Rugăciunile unor pastori sunt un dezastru!

Un dezastru e puţin spus când ne gândim că răspunsul la rugăciunea unui pastor din America a produs... un accident nemaipomenit.

Chiar dacă unii vor citi aceste rânduri şi vor sări repede la concluzii că îmi dau iar cu părerea legată de pastori şi conducători de biserică, vreau totuşi să menţionez că acest articol este o relatare a unui eveniment care s-a întâmplat unui pastor care se ruga pentru comunitatea sa.

În localitatea Tampa, Florida, Statele Unite ale Americii, pastorul unei biserici metodiste unite se ruga pentru comunitatea sa, în faţa bisericii din fotografie, când, deodată, o cracă din acest pom s-a rupt şi i-a cauzat o serie de injurii.Pentru cei care nu ştiu ceea ce este Metodismul, vă redau o definiţie scurtă:

"Metodismul este o doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea "metodică" a pietății și a evlaviei. Curentul metodist își are originea în Anglia, unde a fost introdus în secolul al XVIII-lea de John Wesley (1703-1791)." (sursa aici) Biserica metodista unită conţine atât elemente liturgice cât şi evanghelice (mult mai multe detalii puteţi găsi aici, în limba engleză). Biserica metodista este una din puţinele care "hirotoneşte" sau ordinează femei în poziţii de conducere (pastor, diacon, etc.), şi este în favoarea acestui aspect pe care alte biserici îl consideră nebiblic. Nu menţionez acest aspect la întâmplare, pentru că pastorul de care este vorba aici este de fapt... o femeie (sursă ştire aici) pe nume Sharon Davis.

Rugăciunea lui Davis era... pentru bunăstrarea bisericii pe care o conducea; în timp ce era în faţa bisericii, deodată, de sus, s-a auzit o trosnitură şi... lată a fost. Membrii bisericii din care face parte ea, conform relatărilor ştirii de mai sus, au sărit repede să o ajute şi, de sigur, cineva a sunat la urgenţe.

Gândindu-ne acum la acest incident, tindem să credem cu toţi că dacă ceva are un efect, trebuie să fi existat undeva şi o cauză. Da, au fost tulburări meteorologice în zonă, posibil ca acestea să fi "îndoit" puţin creanga aceea; cred că rugăciunea lui Davis a rupt craca aceea, care mai târziu i-a făcut rău.

Oricât ar fi această relatare de genul "ne pune pe gândit"... tind să cred că ceva nu era în regulă acolo; de ce a permis Dumnezeu să se întâmple aşa ceva... şi să ajungă această ştire să devină ceva viral pe internet?

Melvin Woodworth şi soţia sa, metodişti
Asta ma pune în mari dubii, mai ales după ce am descoperit că un alt lucrător metodist susţine căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex (sursă articol aici). Melvin Woodworth (foto dreapta) şi soţia sa nu doar că au ajuns la convingerea că persoanele de acelaşi sex ar trebui să se căsătorească din moment ce au afecţiuni reciproce... dar au şi deviat de la sâmburele de bază care a născut metodismul: trăirea în sfinţenie pe care a practicat-o şi predicat-o John Wesley cu mulţi ani în urmă.

O astfel de gândire, rugăciune şi practică denaturează crezul denominaţiei pe care o reprezintă... şi mă face să cred că există unii - poate mulţi - pastori care chiar au rugăciuni ce produc dezastre. Uitându-mă pe site-ul ultimei ştiri unde este relatat despre Melvin Woodworth... în partea de jos este o listă lungă de fotografii cu "slujitori" care se declară deschis, pe faţă, că sunt lesbieni, homosexuali, transexuali sau cu orientări sexuale deviante.

Personal resping categoric ideea de homosexualitate şi condamn în mod irevocabil relaţiile dintre persoane de acelaşi sex: fie că e vorba de căsătorie, relaţie amoroasă, afecţiuni exprimate public sau în ascuns. Dar să ajungi să fi şi să te mai declari şi "slujitor al lui Dumnezeu" în acelaşi timp, e ca şi când ai spune că... te-a lovit o cracă mare în cap - precum a fost lovită Davis - şi pretinzi că mai eşti întreg la minte, la corp, la gândire şi aşa mai departe. Ce să mai spunem de efectul care îl produc astfel de oameni în comunitatea pe care o conduc?

O dată mă aflam la o biserică şi discutam despre idolatrie. Am citit atunci un articol care a apărut pe site-ul crosswalk.com, scris de Jim Tonkowich, care relata despre "Închinarea la imaginea noastră despre Dumnezeu". Vă redau mai jos o porţiune din acest articol:

"La suprafaţă, porunca a doua nu pare a fi special de relevantă în ceea ce priveşte congregaţia de la biserica McLean Presbyterian, biserica mea de acasă.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20:4-6)

