Mănânci gogoşi de la invidioşi? O să te coste ceva...

O tânără din America, în calitate de consultant în cadrul Universităţii Creştine Colorado (Colorado Christian University, în original) a fost concediată pentru că... a mâncat gogoşi şi a băut cafea cu un coleg de muncă. Ceea ce am citit despre această tânără m-a determinat să cred că nu doar românii "mănâncă gogoşi" sau "vând gogoşi", ci se pare că unii au şi neplăceri din această cauză...

Ashlie Simpson (foto dreapta), cea despre care e vorba în această ştire preluată de pe internet, pare a fi surprinsă de faptul că universitatea era preocupată de viaţa ei personală. De ce nu? Sau mai bine zis de ce da? În fine, câţiva colegi pârâcioşi au văzut-o că mânca gogoşi şi bea cafea cu un coleg... în maşina lui. Mai apoi asta s-a transformat în bârfă, că ei doi au relaţii sexuale, şi totul s-a amplificat pentru că el... era căsătorit.

Ceea ce a urmat este destul de simplu: fata a dat în judecată universitatea pentru ce i-a făcut, dar şi pentru ceea ce urma să i se întâmple în viitor - a rămas fără slujbă. Oarecum parcă s-a gândit bine să îi meargă mintea şi la viitorul ei. Bună alegerea, ce să zic. (sursă articol aici)

Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că de la o simplă gogoaşă poţi ajunge să-ţi pierzi serviciul. Începem să avem încredere în cutare şi cutare om, şi mai târziu aflăm că exact acea persoană ne săpa, pe la spate, cu bârfă, vorbe rele şi alte lucruri. E adevărat că de la prieteni nu te poţi aştepta tot timpul să fie pozitivi despre tine. La unii le place de tine pentru că eşti un subiect bun de bârfă. La alţii le place să fie "prieteni" cu tine pentru că tu ştii nişte chestii... şi ştii şi cum să le spui. Adică tu ai fi cafeaua de la gogoşilor lor interioare. Mai devreme sau mai târziu te trezeşti cu o indigestie spirituală, emoţională, fizică poate... şi vei căuta pe cine să dai vina.

E bine ca de multe ori să gândeşti înaite de a rosti ceva. Cuvintele tale determină acţiunile tale, acţiunile comportamentul, comportamentul determină destinul tău. Probabil că ar fi bine să ai o dietă aparte: să ştii când să taci, când toţi te provoacă să vorbeşti, şi să ştii când să vorbeşti când trebuie să taci.

Judecând acum lucrurile din off-side, mă gândesc ce ar spune mulţi despre această tânără. Unii spuneau că credinţa ei este egal cu zero, alţii blamau sistemul religios susţinut de universitate, alţii considerau că viaţa privată a cuiva nu are nimic de a face cu viaţa de serviciu şi faptul că unii sunt sau nu mai prietenoşi cu alţii. Fiecare are dreptate în dreptul lui. Fiecare crede ce îi trece prin cap, cu regret însă spun că acestea toate au consecinţe mai mult sau mai puţin plăcute.

Este important ca atunci când trăim viaţa creştină să fim transparenţi pentru cei din jur; dacă ei ne văd că mâncăm sau dăm la cineva să mănânce gogoşi, să nu ajungă să creadă vorba românească - cea cu veşnicele sale dublu-înţelesuri - "vinzi gogoşi" (adică prosteşti lumea, minţeşti, abureşti, etc.), ci să vadă şi să înţelegă exact realitatea: eşti ceea ce spui că eşti nu ceea ce faci (distincţia dintre enoriaşi şi popi e bună aici ca aluzie, nu?). Dacă nu m-am făcut bine înţeles, vă recomand să citiţi articolul meu recent despre noul erou al românilor.