Anul în care oamenii ne-au definit după felul cum am perceput o pandemie

În ultima duminică din octombrie a anului 2020 am văzut că au apărut multe meme-uri prin care se exprima o chestie destul de ”inteligentă”. Era vremea când se dădea ceasul înapoi cu o oră, trecerea la ora de iarnă. Unii au spus că nu vor să facă această schimbare motivând că nu mai doreau să aibă... ”o oră în plus din 2020”. Ne-a marcat anul 2020 și pandemia de coronavirus așa de tare încât ne-am cam săturat de toate și de toți...

Aveau să scrie unii că acest virus a fost produs de anumiți oameni ca să se controleze numărul populației de pe glob. Apoi alții au început cu conspirații și cu teorii că există sau că nu există. Alții ne-au impus să stăm acasă după ce au văzut cum mulți oameni începeau să se îmbolnăvească pe capete. 

Nu am negat niciodată în acest an existența unui virus precum cel de covid-19. Am stat în umbră - ca să spun așa - și am încercat să observ cum decurg lucrurile.  Unii și-au pierdut locurile de muncă. Alții au început să lucreze de acasă. O mare majoritate au avut fie salariile diminuate, fie orele de muncă înjumătățite. Trăiam cu o oarecare teamă de... ce ne va rezerva viitorul. Am devenit din oameni optimiști și pozitivi în pesimiști și negativi. Unii doar au fost testați pozitiv, dar asta nu înseamnă că ei și gândeau ceva bun, pozitiv....

Apoi alții au spus că acei profeți ai viitorului care au prezis că anul 2020 o să fie măreț... au fost niște agramați sau niște fake-uri. Anul 2020 a fost anul când au apărut cele mai multe știri false, cele mai multe postări despre coronavirus, cele mai multe melodii despre un nenorocit de virus, cărți și poezii și... câte altele. 

Am stat acasă închiși să nu ne îmbolnăvim. Nu știu câți erau infectați și dacă aceștia trebuiau să fie izolați și nu noi, cei care poate eram mai tari cu imunitatea. Mulți dintre noi ne-am îmbolnăvit și cu statul acasă. Am luat-o razna mulți dintre noi. Ni s-a dus inspirația. Dacă ieșeam afară din casă să facem o plimbare... trebuia să avem o adeverință care să ateste motivul întemeiat al acelei deplasări: pentru cumpărarea de alimente sau medicamente, deplasarea la locul de muncă sau alte urgențe medicale. Apoi s-a dat voie și la altele. Dar nu a fost stipulat nicăieri în adeverința aia că... am putea ieși din casă... să obținem nițel de ”inspirație” să nu o luăm cu totul în jos, în depresie, depravare, nenorocire personală și apoi alte efecte secundare pe care nu mai vreau să le enumăr că mi se întoarce stomacul. 

Au murit mulți oameni în această perioadă și mulți dintre ei au avut probleme anterioare... dar a fost mai ușor să se scrie că au murit datorită covid-ului. S-au închis magazinele, restaurantele, au rămas deschise doar acele locații unde se vindeau medicamente și alimente. Se lăudau unele lanțuri de supermagazine că au făcut vânzări anul acesta cât nu au făcut ei de la începutul deschiderii lor din România! Bravo lor, ce să zic... 

Apoi au apărut interdicțiile, distanțarea socială... purtatul de mască... și au început să se îmbulzească oamenii prin magazine pentru că nu aveau voie să stea toată ziua la cumpărături cum o făceau în anii anteriori. Și așa au rămas unii fără drojdie, fără făină și fără hârtie igienică. La un moment dat am văzut online un alt meme foarte amuzant în care se afișa la un magazin oarecare modalitățile de plată acceptate pe perioada pandemiei de covid-19: hârtie igienică, carduri sau cu telefonul. :-)

Apoi au început să scrie unii creștini renumiți că covid-19 este voia lui Dumnezeu pentru noi. L-am citit pe John Piper în pandemie - am avut timp să citesc cărți, asta e o altă minune pe care era să o scap din enumerările mele din această postare - și am scris ulterior o recenzie a cărții sale, ”Coronavirus and Christ”, unde autorul nu doar că afirma că acest virus ar putea fi voia lui Dumnezeu pentru noi, dar și că Dumnezeu este suveran și că El face ce vrea și că oarecum noi, omenirea întreagă, cam merităm această ”pedeapsă” venită peste noi din toamna anului 2019 și apoi intensificată în 2020. 

Apoi au început profețiile, că în aprilie, undeva de Paști, se vor liniști apele acestei pandemii. Îl urmăream atunci - nu îl mai urmăresc acum, o să vă explic după - pe un pastor care avea declarații profetice publice, și una din postările sale era că a avut o vedenie/vis prin care el a înțeles că Dumnezeu va liniști apele astea mari cu pandemia. Era un fel de verset scos din context ca să liniștească pe acei creștini care au fost - și care încă mai sunt - cuprinși de panica pe care a creat-o această perioadă agravată de izolare, îmbolnăviri, numere crescânde de infectări și așa mai departe. 

