Predicatul Predicator / sau cine e de fapt Iuda Iscarioteanul

INFO despre Evanghelia lui Iuda

Evanghelia lui Iuda este o evanghelie gnostică care se presupune că documentează conversaţiile dintre apostolul Iuda Iscarioteanul şi Isus Hristos. Documentul nu pretinde a fi scris de însăşi Iuda, ci mai degrabă de nişte gnostici (Gnosticismul a fost un dualism filozofic religios care susţinea mântuirea prin cunoştinţa secretă, sau gnosis. Mişcarea a atins un punct mare de dezvoltare în timpul secolului al 2 lea d. Hr. în şcolile Romane şi Alexandriniene fondate de Valentius. Cărturarii au atribuit originile gnosticismului unui număr de surse: cultul misterelor greceşti; Zoroastrismul; Cabala Iudaismului, şi religia egipteană. Creştinii timpurii au considerat pe Simon Magul (Fapte 8:9-24) drept fondator al gnosticismului. Doctrina sa, precum cea a altor învăţători gnostici, nu avea nimic în comun cu cunoaşterea misterelor lui Dumnezeu pe care Sfântul Pavel le-a numit înţelepciune (1 Corinteni 2:7).) Această scriere conţine teologie care nu este prezentă înainte de prima jumătate a secolului al doilea şi este prea familiară cu evangheliile canonice (Matei, Marcu, Luca, Ioan), fiind datată cu carbon a fi scrisă în jurul anului 280 d. Hr (plus sau minus 60 de ani) – deci a fost scrisă de altcineva, şi nu de Iuda Iscarioteanul

NOTA: Materialul de mai jos poate fi urmarit si in format audio mai jos, in versiunea din cadrul prelegerii ţinute pe 21 noiembrie 2010 la Biserica Penticostala nr. 1 din Brasov. 

Predicatul Predicator sau cine este Iuda Iscarioteanul by nicklnromania

Conform Evangheliilor, Iuda a fost cel ce l-a identificat pe Isus către autorităţile Templului din Ierusalim, cel care l-a predat pe Isus lui Pilat din Pont spre crucificare.

Evanghelia lui Iuda, pe de altă parte, îl înfăţişează pe Iuda într-o perspectivă foarte diferită decât Evangheliile Noului Testament, conform unei traduceri preliminare făcută în 2006 de către Societatea National Geographic: ea apare să interpreteze actul lui Iuda nu ca o trădare, ci mai degrabă ca un act de ascultare faţă de instrucţiunile lui Isus.

Dacă voi continua de aici cu siguranţă că voi produce confuzie acum între cei care ascultă.

INFO despre numele lui Iuda Iscarioteanul

Iuda Iscarioteanul (de la evreiescul Yehudah Iscariot) era – conform Noului Testament – unul din cei doisprezece apostoli ai lui Isus, şi este cel mai bine cunoscut ca fiind cel ce l-a trădat pe Isus în mâinile preoţilor

Semnificaţia denumirii „Iscarioteanul” este nesigură. Există două teorii majore cu privire la etimologia acestuia:

-       Cea mai reală explicaţie este că derivă de la Iscariot, din evreiescul Is-Kerioth, sau „om din Kerioth”. Evanghelia după Ioan se referă la Iuda ca fiind „fiul lui Simon Iscarioteanul” (Ioan 6:71 şi 13:26), care implica faptul că tatăl său era din acea zonă. Unii speculează că acest Kerioth se referă la o regiune din Iudeea, dar este totodată numele a alte două oraşe din Iudeea.

-       O a doua teorie este că „Iscarioteanul” l-ar identifica pe Iuda ca fiind un membru al grupării sicarii, un cadrul de asasini din cadrul iudeilor rebeli care intenţionau să-i înlăture pe romanii din Iudeea. Totuşi, mulţi istorici menţin faptul că această grupare a apărut doar in anii 40 sau 50 din primul secol, prin urmare Iuda nu putea să fie membrul acesteia.

INFO despre moartea lui Iuda Iscarioteanul

Şi în ceea ce priveşte moartea lui Iuda Iscarioteanul există descrieri diferite, două dintre care sunt incluse în canonul Biblic modern:

-       Matei 27:3-10 spune că Iuda ar fi returnat banii preoţilor şi apoi s-a sinucis prin spânzurare. Aceştia au folosit banii să cumpere terenul unui olar. Relatarea din Evanghelie prezintă aceasta ca o împlinire a unei profeţii (Matei 27:9-10)

-       Cartea Faptele Apostolilor spune că Iuda a folosit banii să cumpere un teren, dar a căzut în cap, a pleznit în două şi i s-au vărsat măruntaiele (Fapte 1:18), acest teren fiind numit Akeldama, sau Ogorul Sângelui

-       Evanghelia lui Iuda – necanonică – spune că ceilalţi unsprezece ucenici l-au ucis cu pietre după ce au descoperit despre trădare

-       O altă relatare a fost păstrată de unul din liderii creştini timpurii, Papias, „Iuda a păşit în această lume ca un exemplu trist de nelegiuire; trupul său se umflase aţa de tare încât nu mai putea trece pe unde mergeau trăsurile, a fost zdrobit de o căruţă, aşa că i-au ieşit mădularele afară”

Aceasta a fost INTRODUCEREA - şoc pentru ascultători

Când am fost contactat mi s-a spus ce să predic şi ce să nu predic.

