Coronavirus și Christos – recenzie personală a ultimei cărți de John Piper

Nu sunt mare fan John Piper. La finalul lui martie 2020 primeam din partea organizației lui, pe care o urmăresc pe Instagram, o notificare, cum că a lansat o carte nouă despre... epidemia curentă prin care trece globul întreg. Coperta sa roșie cu scris alb, și o cruciuliță mică albă pe centru (care seamănă oarecum cu cruciulița de la ”Crucea Roșie”, ce chestie) probabil că m-a făcut curios să văd ce mai zice și acest renumit predicator despre virusul care a reușit să se răspândească așa de rapid pe tot globul.

Pe lângă faptul că avea coperta roșie, și că se oferea cartea gratuit, în vreo 4 formate (inclusiv audio, 2h 6m, înregistrat cu vocea lui John, aviz amatorilor sau fanilor, nu știu cum să mă adresez, fiind și prima sa carte audio înregistrată cu vocea lui de până acum), stilul cărții lui, așa cum scriau câteva din comentariile de la postarea respectivă pe Instagram este un fel de pledoarie a unui virus pus față în față cu Hristos. Din comentariile de pe postarea lui nu am putut să nu remarc unul care sărea în ochi ”... că cine scrie 112 pagini în mai puțin de 1 săptămână decât... John Piper?” (paginile sunt numărate din varianta cărții în format tipărit).

View this post on Instagram

A post shared by Desiring God (@desiringgod) on Apr 9, 2020 at 9:15am PDT

Am descărcat cartea în formatul electronic (să pot face însemnări pe ea, desigur) și am citit-o în vreo 3 zile. Se poate citi și o singură dată, eu am împărțit-o în mai multe zile ca să pot ”rumega” informațiile și ideile expuse de el în carte. Așadar, ceea ce veți citi mai jos este o recenzie personală a cărții mai sus menționate.

Cartea pare a fi mai mult o prelegere cu subpuncte, care sunt, practic, dezvoltate și dezbătute în detaliu de către autor, prezentând și o parte personală din viața sa, autorul încercând să își descrie și partea sa umană. Întreaga carte – vă avertizez – este cuprinsă de la început și până la sfârșit cu zeci de pasaje din Sfânta Scriptură, pasaje pe care John Piper le-a inclus ca fiind contextuale cu evenimentele care le trăim acum cu toții în perioada acestei epidemii. Deși a luat în considerare evenimentele și pandemiile care s-au întâmplat în trecut în istoria omenirii noastre, John Piper afirmă destul de simplu și clar că lucrurile și evenimentele precedente nu dovedesc nimic. Trecutul este o avertizare, nu o soartă (care va urma). Practic, în aceste momente prezente vedem forma cea fragilă a acestei lumi în care trăim, unde temeliile ei sunt scuturate. Întrebarea lui este dacă tot sunt scuturate toate din jur, noi suntem oare fundamentați pe Stânca Veacurilor – Isus Hristos – o stâncă ce nu poate fi clătinată niciodată?

Răspunsul la această întrebare începe în cartea sa prin ceva la care nu m-am așteptat; John Piper pune baza teologică a caracterului lui Dumnezeu în această epidemie de Coronavirus și enunță clar, concis și direct faptul că Dumnezeu domnește peste Coronavirus.

Speranța noastră nu se află în ceea ce va urma, sau în soarta ce va urma, ci în Dumnezeu.