A trecut aprilie, nu a fost nici o ameliorare. În acea perioadă s-au închis multe firme, și-au trimis oameni acasă, au ajuns unii fără locuri de muncă, alții au avut parte măcar de ajutor din partea statului. Alții au preferat să stea acasă decât să mai meargă la muncă, deși ei erau din ”partida Toma necredinciosul”. Când au avut și ei în familiile lor cazuri de infectați parcă au început și ei să devină ”credincioși”. Așa brusc, deodată. Probabil că ar fi trebuit să zic că erau fuduli înainte, și după ce au intrat alții din neamul lor în contact cu acest virus... necredința lor încăpățânată s-a transformat în încredere virală! Erau de acum ”evangheliștii” covid-ului! Sărmanii de ei, frica a pus mâna peste mințile și sufletele lor și nimic nu îi mai scotea din starea aia. Se dădeau cu dezinfectant din 5 în 5 minute... de parcă asta le liniștea sufletul. Am mers prin autobuze atunci și am văzut cum într-o scurtă perioadă de timp unii au devenit din oameni respectabili în... neoameni! Nu aveai masca pe figură corespunzător pusă... erai înjurat, bătut, înjosit, și altele. Dacă te apropiai prea mult de o persoană într-un autobuz, deși aveai masca pusă pe nas și gură... unii turbau de furie! 

Apoi în lunile de vară parcă a început să se facă puțină ”răcorire”. Asta pentru că statul prea mult acasă le-a stricat dispoziția la mulți. Au dorit mulți să scape de cele 4 ziduri... și au plecat la mare, la soare, că așa au auzit ei că se scapă mai bine de covid. Acolo însă au luat-o razna unii... mergând din val după val. 

Tot prin perioada lunilor de vară au revenit unii la muncă, deși au revenit spre a începe pregătirea de a pleca de la job-ul unde, cu doar câteva luni în urmă, erau cei mai stabili, cu bonusuri, prime, zile libere, fără grija zilei de mâine. Au revenit unii la muncă fără mască, deși prim aprilie tremurau dacă te vedeau fără mască, fără mănuși chirurgicale pe mâini. Am stat și m-am uitat la aceste persoane și vedeam cum ”evoluează” prostia la ei. Chiar și la creștini au început să apară separări... unii pentru mască, altă contra. Unii pentru distanțare, alții pentru ne-distanțare. Le-a fost dor la mulți de afecțiunile de care s-au bucurat atâta timp înainte și în doar 2-3 luni de separare cu izolarea... au realizat că lipsa atingerii fizice, lipsa afecțiunii, lipsa comunicării... te îmbolnăvește.

Spre finalul toamnei au început să apară vaccinuri contra covid peste tot în lume. Unii au găsit remedii naturiste, alții au găsit medicamente pre-existente pe piață cu care s-au tratat. Au fost multe personalități media și personalități publice, mai mult sau mai puțin cunoscute, infectate de covid-19... și s-au făcut cam repede bine! Au primit unii tratamente mai bune decât alții. Așa au început și discuții și păreri despre existența sau inexistența bolii după acceptarea sau respingerea unui vaccin. 

Admit că am urmărit îndeaproape să văd diferite păreri alte diferitelor persoane despre vaccinul anti-covid. Au început unii să susțină că prin acest vaccin ni se va introduce cip-ul și că acceptarea lui ne va face să fim pe deplin ai Antihristului. Alții au stat și au analizat cât de rapid a fost creat acest vaccin și cum se face că pentru cancer și alte boli de care mor oamenii de așa de mulți ani... ÎNCĂ nu s-a făcut nimic! NIMIC! Adică atâția ani au trecut și nu au scos nimic viabil pe piața farmaceutică... dar pentru un nenorocit de virus s-a găsit în mai puțin de un an leac!!!

Am întrebat prieteni și cunoscuți dacă își vor face vaccinul. Vroiam să văd un punct de vedere, nu să mă separ de ei și ei de mine. Bineînțeles că au spus că NU vor accepta acest vaccin. 

La finalul lui decembrie, chiar zilele trecute, undeva înainte sau după Crăciun, un pastor român din Marea Britanie, care ar fi și medic la secția de terapie intensivă, a scos un mic material video prin care declara, cu sprâncenele sărind în sus și jos la el pe față... că ”vaccinul este o binecuvântare de la Dumnezeu”. L-am urmărit de la cap la coadă să văd ce va expune în prezentarea sa, dar aceasta doar după ce am citit pe facebook cateva comentarii ale unor ”creștini” care își dădeau cu părerea legat de această ”binecuvântare” de la final de an: Halal binecuvântare spuneau unii. Dacă o vrei și pe a mea, poți să o iei, declarau alții cu nesimțire.

