Nu am tot timpul din lume, dar nu mai predicaţi prostii de la amvoane!

Cred că acest mesaj este comun la mulţi oameni care merg la biserică şi aud tot felul de oameni spunând baliverne de la amvonul bisericilor.

De la oameni adulţi ai aşteptări adulte. De la tineri, deh, ce să mai zicem, sunt în dezvoltare, îi înţelegem. De copii nu zic nimic. Am auzit femei care predică mai bine decât cei mai buni predicatori ai noştri!

Deoarece tot mai mulţi predicatori încep să predice ORICE altceva dar nu Cuvântul lui Dumnezeu, acest articol este o mustrare şi o exprimare personală a frustrărilor şi a nemulţumirii mele faţă de incapacitatea unora de a "pune mâna pe carte", genunchiul jos şi de a se strădui să producă un mesaj care să nu plictisească.

Când te uiţi la un film, la o emisiune, la orice altceva la televizor, eşti distrat. Oamenii de acolo sunt instruiţi cum să facă lucrurile, cum să privească la camere, cum să vorbească, ce să vorbească, cum să vorbească, cum să gesticuleze şi aşa mai departe.

Deşi nu am putea compara biserica de astăzi cu un show de televiziune -- deşi mulţi fac un show mai mare la biserică decât văd alţii la televizor -- este adevărat faptul că pentru a avea o predică bună, e nevoie în primul rând de o instruire bună. Cei care vin cu idei preconcepute în capul lor şi încep să spună ceva la oamenii din biserică nu fac altceva decât să aibă un discurs spontan, un mesaj la plezneală, un gând de-al lor personal. Şi dacă vorbesc mai mult de 15-20 minute sigur e un mesaj mediocru.

Diferenţa care o face un predicator pregătit şi un predicator pârlit este faptul că primul poate aprinde pe ascultători cu mesajul său, pe când al doilea se poate aprinde pe el şi apoi să-i aprindă şi pe alţii la furie de ce aberaţii mai poate scoate pe gura sa.

Sunt sute, dacă nu chiar mii de slujbe la care am participat, în care predicatorii -- să nu le spun slujitori că nu au slujit deloc! -- au citit un text din Biblie şi au predicat total altceva; sau sunt alţii care citesc un text şi încep să-l povestească, şi cel care vine după el spune tot aceleaşi lucruri, apoi vine altul care mai spune şi el de "enşpe" ori aceleaşi lucruri, şi totuşi sunt cuvinte aruncate în vânt. Non-sens-uri. Vorbesc unii fără să aibă instruire, fără să aibă pregătire, fără să fi stat pe genunchi în rugăciune şi fără să caute faţa lui Dumnezeu cu privire la ce mesaj să predice pentru cei din biserică. Îmi e aşa de ruşine să o spun, dar lucrarea lor e o scârbă înaintea lui Dumnezeu! Batjocoresc pe Dumnezeu făcând o lucrare de doi bani, în loc să facă un lucru excelent, uimitor, scriptural, muncit!!!! Dumnezeu nu cheamă pe cei pregătiţi, dar îi pregăteşte pe cei chemaţi! Tot ceea ce trebuie să facem noi este să realizăm că suntem neajutoraţi. El ne poate ajuta! Predicatorilor, de ce nu înţelegeţi aceasta?

De ce spun toate acestea?

Dacă toţi predicatorii pe care îi auzim duminica (sau în oricare altă zi) la biserică ar fi măcar pregătiţi şi ar veni cu un mesaj din partea lui Dumnezeu, cred că lumea aceasta ar fi schimbată cu desăvârşire (Faptele Apostolilor 17:6 b)! Dacă predicatorii ar avea în faţa lor pe Dumnezeu să-i asculte ce prostii predică, şi Dumnezeu să îi lovească cu o nuia, cred că am avea atunci "predicatori sub disciplină", dar nu vom rezolva mare lucru. Măcar multe guri ar fi oprite. De aş număra câte prostii şi câte teorii şi ideologii false se rostesc de la amvoanele bisericilor noastre... o, de mult am fi umplut cărţi cu acestea!

Realitatea tristă este că mulţi predicatori vin cu mesaje care nu sunt de la Dumnezeu, predică generalităţi, lucruri logice, chestiuni psihologice, nimicuri, mai pe scurt, ca să ne mănânce timpul nouă. Dacă ar fi să adresez un mesaj scurt predicatorilor ar fi acesta:

"Nu am tot timpul din lume, dar nu mai predicaţi prostii de la amvoane! Lăsaţi prostia şi mai bine facem o rugăciune, mai bine cântăm o cântare; mai bine încheiem slujba acum şi ne pocăim cu toţii!!!!"

Există în aceste zile o ispită care face pe mulţi predicatori şi vorbitori de la amvoane să fie vulnerabili faţă de restul oamenilor la care vorbesc. Le irosesc timpul cu vorbe fără sens, discursuri fără noimă, predici fără cap şi fără coadă, nu ai nimic de zis în predică, dar vorbeşti din Geneza până în Apocalipsa, trimiţi pe toţi în rai sau pe toţi în iad, dar nu ştii că pentru predicatori există o pedeapsă mai mare - şi aşa mai departe.

Pentru cei care aveţi probleme cu predicatul, vă ă recomand cartea Arta de a predica, de Ioan Ceuţă, şi există şi alte cărţi care ajută la întocmirea unei predici. Am scris într-un articol anterior care este menirea unui predicator, şi mai repet aici câteva idei ajutătoare:

- nu predica dacă nu ai vorbit înainte cu Dumnezeu despre ceea ce trebuie să rosteşti oamenilor;
- nu predica dacă nu ştii să te încadrezi în timpul cel mai scurt pentru a fi succint, sumar şi simplu;
- nu predica dacă nu te-ai rugat cel puţin 1 oră pentru mesajul care trebuie predicat (calculează 1 oră de rugăciune = 1 minute de mesaj divin din partea lui Dumnezeu --> cum ţi se pare?);
- nu predica ceea ce nu este în Scriptură;
- nu fă din predicare un hobby, dacă nu este darul şi chemarea ta - dacă crezi că ai chemarea şi darul de a predica fă bine de te instruieşte mai întâi.

Şi cred că ar fi mult mai multe lucruri de adăugat aici. Dar aţi prins ideea. Terminaţi cu predicile plictisitoare, lungi, fără sens, şi fără harul şi mila lui Dumnezeu în ele. Dacă Dumnezeu nu ţi-a dat un mesaj să-l rosteşti, mai bine taci. Amin!