Mulţumeşte-te cu biscuiţii tăi - o pildă
În februarie 2014 terminam de citit o carte care m-a marcat destul de pozitiv pentru o perioadă bună din viaţa mea. Cartea lui Matthew Sleeth, "24/6 - A Prescription for a Healthier, Happier Life" (24/6 - O prescripţie pentru o viaţă mai sănătoasă, mai fericită - copertă alăturată) declara că Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să trăim viaţa aceasta la viteza... stopului. Am rămas uimit de această declaraţie. Există un moment în viaţa noastră când trebuie să spunem stop la toate din jurul nostru, să pornim motorul "odihnei" şi ... să fim mulţumiţi. Ce are de a face mulţumirea cu odihna? Personal cred că sunt foarte strâns legate; dacă nu ai o inimă mulţumitoare... ai o inimă de grijuri şi regrete. Plida de mai jos ilustrează aceastea mai bine.
Pilda de care vreau să vă spun ar trebui să ne facă să ne oprim şi să ne gândim ÎNAINTE de a
presupune că înţelegem situaţia. Cu toţi gândim şi spunem că ştim când ceva este "corect" sau "greşit" şi suntem gata să judecăm pe cei din jurul nostru. Dar poate că ar trebui să ne oprim (cum scria şi autorul menţionat mai sus) şi să ÎNCERCĂM să facem lucrurile diferit. Da, ştiu că aceasta este o frază veche, dar este una bună - Ce ar face Isus în locul meu? Citiţi pilda de mai jos:
Se spune că o femeie se afla la un aeroport şi îşi aştepta zborul ei spre casă în secţiunea de aşteptări a acelui aeroport; după ce şi-a dat seama că zborul ei avea o oarecare întârziere, ea şi-a cumpărat o pungă mică de biscuiţi cu ciocolată pe care să-i savureze în timp ce aştepta avionul ei. Apoi s-a dus la secţiunea VIP lounge (o secţiune dintr-un aeroport unde se intră de obicei pe baza unei taxe, este destinată membrilor VIP al unei companii de aviaţie, şi este un fel de serviciu în plus oferit de o companie de zbor pentru clienţii lor care aşteaptă cursa cu care vor decola; poate include acces nelimitat la internet wi-fi, bauturi racoritoare, cafea, apa şi/sau snack-uri - apropo de VIP lounge, vă recomand să intraţi într-o astfel de secţiune de la aeroportul unde veţi zbura data viitoare şi să îmi spuneţi dacă descrierea mea de mai sus este corectă).
Femeia s-a aşezat într-un fotoliu confortabil ca să îşi poată savura biscuiţii ei şi să citească o carte care o avea cu ea atunci. Alături de ea stătea un tânăr drăguţ, care citea şi el dintr-o carte. Punga cu biscuiţi era între ei. Nici unul dintre ei nu şi-au rostit vreunuia ceva.
Femeia a luat primul ei biscuite. Spre marea ei surprindere şi tânărul de lângă ea a luat un biscuite. El nu a spus nimic. Nici ea nu a spus nimic, dar în mod clar că era cam deranjată.
Pentru fiecare biscuite care îl lua ea... el făcea la fel. Din nou, nici un cuvânt nu a fost schimbat între cei doi... doar mânia femeii creştea în mod treptat.
Lucrul acesta a continuat până când a mai rămas doar un singur biscuite. Atunci bărbatul a luat ultimul biscuite, l-a rupt în jumătate, a luat el o parte şi a lăsat cealaltă jumătate în pungă pentru femeie.
Ei bine... asta a pus capacul! Ea a fost atât de frustrată şi enervată de lipsa lui de consideraţie încât şi-a strâns lucrurile şi s-a îndreptat spre poarta de unde decola avionul ei.
Şi-a luat locul în avion şi încerca să se liniştească pentru zborul care avea să-l facă - încă fiind supărată de lipsa de maniere a acestui tânăr. Şi-a scos geanta să caute ceva în ea şi inima ei s-a înmuiat atunci. Acolo, în geanta ei, stătea punga EI de biscuiţi - nedeschisă şi neatinsă.
A fost cuprinsă de atâta ruşine de felul cum a reacţionat şi a continuat să fie supărată de realizarea faptului că era prea târziu ca să mai facă vreo compensare şi să ceară scuzele de rigoare.
Tânărul acesta şi-a împărţit biscuiţii LUI fără să spună un cuvânt. El i-a dat chiar şi ultima jumătate de biscuite din punga sa. El nu era supărat sau îngrijorat de acţiunile femeii. El a făcut acest lucru fără vreo condiţie sau fără să aibă sentimente de mânie sau de amărăciune.
Morala povestirii:
Sunt 3 lucruri care să desprindem de aici (şi să realizăm că nu mai putem să le luăm înapoi) din această pildă modernă.
1) Piatra... după ce a fost aruncată.
