Să nu-ți pătezi orgoliul când aproapele tău, aflat în necaz, îți cere ajutorul

Luna august a acestui an a venit cu multe evenimente neașteptate. Unul dintre ele este vestea neașteptată primită de la niște prieteni de familie care trec printr-un necaz în familia lor. Am aflat direct de la ei despre cele întâmplate și nu știam ce să fac pentru că era un eveniment care era legat de sănătatea precară a unuia dintre părinți, care din nefericire a ajuns să fie internat la un spital cu mult depășit de curățenie, servicii și aparatură din România. Ca să fiu mai detailat, tatăl acestei cunoștințe a făcut accident vascular cerebral.  

La început am început să mă rog ca Dumnezeu să se îndure de starea lui și să îl aducă înapoi acasă. Doar că aducându-l înapoi acasă situația lor de acolo nu era prea roz, așa cum o au alții. Nu au încălzire iarna în casă, nu au apă menajeră curentă în casă, și nu mai pot spune nimic de toaletă pentru nevoile zilnice. Probabil că partea cu toaleta și cu încălzirea nu sunt  chiar atât de importante pentru unii, însă condițiile mizere în care locuiesc acești oameni, nivelul scăzut de trai și pensiile de bătaie de joc din țara noastră nu le permit acestora să trăiască decent, igienic și să mai și supraviețuiască.  

Prin urmare, fiica lor a renunțat la un trai de muncă zilnică din Marea Britanie și a venit împreună cu soțul și fetița lor să îi ajute pe părinți cum au putut. Și pentru că actele lor au durat mai mult decât era nevoie, bineînțeles că nu și-au putut găsi locuri de muncă sau să se integreze câtuși de puțin în acea zonă rurală. Comunitatea bisericească unde au apărut ei a văzut nevoile lor și au început să îi susțină, fiecare cum au putut și cu cât au avut și ei. 

Au început să renoveze casa părintească și să încerce să creeze din acel loc un cămin, un loc unde să existe un loc curat unde să îți poți  pune capul, să poți să mănânci o bucată de pâine cu mulțumire, să mai tragi nădejde pentru o nouă zi, pentru încă o zi de viață.  

Și cum necazurile nu vin singure, cum știm cu toți, au apărut și altele cu acest incident. Curentul electric mărit, facturile exagerate de la furnizori, spitalizarea, medicamentele și multe altele. Prin urmare s-a ajuns la o situație de criză care depășea orice posibilitate materială din acea casă. Acest gest au determinat pe prietenii noștri să deschidă o campanie pe site-ul GoFundMe prin care să strângă fonduri de la cine dorea să doneze, pentru a putea finaliza cele mai urgente nevoi ale casei: o baie interioară și toaletă potrivită pentru dizabilitățile existente ale părinților ei, precum și un sistem de încălzire pentru a-i menține în siguranță iarna atât pe ei cât și instalația. Costurile estimate s-au ridicat la suma de 10.000 de lire sterline și încet, încet au început să trimită persoane necunoscute bani, fiecare după cât au putut, după cât au avut și ei.  

Între timp tatăl cu accidentul vascular a ieșit din spital și a fost externat și pentru că familia nu își permite momentan să plătească pe nimeni să le facă lucrările mai sus menționate, au început ei prin forțe proprii să sape canalizare, să remedieze cablurile de electricitate, să tragă tuburi de apă curentă spre casă, ulterior trebuind a fi izolate și protejate de frigul care va veni în lunile de iarnă.  

Am urmărit reacțiile pe care prietenii mei le-au primit la campania lor pe Facebook prin care solicita ajutor celor din jur pentru a oferi părinților ei cu dizabilități câteva condiții de trai mai bune, decente de viață. Unii au donat anonim, alții au bătut la ușă cu mesaje de încurajare, cineva a trimis un scaun pentru WC pentru persoane cu dizabilități, o femeie a auzit vocea lui Dumnezeu și a venit să aducă niște bănuți; era încă în dubii și plângea când a bătut la ușa lor și a întrebat dacă aveau nevoie de bani – confirmarea ia fost oferită chiar acolo de către prietenii noștri de care vă spuneam mai sus.  

Partea mai puțin plăcută este că unii, răuvoitor, că nu pot să îi numesc altfel, au început să vină cu mesaje de ocară la adresa lor. Mesaje de genul că „pocăiții nu cerșesc, ei se roagă”, sau să dea jos de pe Facebook acele mesaje. Acestea sunt doar cuvintele de fațadă, cuvintele mai dure și mai dureroase nu le pot aduce aici deoarece am fost profund rănit să aud despre acestea atunci când prietenii noștri ni leau transmis ca reacție la campania lor de a încerca să își ajute familia.  

Am stat și am analizat situația și nu suna bine deloc ceea ce au făcut acești „răuvoitori”, care mai se numeau și „creștini”. Ulterior mi-am amintit de pasajul din Scriptură în care Mântuitorul spune: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide” (Matei 7:7-8, NTR). Oare cum aveau să știe alții că tu ai nevoie de ajutor dacă nu exprimi acest lucru verbal?