În anul 2005, relatează autorul chiar la începutul cărții, a fost diagnosticat cu o formă de cancer la prostată; fiind față în față cu medicii, care trebuiau să îi dea rezultatele testărilor, el spunea că Dumnezeu i-a vorbit ceva ”interesant”. Citez, ”John Piper, aceasta nu este pedeapsă (referindu-se la cancerul de prostată). Fie că trăiești, fie că mori, tu vei fi cu Mine”. În acele momente critice ale vieții lui, pasajul din 1 Tesaloniceni 5:9-10 au fost o adevărată speranță pentru el, un pasaj pe care e neapărat să îl împărtășesc cu voi pentru că este o încurajare pentru cei care, probabil, sunt destul de afectați de teama viitorului, de consecințele epidemiei, sau de teama unei posibile infectări cu acest virus:

”Căci Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci pentru a primi mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, Care a murit pentru noi, pentru ca, fie că suntem treji, fie că dormim, să trăim împreună cu El.” (1 Tesaloniceni 5:9-10, NTR)

Pentru el acest verset a fost observat și din perspectiva celor care sunt în afara credinței. Unii consideră că ”oamenii religioși își găsesc speranța doar în momentele de răpire la cele veșnice”. Dumnezeu a început totul cu noi de la creație și până la ”momentul veșniciei” există momentul de acum, de epidemie de coronavirus în care ne aflăm cu toții. Și în aceste momente prezente noi avem – sau poate nu – picioarele înrădăcinate în Stânca Hristos, care este de fapt o speranță prezentă. Experiența acestei speranțe este prezentă și această experiență prezentă este puternică, pentru că speranța este putere.

John Piper vede suferința de acum și în alt fel. A fost diagnosticat cu cancer, dar el se simțea bine. În fond, cu alte cuvinte, nu trebuia să fie în ordine. Cu cancer în corp, el se simțea bine, dar nu pentru că el s-ar sforța să spună pe buzele lui celor din jur că e bine, ci că Dumnezeu era Cel care decidea dacă el este bine acum. Toate se întâmplă numai la voia și permisiunea lui Dumnezeu, care este în control la toate lucrurile și evenimentele din jurul nostru.

În capitolul următor din cartea sa John Piper pune temelia teologică a fundației noastre: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veci (1 Petru 1:24-25), nu poate fi anulat sau desființat (Ioan 10:35), este drept și adevăr (Psalmul 19:9), este etern (Psalmul 119:152). Prin urmare, a asculta de Dumnezeu și a-L crede este precum zidirea casei tale pe o stâncă, și nu pe nisip (Matei 7:24). În toată Scriptura există o glorie divină care se potrivește în șablonul format de Dumnezeu din inimile noastre – ”Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” (Romani 1:19). Felul în care noi ajungem să cunoaștem această glorie a lui Dumnezeu din Scriptură este similar cu modul în care noi cunoaștem că mierea este miere. Deși citim pe borcan conținutul, că s-au făcut teste și experimente chimice, până la urmă noi știm că mierea este miere pentru că... o gustăm. Același lucru este adevărat cu privire la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu – ”Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalmi 119:103). Pentru acest motiv am și primit îndemnul să ”gustăm și să vedem ce bun este Domnul...” (Psalmul 34:8).

Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat (Psalmul 119:160, Proverbe 30:5). Atunci când acest adevăr are loc în viața noastră – experimentăm pe cont propriu caracterul lui Dumnezeu – întregul adevăr al lui Dumnezeu ne spală, chiar și în fața acestui coronavirus. Pentru că știm că ”Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea” (Psalmi 34:18-19). Nici un om nu ne poate mângâia sufletele noastră în cadrul acestei epidemii în felul cum o face Dumnezeu. Mângâierea Lui este de neclătinat, este acel sprijin al unei Stânci în mijlocul unei mări furtunoase.

Din acest punct John Piper începe să facă enunțuri bazate pe Sfânta Scriptură. Sunt declarații care sunt din Cuvântul lui Dumnezeu, care au menirea să ne întărească și să ne amintească faptul că Stânca noastră nu doar că este puternică, este dreaptă, este sfântă, arată neprihănirea lui Dumnezeu, bunătatea Sa. John Piper spune la un moment dat că noi ”nu putem fi chiar atât de naivi încât să egalăm suferința umană din prezent cu nedreptatea divină” (în sensul că am discredita sfințenia sau neprihănirea sau bunătatea Lui față de epidemia prezentă a coronavirusului). Noi toți suntem păcătoși și am schimbat slava lui Dumnezeu cu lucruri de care ne bucurăm mai mult (Romani 1:23; 3:23).