2) Cuvântul... după ce a fost rostit.
3) Timpul... după ce s-a scurs.
Notă: Această postare este adaptarea unui material preluat de pe GodVine (de unde sunt pozele din această pildă); fotografia de la începutul acestei postări este preluată de pe site-ul continentalbakeries.com. Dacă citaţi acest material în altă parte, rog să păstraţi această notă de la final şi să oferiţi sursa citării lui, adică acest blog.
Pilda de care vreau să vă spun ar trebui să ne facă să ne oprim şi să ne gândim ÎNAINTE de a
presupune că înţelegem situaţia. Cu toţi gândim şi spunem că ştim când ceva este "corect" sau "greşit" şi suntem gata să judecăm pe cei din jurul nostru. Dar poate că ar trebui să ne oprim (cum scria şi autorul menţionat mai sus) şi să ÎNCERCĂM să facem lucrurile diferit. Da, ştiu că aceasta este o frază veche, dar este una bună - Ce ar face Isus în locul meu? Citiţi pilda de mai jos:
Se spune că o femeie se afla la un aeroport şi îşi aştepta zborul ei spre casă în secţiunea de aşteptări a acelui aeroport; după ce şi-a dat seama că zborul ei avea o oarecare întârziere, ea şi-a cumpărat o pungă mică de biscuiţi cu ciocolată pe care să-i savureze în timp ce aştepta avionul ei. Apoi s-a dus la secţiunea VIP lounge (o secţiune dintr-un aeroport unde se intră de obicei pe baza unei taxe, este destinată membrilor VIP al unei companii de aviaţie, şi este un fel de serviciu în plus oferit de o companie de zbor pentru clienţii lor care aşteaptă cursa cu care vor decola; poate include acces nelimitat la internet wi-fi, bauturi racoritoare, cafea, apa şi/sau snack-uri - apropo de VIP lounge, vă recomand să intraţi într-o astfel de secţiune de la aeroportul unde veţi zbura data viitoare şi să îmi spuneţi dacă descrierea mea de mai sus este corectă).
Femeia s-a aşezat într-un fotoliu confortabil ca să îşi poată savura biscuiţii ei şi să citească o carte care o avea cu ea atunci. Alături de ea stătea un tânăr drăguţ, care citea şi el dintr-o carte. Punga cu biscuiţi era între ei. Nici unul dintre ei nu şi-au rostit vreunuia ceva.
Femeia a luat primul ei biscuite. Spre marea ei surprindere şi tânărul de lângă ea a luat un biscuite. El nu a spus nimic. Nici ea nu a spus nimic, dar în mod clar că era cam deranjată.
Pentru fiecare biscuite care îl lua ea... el făcea la fel. Din nou, nici un cuvânt nu a fost schimbat între cei doi... doar mânia femeii creştea în mod treptat.
Lucrul acesta a continuat până când a mai rămas doar un singur biscuite. Atunci bărbatul a luat ultimul biscuite, l-a rupt în jumătate, a luat el o parte şi a lăsat cealaltă jumătate în pungă pentru femeie.
Ei bine... asta a pus capacul! Ea a fost atât de frustrată şi enervată de lipsa lui de consideraţie încât şi-a strâns lucrurile şi s-a îndreptat spre poarta de unde decola avionul ei.
Şi-a luat locul în avion şi încerca să se liniştească pentru zborul care avea să-l facă - încă fiind supărată de lipsa de maniere a acestui tânăr. Şi-a scos geanta să caute ceva în ea şi inima ei s-a înmuiat atunci. Acolo, în geanta ei, stătea punga EI de biscuiţi - nedeschisă şi neatinsă.
A fost cuprinsă de atâta ruşine de felul cum a reacţionat şi a continuat să fie supărată de realizarea faptului că era prea târziu ca să mai facă vreo compensare şi să ceară scuzele de rigoare.
Tânărul acesta şi-a împărţit biscuiţii LUI fără să spună un cuvânt. El i-a dat chiar şi ultima jumătate de biscuite din punga sa. El nu era supărat sau îngrijorat de acţiunile femeii. El a făcut acest lucru fără vreo condiţie sau fără să aibă sentimente de mânie sau de amărăciune.
Morala povestirii:
Sunt 3 lucruri care să desprindem de aici (şi să realizăm că nu mai putem să le luăm înapoi) din această pildă modernă.
1) Piatra... după ce a fost aruncată.
2) Cuvântul... după ce a fost rostit.
3) Timpul... după ce s-a scurs.
Notă: Această postare este adaptarea unui material preluat de pe GodVine (de unde sunt pozele din această pildă); fotografia de la începutul acestei postări este preluată de pe site-ul continentalbakeries.com. Dacă citaţi acest material în altă parte, rog să păstraţi această notă de la final şi să oferiţi sursa citării lui, adică acest blog.
Niciun comentariu:
Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)