Tortul, Tico şi Toporul - un caz de gratificare a orgoliului religios

Miron este pastorul unei biserici tradiţionale. Iubeşte ceea ce urăşte Domnul, şi ceea ce iubeşte Domnul el dispreţuieşte. Mereu i-a plăcut să fie în postul de conducere al bisericii, deşi niciodată nu a făcut nimic. Adică a făcut ceva, a dat din gură, dar numai prostii.

Ceea ce este el spune mai mult decât ceea ce propovăduieşte. Nu se coboară niciodată mai jos şi nu va urca niciodată mai sus. Este un pastor care preţuieşte aşa de mult orgoliul său religios încât pentru el termeni de genul "trezire", "creştere", "progres" nu există în vocabularul, dicţionarul şi nici chiar enciclopedia minţii lui înguste.

Ziua de astăzi parcă trece mai greu când mă gândesc la acest om care pretinde că slujeşte Împărăţiei lui Dumnezeu. Parcă ar trebui să ne debarasăm de astfel de oameni, şi cu toate acestea la unii le place să li se gâdile urechile cu vorbele rostite de el. Când trece pe lângă tine nu ştie să te salute decât dacă ai contribuit financiar la salariul său şi la contribuţiile sale sociale; oarecum starea lui socială este standardul prin care te priveşte şi dacă nu îi eşti pe plac, eşti ignorat. Miron nu are cont de email, dar citeşte mereu ceea ce scrie lumea despre el. El nu are facebook, dar socializarea lui este infecţioasă; este un pocăit de duminică, dar în timpul săptămânii te poate face homosexual dacă aşa vrea el.

El confundă mereu kairos cu kronos şi ar fi mai degrabă un respectator riguros al principiilor Islamului (postul, rugăciunea, mărturisirea de credinţă, milostenia şi pelerinajul), decât al koinoniei şi al stării de zdrobire înaintea Dumnezeului cel viu şi adevărat; el confundă de fapt valoarea momentului cu valoarea religiei. Explic toate mai jos.

Să spunem că avem o nuntă la biserica unde este Miron pastor; ceea ce trebuie să faci dacă eşti mirele, socru, naşul, sau orice altă rudă apropiată de cei care vor face nunta acolo la biserică, este să mergi să vorbeşti cu el şi să-l inviţi la nuntă. După ce el îţi dă un "ok", atunci el te trimite la administratorul sălii de mese ca să îi aduci "darul", şi el să îţi aranjeze sala şi să-ţi pună la dispoziţie "arsenalul" de tacâmuri, scaune împodobite în ce culoare vrei tu, mesele aranjate cu tot felul de decoruri, pereţii cu aranjamente florale şi, de ce nu, să dea un luciu la podeaua de gresie veche de cel puţin 20-25 de ani. După ce are loc slujba religioasă - unde logic că vii de la ora 10, că aşa fac toţi când e nuntă - şi după ce auzi toate "articolele" din programul religios, după ce te trec nervii că nu mai termină predica pastorul ăsta, sau oricine altcineva ar mai fi invitat pe lângă el, e important să înţelegi că ceea ce va urma la sala de mese are un aspect religios pentru Miron. Dacă nu ai muzica şi mâncarea care îi place lui, dacă nu faci lucrurile în ritmul şi pe linia ideologiei lui, eşti catalogat ca "ciudat", chiar dacă nu o va spune pe faţă - asta pentru că el tot timpul mănâncă şi bea pe gratis la toate nunţile. Unde ai mai auzit pastor să vină la nuntă şi să dea "darul" cel mai mare? Asta da glumă bună. Ce-ai crezut, că nu îţi e de ajuns binecuvântarea rostită de el la slujba de oficiere a nunţii în biserică?

Într-un fel, cam ceea ce spune el acolo la slujbă nu prea are mare valoare, pentru că în România nunţile nu sunt oficiate de persoane religioase, ci de reprezentanţii statului. Dacă ar fi ca statul să acorde licenţe pentru căsătorii la pastori sau la preoţi, cred că s-ar face în ţara asta foarte mulţi bani şi am scăpa nu doar de sărăcie, dar şi de cerşetori, de criză, de briză, de curent, de dureri de cap şi tot ce vă mai trece vouă prin cap.

Din nefericire - să nu spunem că din păcate, că sună prea religios acum - aceasta nu se va întâmpla în România prea curând, fapt pentru care binecuvântarea religioasă din cadrul unei nunţi este doar o formalitate pentru unii, să spună că "s-au căsătorit în biserică" şi nu în curtea bisericii, sau pe cine ştie ce coclauri.

