Femeile nu sunt responsabile de puritatea bărbaților

Pe 16 martie 2021, un bărbat pe nume Robert Aaron Long a ucis opt persoane la trei centre SPA diferite din orașul Atlanta. Când a fost întrebat despre motivul său, această declarație a fost dată de poliție:

“Se pare că are o problemă, ceea ce el consideră a fi o dependență de sex. Și el vede aceste locații ca fiind ceva care îi permit să meargă acolo și sunt o tentație pentru el, pe care a vrut să o elimine.”

Scos din context, acest citat despre pușcașul din Atlanta sună aproape nobil, aproape drept. Dacă nu știați că eliminarea tentației sexuale în acest caz s-a încheiat cu uciderea a opt persoane nevinovate, atunci s-ar părea că această persoană ia în serios păcatul personal.

În mod tragic, oribil, ceea ce a vrut să spună acest bărbat a fost că eliminarea ispitei însemna eliminarea femeilor care îl ispiteau - de parcă ar fi fost vina lor că el comitea păcate. În loc să elimine păcatul din inima lui, el a pus mai degrabă vina pe femeile nevinovate care își făceau treaba pentru care erau angajate acolo.

În calitate de creștini, cunoaștem tragedia crimei. Știm că nimeni nu ar predica de la amvoane că crima ar fi o soluție față de subiectul impurității. Nimeni nu oferă acest sfat la grupele de tineret de la biserică. Și totuși, când ne uităm la atitudinile noastre actuale, în ceea ce privește cultura purității și mesajele pe care le transmitem tinerilor băieți și fete – a mers oare această logică prea departe? Există ceva ce putem învăța despre actuala noastră cultură a purității din această motivație răsucită care a dus la o crimă oribilă?

Cred că există, și este aceasta: femeile nu sunt responsabile pentru puritatea bărbaților și trebuie să nu mai acționăm de parca ar fi.

Ce se spune fetelor tinere despre modestie

Aș paria că, dacă întrebați doar despre orice femeie care a crescut în biserică, ea va avea cel puțin o poveste despre cum a fost rușinată pentru trupul ei în numele modestiei.

În cadrul întâlnirilor de natură inspirațională, bine intenționate, conferințe, predici sau momente devoționale, tinerelor fete li se spune în esență că trupul lor este o armă. Bărbații sunt slabi în puritate, dacă păcătuiesc din cauza a ceea ce purtăm (vorbind din punctul de vedere al unei femei) este vina noastră și este treaba noastră să îi salvăm.

Desigur, ar trebui să vrem să ne protejăm frații. Bineînțeles că ar trebui să le facem viața mai ușoară. Dar din dragoste pentru ei, nu din responsabilitate, frică sau rușine.

Probabil că aveam doar vreo 9 ani când mi s-a spus pentru prima dată că purtarea de bluze cu umerii dezveliți, doar cu bretele subțiri, în biserică, ar distrage atenția altor băieți - sau chiar bărbați adulți. Când am apărut din greșeală la o întâlnire de stagiu a bisericii cu un top semi-transparent, am primit un suspin literal de groază și am fost trimisă imediat acasă pentru a mă schimba. Am simțit că tocmai am comis un păcat de neiertat mai degrabă decât o simplă greșeală umană.

Când subliniem rolul femeilor de a fi modeste, dar nu responsabilitatea bărbaților pentru propria lor puritate, acesta pune impulsul asupra femeilor într-un mod extrem de nedrept. Și mesajul de bază este “tu ești problema. Propriul tău corp, doar prin existență, este problema”.

Fetelor tinere li se spune să-și acopere trupurile, nu din respect pentru Hristos, nu din supunere la bunăvoința Sa față de noi, ci astfel încât să nu fie un “obstacol” pentru băieți sau bărbați. Dar folosim noi oare această expresie în mod biblic?

Ce înseamnă să fii un obstacol sau piatră de poticnire?