Să spunem că pe vremea aceasta toridă de vară mergi prin soare, te deshidratezi și după un timp oarecare ajungi în casa unui creștin și vrei să bei apă, dar nu îi spui nimic persoanei. Vă salutați, zâmbiți prostește și în gândul tău doar spui o rugăciune scurtă, „Doamne, fă-l să-mi dea un pahar de apă rece, că nu mai pot de sete și sunt deshidratat!” Desigur că dacă nu spui că ți-e sete, omul nu îți va da apă pentru că acesta nu poate citi gândurile sau nevoile tale și sunt multe șanse ca să nu îți dea apă deloc. Probabil că doar prezența ta acolo îl incomodează, sau poate doar vă revedeți după o perioadă. Dacă nu îți deschizi fizic gura să îți exprimi nevoia, nu ai să primești niciodată ceea ce știi că îți trebuie atunci și acolo. 

Prin urmare, consider că acțiunea prietenilor mei de a-și expira public cererea de ajutor este justificată de ceea ce spunea și Mântuitorul, motiv pentru care cuvintele Scripturii se și împlinesc sub ochii lor. Ceea ce mă deranjează cel mai mult - și sunt sigur că și pe Mântuitorul Hristos îl deranjează - este că cei care au văzut mesajul de cerere de ajutor nu au sărit să facă ceva bun, să ajute cu puținul lor, dar au avut tupeul să sară cu gura și cu cuvinte de ocară să îi critice pe acești oameni necăjiți pentru că au solicitat ajutor pentru o nevoie urgentă.  

Dar toate aceste lucruri sunt o dovadă în plus a faptului că orgoliul acestor persoane este mai important decât slujirea. Pentru că tot cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Matei (ca să folosesc aceiași carte din Noul Testament) spun și alt lucru adevărat despre ei: „Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din belșugul inimii vorbește gura!” (Matei 12:34, NTR) Da, nu ne simțim bine când facem bine altora, dar ne simțim bine când îi vorbim negativ?  

Nu am auzit încă până acum să se predice de la amvoanele bisericilor un astfel de mesaj. Și nu cred că ar fi careva din această lume care să aibă câtuși de puțin îndrăzneala să îi îndemne pe oamenii din comunitatea creștină să facă astfel: când vezi pe fratele tău în necaz, du-te la el și fă-l cu ou și cu oțet și batjocorește-l și defăimează-l că păcatul l-a adus acolo!

Probabil că pilda cu Bunul Samaritean ar fi un exemplu mai bun aici. Pentru că nici preotul, nici levitul, care aveau îndatorirea lor să ajute pe cei în nevoie, nu au sărit să ajute pe un om în necaz în drum.

Tocmai un străin a văzut cele întâmplate și tocmai el a sărit să ajute.  

Exact așa se întâmplă și în cazul prietenilor mei. Cei „ai credinței” au început să îi arate cu degetul pentru că au postat o campanie GoFundMe, au scris la asociații creștine și oameni ai lui Dumnezeu să solicite ajutor, dar li s-au întors spatele. Spre uimirea tuturor care citesc aceste cuvinte, niște străini, niște oameni care sunt din alte denominații creștine, care nu au nici o legătură cu credința și biserica prietenilor mei, au sărit să îi ajute!  

Să nu ne mirăm că pasajul care spune „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: să-i vizitezi pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume” (Iacov 1:27, NTR) se referă de fapt la acțiunile noastre, care vorbesc mai tare decât vorbele noastre. Este ceea ce facem noi pentru cei în necaz care contează cel mai mult. Prin aceasta vor vedea oamenii din jur faptele noastre și se vor întoarce către noi să ne întrebe cum de facem noi astfel de lucruri? Doar că este mai ușor să „dai din gură” și să spurci pe toți din jur când vezi că sunt în nevoi, în loc să fi tu însuți un exemplu, să sari cu o mână de ajutor, să faci un bine aproapelui tău, fie că îl cunoști, fie că nu îl cunoști, fie că este în păcat sau este cu handicap.  

În timp ce scriam aceste cuvinte, mi-am amintit de un pasaj din Vechiul Testament din care nu se predică în biserici pentru că slujirea nu mai este o prioritate pentru mulți. Orgoliul se pare că este mai important, poziția și un nume bun, nu? Iată ce spune acest pasaj:

„Să nu-l blestemi pe cel surd și să nu pui o piatră înaintea celui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt DOMNUL. Să nu faceți nicio nedreptate la judecată; să fii imparțial cu cel sărac și să nu-i favorizezi pe cei mari, ci să-l judeci cu dreptate pe semenul tău. Să nu umbli cu bârfe în popor și să nu te atingi de viața semenului tău. Eu sunt DOMNUL. Să nu-l urăști în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l pe semenul tău, ca astfel să nu te împovărezi cu păcat din cauza lui. Să nu te răzbuni și să nu ții dușmănie pe fiii poporului tău, ci să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți. Eu sunt DOMNUL” (Levitic 19:14-18, NTR, sublinierile din text îmi aparțin).

Dacă Dumnezeu vă pune pe inimă să ajutați această familie, vă rog să accesați acest link pentru a face o donație. Pentru cei care doresc mai multe detalii, sau doresc chitanțe și dovezi legate de ce se face cu banii donați, vă rog să luați legătura cu mine în privat pentru a vă pune în legătură cu această familie. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ajute să fiți un exemplu pentru cei care sunt în nevoi. Când cel în necaz îți cere ajutorul, măcar fă ceva, nu îl vorbi de rău.  


Notă: Pentru ca acest mesaj să fie complet, trebuie să ofer și definiția cuvintelor folosite în acest material și să justific cele scrise de mine mai sus:

Orgoliu = Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială (dexonline, sursa)

„Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din glorie deșartă, ci, în smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora” (Filipeni 2:3-4, NTR, sublinierile din text îmi aparțin).