Nimeni din cei pe care îi cunosc nu pare a fi ispitit să-şi facă viţei de aur în curtea lor. Însă pastorul nostru, Dr. John Hutchinson, ne-a cam lovit între ochi duminica asta, în predica sa, „Imaginea plină de Har”.
Ceea ce interzice porunca, spunea el, este decizia a ceea ce vrei să crezi despre Dumnezeu şi apoi închinarea la imaginea lui Dumnezeu pe care ţi-ai imaginat-o sau visat-o. Nu ni se permite să ni-L imaginăm pe Dumnezeu aşa cum ne-am dori. El este cine este şi S-a revelat pe Sine în persoana lui Isus Hristos care este „chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15).
Predica mi-a venit în minte când citeam o scrisoare către editorul de la Washington Post. Titlul scrisorii mi-a captat privirea: „Dumnezeul meu favorizează incluziunea”.
Scriitorul şi-a exprimat panica faptului că cei din cler, în particular clerul africano-american, preia un rol activ în lupta cu „căsătoria” dintre persoanele de acelaşi sex din Washington, DC, prin definirea căsniciei tradiţionale dintre un bărbat şi o femeie. Mai rău ca toate, din punctul său de vedere, ei folosesc Biblia pentru aceasta.El scrie:
Mesajul lui Hristos pentru mine ca homosexual creştin a fost unul de incluziune, nu de excludere. El s-a asociat cu prostituatele, vameşii, romanii şi neamurile – unii dintre cei mai dispreţuiţi din societatea Lui.
Scriitorul are un punct. Isus s-a asociat cu prostituatele, vameşii şi neamurile. El i-a primit pe cei dispreţuiţi şi surghiuniţi. În acelaşi timp, această scrisoare este un exemplu perfect al imaginării lui Hristos şi prin urmare a lui Dumnezeu, bazat pe dorinţele personale mai degrabă decât adevărul relevat.
Nicăieri nu este Isus mai asociat cu cei surghiuniţi decât la petrecerea dată de Levi, vameşul, după ce acesta şi-a părăsit meseria pentru a se alătura echipei de apostoli (Marcu 2:13-17). Levi a invitat în mod aparent pe singurii prieteni pe care îi avea, oameni identificaţi drept „vameşi şi ‚păcătoşi’”. Vameşii erau evreii care storceau bani de la conaţionalii lor şi erau văzuţi ca nişte trădători. „Păcătos” era un termen generic pentru oricine cu o viaţă imorală sau vocaţie necinstită. Isus a fost şi este un prieten pentru păcătoşi.
Dar atunci când a fost întrebat de ce s-a asociat cu astfel de oameni, Isus a răspuns în cuvinte care în urechile moderne sună a fi ofensive şi de judecată, „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu nu am venit să chem pe neprihăniţi, ci pe păcătoşi”.
Isus nu a venit să scuze sau să afirme comportamentul păcătos, ci să transforme vieţi. În altă parte el a spus, „Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu o întrece pe cea a fariseilor şi a învăţătorilor legii, cu certitudine că nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”. Da, Isus a salvat-o pe femeia prinsă în adulter prin a arăta cu degetul la ipocrizia acelora care vroiau să o omoare cu pietre. Da, s-a asociat cu ea, o surghiunită. Da, El i-a spus acesteia că nu o condamnă. Însă El a terminat conversaţia cu o poruncă: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti”. Mai degrabă decât să îi afirme comportamentul ei, el a cerut pocăinţă." (sursă articol complet aici)

Ceea ce m-a frapat cel mai mult - după ce am terminat expunerea aceasta - a fost reacţia unui om din conducerea bisericii. Lui nu îi plăcea să discutăm în biserică despre "subiecte tabu" de genul homosexualităţii, deşi toţi trebuie să ştie că homosexualitatea este un păcat, punct. Isus nu a venit să scuze sau să afirme comportamentul păcătos, ci să transforme vieţi, să cheme pe oameni la pocăinţă!

Atunci când pastorii pierd din vedere esenţialul mesajului lui Isus, nu doar mesajele lor devin un dezastru, dar şi rugăciunile lor. Nu e de mirare că sunt multe biserici astăzi care se numesc creştine, şi care nu au nimic autentic din Creştinism în ele sau, dacă au ceva, acel ceva este o religie tradiţionalistă, nu ceva care să cheme la sfinţenie, curăţire şi apropiere de Dumnezeu - ceea ce propovăduia odată John Wesley şi mulţi asemenea lui. Păcat că am uitat ce este esenţa şi ne uităm mereu la forme. Cred că lovitura acelei crengi trebuie să fie un semnal nu doar pentru biserica metodistă unită din Tampa, ci pentru toate bisericile din lume. Dacă susţinem că suntem creştini, atunci să fim ca Tatăl nostru ceresc: sfinţi. Nu mai fiţi un dezastru pentru comunitatea unde trăiţi!

Nota: Sursă poze principale: seminoleheights.patch.com - Credit Charlie McElman, şi Dana Atkins, respectiv youtube.com




3 comentarii:

  1. Cristian Butnaru7 iulie 2012, 13:28

    Cred ca atat Biblia, cat si legile lumesti, au "spirit si litera". Litera si spiritul legii. Litera e coaja, spiritul - adica intelesul nemijlocit, e miezul. Si in biserici, si in tribunale, exista destui care mananca staniolul si arunca ciocolata - fie din interese personale, fie pt. ca nu ii duce capul. Si de acolo nu poate sa se iste decat netrebnicie, aberatii si lucruri fara noima.

    RăspundețiȘtergere
  2. Corect. Poate ca era bine sa scrii ce intelegi tu prin "staniol" si "ciocolata", ca sa priceapa si altii care mai citesc aceste randuri :) 

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristian Butnaru8 iulie 2012, 22:51

    Cred ca pana si un simplu indicator rutier are asa ceva, o litera si un spirit. De exemplu, o bariera sau crucea Sf. Andrei - multi o vad, ii cunosc semnificatia, adica litera, dar gandesc ca "au timp garla sa treaca, pana apare trenul". Uneori, consecintele se vad in mod tragic. Poate ca si in Biblie sunt astfel de indicatoare - dar noi "avem destul timp" mereu. Ma ia cu fiori cand ma gandesc chiar la mine...

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.