Momentul forte din cadrul nunţii îl vei observa când apare tortul la final. Acum nu ştiu să zic dacă există nuntă fără torturi, dar la cele la care am fost eu, toate aveau tort; la unii le place plăcinta cu mere la nunţi, la alţii prăjiturile cremoase, la alţii nu le place nici una nici alta. Ceea ce e cel mai interesant este că nunta o faci o singură dată în viaţă - asta dacă ceea ce ai jurat la sfatul popular şi în biserică o să şi împlineşti. Dacă ai o singură dată în viaţă ocazia să sărbătoreşti evenimentul unirii dintre 2 persoane de sex opus, care se iubesc, atunci de ce să nu le permiţi să se bucure de o felie de tort, care oricum nu o să îl mănânce prea des în viaţa aceasta plină de probleme, necazuri, îngrijorări şi iar probleme?

Pentru Miron tortul este momentul în care devine cel mai pios. Atunci începe timpul lui forte. El nu apreciază bucuria nunţii acolo, ci felul cum este adus şi tăiat tortul, şi logic că îi dă o conotaţie religioasă. Asta pentru că el iubeşte ceea ce Domnul urăşte şi ceea ce Domnul dispreţuieşte el iubeşte. Dar am mai spus asta o dată, nu? În fine, dacă mă repet în acest articol înseamnă că ceea ce scriu o scriu apăsat pentru că urăsc religiozitatea şi ipocrizia. Iubesc bucuria şi apropierea de Domnul. Şi la o nuntă exact asta se şi întâmplă: te bucuri că Dumnezeu ţi-a dăruit un partener (dacă eşti femeie) sau o parteneră (dacă eşti bărbat) şi te apropii mai mult de Domnul, ca unirea dintre voi să fie pecetluită de cuvintele de jurământ pe care le-ai rostit în faţa atâtor martori ("la bine şi la greu, în boală sau în sănătate..., până ce moartea ne va despărţi...") şi de dragostea Lui pentru voi. Îmi cer scuze că folosesc cuvintele partener şi parteneră, deşi doar cuvântul partener s-ar fi potrivit pentru ambele sexe; vreau ca cititorii să înţeleagă că eu nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu căsătoria dintre două persoane de acelaşi sex. Punct!

Aşa cum spuneam, tortul capătă în acest moment o conotaţie religioasă pentru Miron. El îl defineşte ca un zeu al nunţii, la care toţi nuntaşii se închină. Şi dacă el tot confundă momentul cu mormântul, pardon, timpul de veselie cu timpul de ridicare în picioare să se vadă tortul şi să se cânte un "la mulţi ani" mai diferit, de ce să nu zică şi el ceva de asta? Culmea cea mai mare e că el nu o spune acolo la nuntă, zice că din respect faţă de nuntaşi; o spune la biserică, când sunt şi alţi "prieteni" în sală, ca şi ei să audă ce nuntă fac pocăiţii - îi bârfeşte şi îi invidiază Miron, că la nuntă la el probabil că nu a fost aşa tort, şi la nuntă la el nu s-o fi cântat aşa de tare "la mulţi ani"... Ce să mai zicem? Să zicem ceea ce trebuie zis. El ori are probleme cu glicemia, ori nu îi plac dulciurile, ori e invidios că la hora lui nu a fost ca la hora de acolo.