Coronavirusul nu arată lipsa sfințeniei sau a dreptății ori a bunătății lui Dumnezeu, declară John Piper. Stânca noastră, în aceste momente tulburi, nu este nedreaptă, nu este nesfântă – ”Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru” (1 Samuel 2:2).

Afirmând lucrurile de mai sus, John Piper subliniază în cartea sa, în mod destul de repetativ, că Dumnezeu este suveran peste toate. Fraza cheie care se repetă pe paginile cărții lui este precum Ioan 3:16 pentru Creștinism: ”Aceiași suveranitate care ar putea opri coronavirusul, dar nu o face (încă) este însăși suveranitatea care susține sufletul în această epidemie”. A cunoaște aceste chestiuni fundamentale face o diferență în momentul prezent de acum. Și până la urmă ceea ce voiește Dumnezeu este și ceea ce va face El. Pentru că El este atot-guvernator și atot-înțelept. El este suveran peste coronavirus, și atunci când știm lucrul acesta deținem secretul experimentării dulceții lui Dumnezeu în această providență amară prin care ne este îngăduit să trecem acum. Dumnezeu cunoaște de la început care va fi sfârșitul tuturor lucrurilor: ”Amintiți-vă lucrurile de la început, acelea din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul! Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine! Eu fac cunoscut de la început sfârșitul și, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat, zicând: ‘Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!’” (Isaia 46:9-10, NTR).

John Piper, după ce enumeră modul cum Dumnezeu guvernează toate lucrurile (folosind o înșiruire de citate din Sfânta Scriptură, citiți cartea, sunt prea multe să le pot enumera aici) face o declarație destul de personală. Am ales să folosesc acest termen de ”declarație personală” pentru a defini faptul că ceea ce apare scris în cartea lui John Piper este ceea ce crede sau consideră el, și nu este autoritate finală care trebuie luat drept cuvântul final al lui Dumnezeu. El declară următoarele: ”Coronavirusul a fost trimis de Dumnezeu. Acesta nu este un anotimp în care să avem păreri sentimentale cu privire la Dumnezeu”. Dumnezeu a orânduit acest timp; El îl guvernează și tot El îl va face să se încheie. Nici o parte din această epidemie nu este în afara stăpânirii Sale – pentru că viața și moartea sunt în mâna Sa.

La finalul capitolului 4 John Piper își descrie slăbiciunea sa, și faptul că are cel puțin o rudă infectată deja cu coronavirus. La vârsta de 74 de ani, cu plămânii compromiși și o bronșită sezonală, John Piper are îndrăzneala fermă să declare că aceste lucruri nu îl vor încetini să termine cartea. Din acest punct cartea sa începe să ia o altă întorsătură pentru că deja a pus fundamentul caracterului lui Dumnezeu și a suveranității Sale. Probabil că aici ar fi bine să subliniez ceea ce a spus Iosif în Vechiul Testament atunci când s-a întâlnit cu frații săi: ”Cât despre voi, ați gândit facere de rău împotriva mea; dar Dumnezeu a plănuit-o pentru bine, ca să facă să se întâmple, așa cum este în această zi, pentru a salva mult popor viu” (Geneza 50:20, BTF, sublinierile din text îmi aparțin). Nu se spune în acest text că Dumnezeu a folosit răul spre bine, nici că a transformat răul în bine (așa cum apare în anumite versiuni), ci a plănuit (sau a gândit, cum apare în versiunea GBV în limba română) pentru bine. Aceasta ne arată că nu Satan sau boala sau epidemia, ori omul păcătos este suveran, ci Dumnezeu. Doar Dumnezeu.