Aşadar, voi produce un şoc înainte de a produce o predică de efect. Fie că voi fi ascultat sau nu, fie că voi fi dat afară din biserică sau nu, vreau să vă predic în această zi despre predicatul Predicator:

1. Are menirea de a prezenta adevărul scriptural aşa cum este el

2. Are menirea de a produce curiozitate ascultătorilor

3. Are menirea de a provoca pe cei care îl urmăresc

4. Are menirea de a propulsa comunitatea

Dacă nu sunteţi de acord cu aceste 4 verbe de acţiune, sunteţi liberi să părăsiţi sala.

A. În primul rând vreau să vorbesc despre modul cum trebuie prezentat un mesaj biblic pentru o biserică biblică. Mesajul biblic se produce în urma cercetării Scripturii, în urma rugăciunii, în urma conversaţiei cu Dumnezeu, în urma studiului Biblic personal, în urma studierii altor surse, şi cel mai important a sta mereu sub călăuzirea Duhului Sfânt.

            - a fi sensibil la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu

            - a fi sensibil la nevoia poporului

            - a fi sensibil la ceea ce îţi vorbeşte Dumnezeu şi nu alte voci străine

            - să fi în stare să identifici vocea lui Dumnezeu de alte voci

            - să depinzi total de Duhul Sfânt şi nu de vocea sau de abilităţile tale de orator

B. În Al doilea rând vreau să vorbesc despre felul cum se produce curiozitate ascultătorilor. După ce eu, în calitate de predicator primesc mesajul de la Dumnezeu, încerc să identific zone din viaţa mea, sau din viaţa bisericii ca o comunitate, în care există o nevoie. O adresez pentru că este actuală şi o accentuez pentru că trebuie să producă eliminarea monotoniei din cadrul slujbei, să îi lase pe ascultători pe gânduri, să vrea să meargă mai departe.

C. În al treilea rând vreau să vorbesc despre provocarea întregii audienţe. Aceasta se face cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu puterea Duhului Sfânt, cu îndrăzneală, cu rezultatul rugăciunii. După ce devin sensibil la ceea ce vrea să facă Duhul Sfânt şi eu primesc ceea ce El vrea să spună bisericii, adresez acest mesaj ca şi când ar fi ultima mea strigare, ca şi când acesta ar fi ultimul mesaj care îl vor auzi vreodată oamenii.

D. În cel din urmă rând, al patrulea, vreau să vorbesc despre propulsarea comunităţii. Daca primele 3 puncte nu au fost unite să producă acest rezultat final, predicarea nu mai este un predicat, ci un adjectiv - gâdilătură la urechi, am vorbit ceea ce le place la oameni să audă, am predicat ceea ce mi s-a spus să predic şi normal că oamenii vor continua să meargă tot pe calea care duce la pieire. Prin propulsare nu vreau să spun că înghiontesc comunitatea spre o ideologie sau teologie nouă, aşa cum am început introducerea cu mesajul şocant despre Iuda Iscarioteanul. Prin propulsarea comunităţii mă refer la aprinderea unui foc şi punerea unui jar sub fiecare prezent în biserică, fiecare să nu mai stea nepăsător, fiecare să nu mai fie inactiv, fiecare să nu mai fie religios, fiecare să caute pe Domnul, fiecare să se întoarcă către El şi să strige către El!

Şi acum mesajul în sine:

Iuda Iscarioteanul este o parte importantă din educaţia noastră spirituală. Speranţele, visele şi greşelile sale sunt înregistrate spre beneficiul nostru.

-       Întunericul care îl înconjura pe Iuda a fost pentru iluminarea noastră.

-       Necazul şi regretul său sunt descrise pentru a ne ajuta să ne apropiem de dragostea lui Dumnezeu.

Din viaţa lui Iuda Iscarioteanul putem învăţa nu doar să înţelegem înclinaţiile propriei noastre naturi umane, dar şi pericolul unui întuneric care se ascunde în lumină.

1. Lumina artificială a ambiţiei religioase

Este foarte posibil că înainte ca Iuda Iscarioteanul să fie ales de Domnul Isus ca ucenic al Său, acesta era implicat cu cauza bună de eliberare a celor oprimaţi de ocupaţia romană.

Unii cred că termenul de Iscarioteanul provine de la latinescul scarius, care înseamnă „cel ce poartă pumnalul”. Aceasta era o unealtă comună folosită de zeloţii din acea vreme, un grup motivat politic care era dedicat restaurării Israelului prin răsturnarea oprimării romane. Ei credeau pe profeţii din vechime care au promis libertatea politică şi restaurarea spirituală prin venirea unui Mesia şi a unui rege. Anticiparea lor a crescut în momentul când ochii naţiunii s-au îndreptat asupra făcătorului de minuni din Nazaret.