Oare a fi un obstacol (sau o piedică în cale) înseamnă orice sau oricine care determină pe altcineva să păcătuiască?

Da și nu.

În Romani 14, un obstacol (sau piatra de poticnire) este mai mult o chestiune de conștiință. Pavel discută problema consumului de carne care fusese sacrificată idolilor, și dacă era sau nu păcat acest aspect. Pentru credincioșii mai maturi, care știau că idolii nu erau zei adevărați, au mâncat această carne cu conștiința curată. Credincioșii mai puțin maturi, care s-ar putea să fi fost convertiți de la închinarea la idoli, ar putea să vadă acest lucru și să fie ademeniți să facă acest lucru, dar împotriva conștiinței lor.

Era o zonă gri, așa că Pavel le-a spus ucenicilor cu conștiința mai puternică să nu-i ispitească pe discipolii cu o conștiință mai slabă mâncând carne sacrificată idolilor în fața lor. Așadar, în acest caz, pentru a face analogia modestiei, o soră care poartă un maiou cu bretele cât spaghetele de subțiri (și cu umerii goi) ar putea fi un obstacol pentru un frate în cazul în care și el ar fi vrut să poarte același tip de îmbrăcăminte, dar a mers împotriva conștiinței sale să facă acest lucru (ceea ce clar că nu este modul obișnuit în care îl folosește).

Pe de altă parte, este adevărat că atunci când Isus le spune ucenicilor săi “Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de poticnire! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de poticnire!” (Matei 18:6-7, NTR)

Isus ia păcatul aici foarte în serios. Este cazul că toți trebuie să luăm ispita în serios și cu siguranță să nu provocăm tentație în mod intenționat.

Dar ce zici de neintenționat?

Responsabilitatea personală pentru păcat

În plus, în versetul următor, Isus își avertizează ucenicii că “Dacă mâna sau piciorul tău te fac să te împiedici, taie-l și aruncă-l. Este mai bine pentru voi să intrați în viață mutilat sau schilodit decât să aveți două mâini sau două picioare și să fiți aruncați în focul veșnic”(Matei 18:8, sublinierea mea). El spune același lucru despre a-ți scoate propriul ochi dacă te determină să păcătuiești.

Aceasta sună pentru mine precum o responsabilitate personală pentru păcat. Nu este vina altor persoane când tu păcătuiești.

Aceasta este aceeași frază pe care Isus o folosește cu doar 13 capitole mai devreme când spune “Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui. Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate-l afară și aruncă-l...”(Matei 18:28-29, NTR). Este important să rețineți că nu există nici o indicație despre ceea ce purta sau ce făcea această femeie din acest scenariu. Chiar dacă ar fi purtat cea mai scandaloasă ținută, totuși, este culpabilitatea bărbatului de a evita păcatul poftei.

Cred că este important și biblic ca femeile să aibă grijă de bărbați și să îi privească cu dragoste în felul în care se îmbracă ele. Femeile ar trebui să ia în serios faptul că felul în care se îmbracă ele poate provoca tentația, dar aceasta este o atitudine foarte diferită de a menține faptul că femeile sunt responsabile de puritatea bărbaților.

Există multe lucruri de spus despre tragedia din Atlanta și multe lucruri care ar fi putut împiedica acest lucru. Nu vreau să spun că doar cultura purității a dus la aceasta. Dar dacă logica culturii curative a bisericii este invocată până la capăt, aceasta este concluzia ei. Și trebuie să se schimbe.

Materialul de mai sus a fost scris pe 25 martie 2021 de Kelly-Jayne McGlynn în site-ul ChristianHeadlines.com, de unde a fost preluat. Ea își iubește rolul de Editor al departamentului Familie din cadrul site-ului CrossWalk.com. Ea vede actul exprimării, fie prin scris, fie prin artă, ca o modalitate de a crea împreună cu Dumnezeu și de a-L experimenta mai profund. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.