Partea a doua a cărții lui John Piper este o reflecție personală a lui cu privire la ce face Dumnezeu prin Coronavirus. Le voi enunța pe rând pentru că mi se par niște puncte destul de interesante. Așa cum am menționat la început, cartea lui seamănă oarecum cu un fel de discurs sau predică, unde trebuia să existe o introducere, o explicație, o fundamentare, răspuns la întrebări și aplicații practice. Veți fi chiar uimiți că la finalul cărții sale John Piper conclude cu o rugăciune, similar cu o chemare la altar, rezumând parcă elementele esențiale din cartea / prelegerea sa.

Efeseni 1:11 ne spune că ”În El am fost și aleși, fiind rânduiți mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale”; așadar Dumnezeu are scopurile Sale în momentele prezente prin care trecem. Mai jos sunt 6 moduri prin care Dumnezeu lucrează prin coronavirus, în imaginea lui John Piper:

1 Pictarea ororii morale – Dumnezeu oferă lumii în cadrul acestei epidemii de coronavirus, precum și în oricare alte calamități, o imagine fizică a ororii morale și a urâțeniei spirituale a păcatului ce îl minimalizează pe Dumnezeu. Răul fizic este o parabolă, o dramă, un indicator ce arată spre izbucnirea morală a rebeliunii împotriva lui Dumnezeu. Durerea fizică este sunetul de trompetă a lui Dumnezeu care ne vestește că ceva îngrozitor de greșit are loc acum în lume.

2 Trimiterea de judecăți divine specifice – Unii oameni vor fi infectați cu coronavirus ca o judecată specifică din partea lui Dumnezeu datorită atitudinilor și acțiunilor lor păcătoase.

3 Trezirea noastră pentru a Doua Venire – Coronavirusul este un apel de deșteptare dat de Dumnezeu pentru a ne pregăti să fim gata pentru a doua venire a lui Hristos. Isus a declarat că vor fi indicatoare ale venirii Sale – războaie, foamete, cutremure (Matei 24:7); El a numit aceste semne ”durerile nașterii” (Matei 24:8). Chiar și Apostolul Pavel scrie în Romani 8:22 cum întreaga creație geme și suferă de durerile nașterii – toate mizeriile de dezastru și boală (precum coronavirus). Noi însă gemem așteptând răscumpărarea trupurilor noastre care, la venirea lui Isus, vor fi înviate și vor primi trupuri glorioase (Filipeni 3:21; Romani 8:21-23). De aceea noi trebuie să fim treji și gata pentru că nu știm ora când va reveni Fiul Omului (Matei 24:44). ”Însă voi, fraților, nu sunteți în întuneric, așa încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem fii ai nopții sau ai întunericului. Așadar, să nu mai dormim, cum fac alții, ci să veghem și să fim treji, pentru că cei ce dorm, dorm noaptea, iar cei ce beau, beau noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne punem platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii. Căci Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci pentru a primi mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, Care a murit pentru noi, pentru ca, fie că suntem treji, fie că dormim, să trăim împreună cu El.”(1 Tesaloniceni 5:4-10, NTR).

4 Realinierea noastră cu valoarea infinită a lui Hristos – Coronavirusul este apelul ca al uruitul de tunet din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi să ne pocăim și să ne realiniem viețile noastre cu valoarea infinită a lui Hristos. Coronavirusul nu este la fel de unic precum un apel la pocăință. De fapt, toate dezastrele naturale – inundațiile, foametea, lăcustele, tsunami, sau bolile – sunt modul dureros și plin de milă prin care Dumnezeu ne somează să ne pocăim (vezi Luca 13:1-5). Mesajul lui Dumnezeu este că noi toți suntem păcătoși, îndreptați spre distrugere și dezastrele sunt o convocare plină de har din partea lui Dumnezeu ca noi să ne pocăim și să fim salvați cât încă este timp. Ceea ce face Dumnezeu acum în cadrul epidemiei coronavirus este de fapt să ne arate – grafic și dureros – că nimic altceva din această lume nu ne oferă siguranța și satisfacția pe care o găsim doar în valoarea infinit de măreață a lui Isus. Motivul pentru care Dumnezeu ne expune la astfel de pierderi este ca să ne dezmeticească să ne bazăm pe Hristos. Căci ce altceva este pocăința decât o schimbare a inimii și a minții care prețuiește pe Dumnezeu în Hristos mai mult decât orice din această viață.