Se vaccinase pastorul respectiv și din punctul său de vedere - pentru că asta prezenta el, nu o pledoarie contra conspiraționiștilor și alte mișcări de acest gen - legat de ceea ce reprezintă această ”mișcare” medicală. Adică acest ”gest” ne va face să fim mai bine, să ne revenim la normal, să revenim la muncă, să ajungem iar la linia de plutire și să putem avea o viață precum o știam noi. Doar că viața nu va mai fi așa cum era înainte... și asta pentru că în anul acesta am început să-i definim pe oameni după felul cum poartă o mască pe figură - un gest pe care îl detestam înainte la oameni - și de părerile lor pro sau contra vaccinării contra covid-19. 

Am uitat să menționez de testări. Nu prea au fost mulți vehemenți contra testărilor, au fost însă unii care au spus că nu le văd rostul acestor testări. Acum ieși negativ și în clipa următoarea unul care nu a fost testat și este purtător îți dă și ție virusul. Și ce ai rezolvat? Ai dat și banii degeaba! Pentru unii testul molecular sau ce alt tip de test și-au mai făcut în aceste luni a fost nu doar important dar și obligatoriu pentru a putea ajunge la locul de muncă. Au dat unii mai mulți bani pe niște teste care în mare parte erau fals-pozitive și au pus în balanță costurile cu transportul la locul de muncă din străinătate. Unii nu au avut nici un fel de simptome, dar în urma testării au aflat că au virusul și așa și-au pierdut locul de muncă. 

Anul 2020 aș putea să îl numesc anul în care oamenii se definesc unii pe alții prin prisma unui virus sau a pandemiei create de acesta. Anul 2020 a fost anul măștii, părerea mea. Anul 2020 a fost totodată și anul cernerii... pentru că acum s-a văzut cine e cu mersul înainte și cine sunt conspiraționiștii. Acum s-a văzut la mulți ce priorități sunt mai importante pentru ei, pentru familiile lor, pentru viitorul lor și al țării din care fac parte. Și m-am gândit apoi că dacă vaccinul ar fi fost creat de o mână de creștini cunoscuți, probabil că avea să fie și partea aia de atei și alte grupări care aveau să fie mereu contra. Doar că de data aceasta lucrurile stau altfel. 

Vor vrea unii să meargă anii viitori în concediu în anumite țări străine și ele nu vor accepta persoane care nu au primit vaccinul anti-covid. O să stea acasă cei care nu vor vaccinarea. O să realizeze că la ei e bine, chiar dacă turismul e scump și prost gândit pe anumite planuri. O să se gândească alții și pentru ei, cum o să facă alții bani din ”altceva”... pentru că nu poți să fi pe plac la toți întotdeauna. Așadar... anul 2020 a adus balanța între oameni: cei care sunt pentru și cei care sunt contra. Cei care vor să fie bine și cei care se complac. Cei care realizează cine sunt ei și cei care au ajuns un gunoi. Am ajuns să fim definiți de mass-media sau de ceea ce am crezut și trăit toată viața noastră? Oare moștenirea noastră creștină, educația care am primit-o până acum nu ne-a învățat nimic bun? Oare toți suntem sortiți să fim o gloată de frustrați, nemulțumiți, anti-toate? 

Avem cu toți idei despre cum să facem lucrurile în jur să fie ”altfel”. Dar nu vrea nimeni să schimbe ceva. Nici la ei, nici la alții, nici cu ei și nici cu alții. O să purtăm în continuare măști. O să ne ferim unii de alții... o să realizăm probabil cam târziu că mai presus de toate suntem oameni și că suntem doar un pumn de țărână. Care este menirea noastră pe acest pământ? Să trăim ca să murim? Sau să fim definiți de alții prin modalitatea prin care noi reacționăm la un virus, oricare ar fi numele acestuia? Înseamnă că ne-am pierdut identitatea. Și nu degeaba strigă toți predicatorii acum la toate colțurile că trebuie să ne resetăm. Ne-am virusat și ne-am schimbat cu un virus. Am uitat să mai luptăm și să fim biruitori. E mai simplu să scriem ceea ce simțim în comentarii fără noimă pe rețelele de socializare în loc să analizăm înainte ceea ce se va întâmpla cu cuvintele pe care le vom arunca acolo... 

Am dezvoltat o apatie față de anul 2020. Nu vreau să țin minte nimic din el, dar memoria noastră nu poate să uite atâtea lucruri pe care a trebuit să le trăim cu toți în acest an nenorocit. E nenorocit pentru că ne-am nenorocit cu toții în el. Au fost și alții la care le-a mers bine și foarte bine și acum îi invidiem. Dar putea să ne meargă și nouă bine, dar nu am făcut nimic pentru asta... pentru că un vaccin și o mască ne-au dat peste cap toate. Groaznic am ajuns! Să dea bunul Dumnezeu să se întâmple ceva bun cu noi că ne vom nenoroci cu totul dacă vom continua în starea aceasta!