Pe 11 martie 2012 scriam un articol legat de ceea ce fac cei care sunt invidioşi pe "hora" altora. Citez mai jos că merită recitit ceea ce am scris atunci:
Am învăţat un lucru şi respect ceea ce a spus Ed Cole (un autor care îl respect şi îl îndrăgesc): "Dacă cineva nu poate avea hora lui... trebuie să ruineze hora altora". Acest adevăr îl experimentăm acum, şi cei care sunt cu stricatul horelor nu au măcar bunul simţ să înceteze odată cu apărarea orgoliilor personale şi cu gratificarea altor persoane. Dacă nu ai hora ta, nu strica hora altora! Fă-ţi hora ta! Dacă ai televizor şi nu îţi place emisiunile spurcate, nu eşti obligat să te uiţi, de aia există telecomanda! La fel este şi cu internetul: dacă cineva a scris ceva şi nu îţi place, nu eşti obligat să citeşti acel lucru, ba mai mult, nu ai nici un drept să faci persoana respectivă cu ou şi cu oţet că... ţie nu ţi-a picat bine. Vorba aia, "frate, dacă nu-ţi convine, uite aici e uşa!" Nu am nevoie de "like"-ul tău dacă nu îţi place ce scriu, poţi să scrii sau să spui "dislike". E dreptul tău. Dar nu strica hora mea!
Din nefericire - iar mă repet cu aceste cuvinte - treaba nu se termină aici. Dacă am vociferat nemulţumirea despre tortul cuiva, de ce să nu vociferez şi ceea ce conduce x sau y? Miron e foarte ofticat pe acei "slujitori" ai lui Dumnezeu care au maşini mai bune decât a lui. Nici el nu a avut maşină, până când nu a scris unu pe nu mai ştiu ce blog că el are Jeep şi vilă mare - chiar el s-a lăudat personal de asta (ce-i mai place la Miron ăsta să-şi facă singur reclamă, of, of, of, că l-aş trimite acum la cursuri de marketing să mai dea lecţii la stundenţii chiulangii). Nu, Miron nu are Jeep, dar pentru el hârbul de maşină care îl conduce e Jeep-ul lui. V-am mai spus că el confundă lucrurile, aşa că dacă el are o Dacia amărâtă, el zice că e Mercedes, dacă are un Opel mai vechi, şi şi-a pus şi GPL pe el, zice că are şi el un Mustang, că are viteză şi consum bun... la preţ mic. Miron conduce o maşină care a "cerşit-o" de la un fost pocăit. E o maşină mică, pentru că dacă era un 4x4 se uitau mulţi la el cu un nas mai sus. Probabil că confundările care le face el l-au determinat să aleagă o maşină mai mică, mai neînsemnată. Atâta timp cât merge şi nu costă prea mult, atâta timp cât se poate deplasa cu ea doar la biserică, nu şi în misiune - apropo, dacă e de mers în misiune cu maşina proprie mai întâi cere aprobare de combustibil, după ce se aprobă şi ia banii, face 3 plinuri, aduce 1 singur bon, îl bagă la decont şi mai şi recuperează tva-ul, că înregistrează bonul pe biserică, să "ruleze banii". Dar staţi liniştiţi, maşina lui nu a mers în misiune, a fost doar în omisiune. Doar el singur spune, "dacă s-a hotărât cineva pentru Domnul, şi e serios, o să ne caute el!"

Mai nou oaia pierdută trebuie să caute păstorul. Cred că Luca 15 trebuie răstălmăcit, retradus, rescris şi recitit altfel pentru Miron. Iată un exemplu în acest sens:

BEFORE: "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte"
AFTER: "Care om dintre voi, dacă este pastor, şi o oaie se pierde de turmă, mai merge să o mai caute?"

Cel mai frapant adevăr despre Miron este că el se crede viu, deşi zace de mult într-o moarte spirituală. Pentru el a fi născut din nou înseamnă să mergi la biserică la fiecare slujbă, chiar dacă te rogi ca un muribund şi nu-ţi pasă de cei din jurul tău care se duc în iad. E ca un fel de reprezentaţie: mă duc să fiu la altar, dar nu mă duc niciodată cu o stare de rugăciune şi de deschidere să văd ce zice Domnul despre mine, pentru mine, ce e de schimbat sau nu.

Adevărul cel mai dureros este că securea a şi fost înfiptă la rădăcina multor copaci, iar unul dintre ei este şi Miron, pastorul de care vă zic.
Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. Matei 3:10
Am putea spune foarte simplu că "orice om care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc". Este logica cea mai simplă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta nu se bazează pe ideea dacă ai stimat sau nu momentul când apare tortul la o nuntă creştină sau necreştină, dacă ai mâncat pe bani sau pe gratis la acea nuntă, dacă ai mers cu maşina sau pe jos acolo, sau dacă ai făcut sau nu vreodată pe un om să iasă din păcat şi să se întoarcă la Dumnezeu.

Pentru Miron, şi pentru mulţi pastori care nu sunt încă născuţi din nou, şi care încă mai slujesc în bisericile noastre, e vremea ca securea să fie ridicată să mai lovească a doua oară. Cineva spunea o dată că e vremea să ridice Domnul securea, în îndurarea Sa, şi să ne cruţe iar. Iar? De ce iar? De ce încă o dată? Câte şanse duble, triple, etc., ne-a acordat El până acum şi noi tot am dat cu piciorul, tot am predicat legalism şi ipocrizie în biserică, am persistat în tradiţia noastră religioasă şi niciodată nu am fost în stare să tăcem şi să spunem, cu vocea şi cu sufletul nostru: Doamne, vorbeşte-mi! Doamne, atinge-mă! Doamne, iartă-mă! Şi apoi să şi trăiesc ceea ce am primit de la El!

Oricât de parodiator poate suna acest articol despre Miron, care este cu mult înaintea eroului NIRO de care scriam ziele trecute, pentru mine el reprezintă un standard de sfidare şi de neglijare profundă a vocii, prezenţei şi sfinţeniei lui Dumnezeu. Nu ştiu ce altceva să mai scriu decât să îi dedic un cântec, poate că nici acesta nu i se potriveşte, urmăriţi-l... sper să vă placă, şi lui sper să îi placă, dacă nu a murit deja...






Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.