acest lucru ar fi perceput foarte diferit.


Dacă cineva continuă să refuze să participe, mai ales dacă începe să pună la îndoială corectitudinea misiunii sau alte învățături ale organizației, probabil că acest lucru nu ar fi considerat doar inactivitate. Probabil ar fi perceput ca slăbiciune spirituală, rebeliune sau dezacord cu conducerea.⁵ Organizația învață că ascultarea instrucțiunilor liderilor săi (Corpul Guvernant, pe care ei îl numesc „sclavul credincios și discret”) este absolut esențială.⁵⁵ A contesta o activitate fundamentală precum slujirea ar putea fi considerat o contestare a autorității. Acest tip de dezacord nu este acceptat și, dacă persoana nu se răzgândește, poate duce la măsuri disciplinare severe, chiar și la excluderea din organizație (excomunicare).⁵³


Deci, deși nimeni nu poate trage fizic un Martor afară pentru a bate la uși, gândiți-vă la combinația dintre: convingerea puternică („Dumnezeu poruncește asta”), presiunea intensă din partea grupului („Asta fac Martorii credincioși”), sistemul de urmărire (raportarea activității) și consecințele potențiale foarte grave ale faptului de a fi considerat inactiv sau, și mai rău, ca cineva care nu este de acord (ceea ce duce la excludere). Toate acestea creează un mediu foarte puternic care îi împinge pe oameni să se conformeze. A „refuza” cu adevărat pentru că conștiința îți spune altceva sau pentru că nu ești de acord, fără a te confrunta cu consecințe negative majore, pare incredibil de greu, poate chiar imposibil, dacă vrei să rămâi un membru acceptat al comunității. Întregul sistem este conceput pentru a încuraja puternic participarea și pentru a face ca neparticiparea să aibă costuri sociale și spirituale mari.


Această schimbare recentă a regulilor de raportare ar putea face mai ușor pentru unii oameni să-și păstreze statutul „activ” cu puțin efort, poate ușurând presiunea asupra celor care fac mai puțin în tăcere.⁷ Dar probabil că nu schimbă așteptările de bază privind participarea sau consecințele grave pentru cineva care refuză în mod activ sau se pronunță împotriva slujirii în sine. Acest tip de opoziție directă ar fi în continuare considerată o contestare a autorității organizației, indiferent de modul în care este raportată activitatea.


Concluzie: Înțelegerea martorilor de la ușa ta
Bătaia familiară la ușă a unui martor al lui Iehova provine dintr-un loc plin de convingeri puternice, o istorie organizațională unică și multă dedicare personală. Pe parcursul acestei călătorii, am văzut că angajamentul lor de a merge din ușă în ușă provine dintr-un sentiment profund că ascultă porunca lui Dumnezeu, urmând calea lui Isus și a primilor apostoli și acționând din dragoste pentru a împărtăși ceea ce ei consideră a fi un mesaj urgent și salvator despre Împărăția lui Dumnezeu înainte de venirea judecății.¹ Această practică este profund legată de identitatea lor de Martori ai lui Iehova, construită de-a lungul anilor de concentrare din partea organizației lor, de pregătire și chiar de victorii în instanță.²


Pentru creștinii care întâlnesc Martorii lui Iehova, înțelegerea tuturor acestor motivații și presiuni ne poate ajuta să răspundem cu har și adevăr. Deși le putem vedea zelul, Creștinismul tradițional are dezacorduri fundamentale cu credințele de bază ale Martorilor lui Iehova, în special cu viziunea lor că Isus Hristos este o ființă creată și nu Dumnezeu Atotputernic, precum și cu respingerea lor a Trinității. Aceste diferențe teologice profunde sunt principalul motiv pentru care, deși folosesc Biblia și spun că îl urmează pe Hristos, Martorii lui Iehova nu sunt în general considerați parte a Creștinismului ortodox istoric. Poate că data viitoare când veți auzi acea bătaie în ușă, această înțelegere vă va ajuta să răspundeți nu cu frustrare sau cu dorința de a discuta, ci cu o încredere liniștită în adevărul minunat al Evangheliei pe care o prețuim.


Ar putea duce la un simplu gest de bunătate, la un cuvânt respectuos despre propriile voastre convingeri sau chiar la o rugăciune tăcută pentru acei oameni care stau acolo – o rugăciune ca Duhul Sfânt să-i călăuzească spre adevărul deplin care se găsește numai în Domnul nostru Isus Hristos, cine este El și ce a făcut. Când întâmpinăm fiecare întâlnire cu compasiune pentru persoana respectivă și cu claritate cu privire la adevărurile fundamentale ale credinței noastre, devenim noi înșine martori credincioși, strălucind lumina Lui în felul nostru.


BIBLIOGRAFIE:


Acest articol face parte din seria Înțelegerea Martorilor lui Iehova și a fost publicat pe site-ul Christianpure.com (de unde a fost preluat și adaptat) și a fost scris și verificat de Echipa Christian Pure (ECP). ECP este un colectiv distins de erudiți biblici, teologi și scriitori creștini, uniți sub conducerea vizionară a fondatorului Josh Williams. Cu zeci de ani de experiență combinată în exegeză scripturală, cercetare teologică și slujire pastorală, echipa se dedică producerii de conținut meticulos cercetat, care afirmă credința și face legătura între adevărurile biblice veșnice și întrebările spirituale moderne.




Tags :

Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "implicit" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )
Un produs Blogger.