2. Lumina artificială a pretinsei atitudini morale

Ioan 12:1-8

1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari (reprezenta plata pentru un an de  muncă în Israel pe acea vreme) şi să se fi dat săracilor?”
6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

Lui Iuda nu îi păsa de atitudinea de reverenţă adoptată de Maria, versetul 6 este răspunsul atitudinii sale.

Iuda vroia să-i exploateze pe alţii pentru binele său; Isus însă avea intenţia să-şi dea viaţa pentru ei.

„El lua ce se punea în ea” este o paralelă cu Ioan 13:2 – „...diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă”.

Ioan 3:19-20

19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

În ciuda faptului că Iuda a trăit 3 ani în prezenţa lui Hristos, el şi-a protejat în mod persistent partea sa întunecată faţă de lumină. El a persistat în dorinţa sa, pe care nu a predat-o lui Hristos, şi în cele din urmă aceasta l-a dus la propria sa distrugere.

De la momentul când Isus îl mustră pe Iuda, acesta a început în inima sa o mustrare pentru timpul petrecut cu Isus, şi de atunci a şi început planul de negocieri cu conducătorii, pentru a-l trăda pe Isus. (citiţi Matei 26:14-16 – „14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă 15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.”)

Zaharia 11:12 – cântărirea a treizeci de arginţi, valoarea unui rob (Exod 21:32) – Nu este un accident că Isus a fost trădat pentru această sumă – era una din multele profeţii împlinite care confirma faptul că El este Mesia.

Iuda a schimbat un simbol al intimităţii într-un instrument al trădării.

3. Lumina artificială a importanţei de sine

Evanghelia nu ne menţionează că ceilalţi ucenici şi-ar fi dat seama că ceva nu este în regulă. Adevărul este că în interiorul inimii umane – chiar şi în inima noastră – binele şi răul se luptă pentru control.

Matei 27:3-5

3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând:
– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

Înlăturarea întunericului

A existat doar un Iuda Iscarioteanul în această lume, doar el va purta numele de „fiul pierzării” (Ioan 17:12), după cum doar Unul singur există care a purtat numele de „Fiul lui Dumnezeu” – Domnul Isus Hristos, care a venit să aducă lumină în lume – cei care vor umbla în lumina Sa vor deveni purtători de lumină.

1 Ioan 1:8-10 – „8 Dacă zicem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

1.    Iuda a folosit lumina artificială a ambiţiei religioase pentru a-şi extinde agenda sa.

2.    A folosit lumina artificială a pretinsei morale pentru a-şi deghiza păcatul şi să arunce o umbră de îndoială asupra neprihănirii autentice a altora.

3.    Şi nu în cele din urmă, a folosit lumina artificială a importanţei de sine pentru a trăda pe Cel care a venit să mântuiască lumea.

Astăzi

În mijlocul nostru există multe persoane care sunt Iude pentru noi astăzi:

-       sunt cei care au trădat pe fraţi în timpul perioadei comuniste şi nu au exprimat regretul lor public nici acum

-       sunt cei care vor să controleze financiar, politic, religios biserica prin a manipula lucrurile şi a oferi celor din jur gâdilături şi nu adevărul Scripturii

-       sunt cei care au o pretinsă morală, dar care în inima lor au pumnale, bârfesc, produc prorocii şi mârşăvii pentru a-şi exprima dezgustul faţă de alte persoane pe care mai apoi nu doar că le trădează, dar le şi urăsc, le spânzură şi le conferă o lumină de diavoli

Pentru a evita caracterul lui Iuda, trebuie să fim foarte transparenţi si autentici în interacţiunile noastre cu Dumnezeu şi alţi oameni.

1 Ioan 1:5-9

5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric.
6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.
7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.
8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Nu spune acest text că odată mărturisiţi lui Dumnezeu suntem iertaţi pentru totdeauna. Suntem păcătoşi, vulnerabili faţă de păcat şi greşim. Mărturisirea păcatelor noastre este un proces continuu al pocăinţei şi al credinţei noastre faţă de Dumnezeu.

Mărturisirea urmată de pocăinţă te întoarce la Dumnezeu. Acest lucru nu l-a făcut Iuda Iscarioteanul.

Aceasta se aplică atât la relaţia noastră unul cu celălalt, cât şi la relaţia noastră cu Dumnezeu.

Matei 5:16

16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Efeseni 5:8-10

8 Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. 9 Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. 10 Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului.

Iacov 1:17

17 Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

1 Ioan 1:4-7
4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. 6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. 7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Gospel_of_Judas
http://en.wikipedia.org/wiki/Judas_Iscariot
http://www.descopera.org/evanghelia-dupa-iuda/
http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm
http://www.biblegateway.com
http://biblia.pentruviata.ro/Biblia/
http://discoveryseries.org/

Notă: Dacă citaţi sau folosiţi acest material în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile din el şi să oferiţi sursa citării, adică acest blog. Mulţumesc.