5 Crearea de fapte bune în perioade periculoase – Coronavirusul este chemarea lui Dumnezeu pentru poporul Său spre a învinge văicăreala de sine și frica și, cu o bucurie plină de curaj, să facă fapte bune de dragoste care îl glorifică pe Dumnezeu. Isus a învățat pe urmașii Săi ”Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri” (Matei 5:16, NTR). Mulți necreștini fac fapte bune, însă rareori oamenii dau slavă lui Dumnezeu datorită acestora.

6 Dezmembrarea rădăcinilor pentru a putea câștiga națiunile – În cadrul pandemiei de Coronavirus Dumnezeu dezmembrează rădăcinile creștinilor sedimentați, de pretutindeni din lume, pentru a-i face liberi pentru ceva nou și radical, și să-i trimită cu evanghelia lui Hristos la oamenii necâștigați din această lume. A conecta coronavirusul cu misiunea poate părea o idee stranie, pentru că în termeni scurți coronavirusul a închis posibilitatea de călătorie, migrare și avans misionar. Doar că nu ne referim acum la chestiuni pe termen scurt. Dumnezeu a folosit suferința și răsturnările de situație din istorie pentru a-și muta biserica Sa spre locurile unde trebuia să se îndrepte ea. Aceasta se referă, așadar, la un impact pe termen lung al coronavirusului. Noi gândim că această epidemie prezentă este de fapt o reținere pentru misiunea mondială, când de fapt este o modalitate prin care Dumnezeu aduce înaintări mărețe.

Închei materialul de față cu o istorisire care apare în cartea lui John Piper despre un pastor din Bulgaria pe nume Hristo Kulichev. Pe 9 ianuarie 1985 a fost arestat și pus în închisoare pe motiv că a predicat în biserica unde conducerea statului de atunci numise pe cineva pe care congregația nu l-a ales. Procesul lui a fost o parodie a justiției de atunci. A fost condamnat la 8 luni de temniță. În timpul cât a stat acolo el l-a făcut cunoscut pe Hristos la cei de acolo, în orice mod posibil a reușit. Atunci când a ieșit din închisoare a scris următoarele lucruri: ”Atât prizonierii cât și gardienii au pus multe întrebări, iar lucrurile au luat o asemenea întorsătură încât am avut o slujire mai plină de roade decât ne-am fi așteptat să avem în interiorul bisericii. Dumnezeu a fost mai bine slujit prin prezența noastră în închisoare decât dacă eram liberi”.

Și da, pot conclude, împreună cu John Piper, că și pandemia prezentă poate sluji spre a completa Marea Trimitere.

Cartea se încheie cu o rugăciune a autorului prin care imploră mila lui Dumnezeu, precum a implorat Hristos în grădina Ghetsimani pe Tatăl să ”depărteze acest pahar dacă este cu putință”. Fiul lui Dumnezeu a fost inocent, noi nu suntem, însă implorăm mila Tatălui ceresc în această pandemie și cerem lui Dumnezeu să ne purifice de preocupările fără putere și materialismul sterp și spectacolele lipsite de Hristos, să ne scoată din rădăcinile mândriei, urii și a căilor nedrepte, să ne dea capacitatea să depășim tendința noastră de a înjosi și a micșora slava lui Dumnezeu. Și cu certitudine că dorim cu toți ca inimile și viețile noastre – precum și a milioane de alte ființe umane din această lume – să ajungă în aliniament cu valoarea infinită a lui Isus.

NOTĂ. Aceasta este o recenzie personală a cărții ”Coronavirus and Christ” scrisă de John Piper în martie 2020, publicată de Editura Crossway, sub îndrumarea Fundației Desiring God Foundation pe care o conduce. Dacă citați acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării. Mulțumesc.[no-sidebar]