Regândirea nevoii de a dovedi că Dumnezeu există

Trebuie să dovedim că Dumnezeu există? Într-un articol de opinie publicat recent de Christian Post, un autor spune categoric că nu. Autorul spune că mulți cred că "dovezile împotriva existenței lui Dumnezeu sunt prea copleșitoare" și că "în ciuda tuturor dovezilor epistemologice și ontologice pentru a dovedi existența lui Dumnezeu, mulți rămân neconvinși". Personal, el consideră că dezbaterile lungi despre Dumnezeu sunt inutile și crede că acestea ar putea chiar să-i conducă pe unii la mânie și păcat împotriva lui Dumnezeu. Unii ar susține că însăși Scriptura pare să ne îndepărteze de astfel de argumente. După cum se întreabă retoric autorul, "Chiar ar trebui să pierdem timpul încercând să-i convingem [pe sceptici]?".

Lupta numeroasă
Așa cum spunea profesorul meu și co-fondator al Seminarului Evanghelic Sudic, regretatul Dr. Norman Geisler, atunci când studenții se plângeau că ceva îi depășește, poți fie să pui prăjiturile pe un raft mai jos, fie să-i faci să se ridice în vârful picioarelor. Sunt de acord că mulți, inclusiv eu însumi, se luptă cu argumentele pentru existența lui Dumnezeu. Dar cercetările mele m-au condus la concluzia că problema nu rezidă în argumentele în sine, ci în cel puțin trei aspecte adesea trecute cu vederea.

În primul rând, așa cum a observat pe bună dreptate Toma d'Aquino în Summa contra Gentiles, majoritatea oamenilor nu vor sau nu pot depune un efort intelectual pentru a înțelege argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu. Ca atare, mulți vor accepta existența lui Dumnezeu prin credință, adică prin autoritatea altcuiva, cum ar fi un pastor, un părinte sau Scriptura, în afară de demonstrație. Aceasta este o poziție legitimă, dar nu înlătură adevărul că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită de rațiunea umană în afară de Scriptură, așa cum găsim în studiul teologiei naturale.

În al doilea rând, Aristotel a recunoscut pe bună dreptate că retorica joacă un rol important în societate. Cu toate acestea, dacă cineva se lasă pur și simplu prins în retorică, aceasta duce adesea la o utilizare greșită a retoricii și la o înțelegere greșită a argumentelor pentru Dumnezeu. Munca intelectuală vastă a multor gânditori creștini înaintată de-a lungul timpului are menirea de a aborda astfel de utilizări greșite. Prin urmare, este posibil ca mulți oameni să fie expuși doar la o versiune superficială, de tip social-media, a acestor argumente, care pălește în comparație cu bogata istorie intelectuală antică și medievală din spatele acestor argumente.

În al treilea rând, pentru cei care cer o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, problema devine mult mai complicată, având în vedere că Occidentul a abandonat în mare parte gândirea clasică care a pus bazele unei viziuni solide din punct de vedere intelectual asupra Creștinismului, precum și asupra moralității, științei, politicii și teologiei în general. Societatea noastră modernă nu a transmis generațiilor sale contribuțiile lui Aristotel, precum și ale celor care i-au preluat mantia, la logică, etică și nu numai. Acest lucru a produs o cultură cu lacune în cunoștințele moderne și provocări de depășit atunci când vine vorba de capacitatea oamenilor de a înțelege și de a procesa pe deplin liniile de raționament și greutatea dovezilor. Așa cum au remarcat și alții, nu întotdeauna argumentele în favoarea lui Dumnezeu în sine sunt dificile. Mai degrabă, dificultatea apare odată cu necesitatea de a înlătura decenii și chiar secole de filozofie proastă, înrădăcinată în cultura noastră, care întunecă argumentele.

Prin urmare, având în vedere că mulți nu pot sau nu doresc să urmărească astfel de cunoștințe, iar societatea a abandonat în mare parte fundamentul gândirii occidentale, nu este de mirare că mulți se luptă și rămân neconvinși în ceea ce privește argumentele pentru existența lui Dumnezeu și chiar natura realității în sine. Vestea bună este că nimic din toate acestea nu afectează, nu modifică sau nu diminuează natura realității sau argumentele în sine care pot fi prezentate pentru existența lui Dumnezeu.

Sunt dovezile pentru Dumnezeu neconvingătoare?
Argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu ar trebui să fie împărțite în două mari categorii: cele care demonstrează existența lui Dumnezeu și cele care sugerează cu tărie existența lui Dumnezeu. Doar un argument filosofic se poate încadra în prima categorie. Un argument solid în favoarea lui Dumnezeu duce la o concluzie necesară, care este un fel de demonstrație, nu doar că Dumnezeu există, ci și că Dumnezeu trebuie să existe într-un anumit mod și nu în orice alt mod. Tipul de demonstrație oferit nu este unul probatoriu. Mai degrabă, se uită la efecte și motivează că acestea trebuie să aibă o cauză care este necesară și eternă (ceva cu totul diferit de efecte). După cum spune cercetătorul Joseph Owens în articolul său "Aquinas and the Five Ways" (Aquinas și cele cinci căi), "Alte argumente [probatorii] pot sugera în mod viu existența lui Dumnezeu... Dar la nivel filozofic aceste argumente sunt deschise la respingere pentru că  nu sunt convingătoare din punct de vedere filozofic".

Ne îndepărtează Scriptura de argumentele în favoarea lui Dumnezeu?
La fel ca apostolul Pavel, ar trebui să facem distincția între raționamentul bun și dovezile folosite în argumente și argumentele prostești sau păcătoase. Apostolul se angaja cu ușurință în raționamente și dovezi pentru a da argumente. Faptele Apostolilor abundă în descrieri ale apărării Evangheliei de către Pavel care implicau "raționamente" (Faptele Apostolilor 17:2, 17, 18:4, 19, 19:8, 9, 26:23) și "convingeri" (Faptele Apostolilor 17:4, 19:26, 18:24). În fața păgânilor, el putea face apel la creație pentru a explica de ce există un singur Dumnezeu. A apelat la moartea, îngroparea și aparițiile lui Hristos ca dovadă a miracolului învierii și a divinității lui Hristos (Faptele Apostolilor 14:15-17, 17:22-34). Chiar și așa, nu toată lumea a crezut.

Ar trebui să ne așteptăm la rezultate similare cu cele ale lui Pavel - nu toată lumea va crede. Raționamentele și argumentele valide și solide nu se fac pentru că "funcționează" și nu se abandonează pentru că "nu funcționează". Mai degrabă, ele sunt făcute pentru că sunt adevărate. Așa cum ne spune 1 Petru 3:15, un sceptic onest care întreabă merită să primească un răspuns - și Dumnezeu se așteaptă ca creștinii să fie pregătiți să dea un răspuns bine argumentat.

Nicăieri în Scriptură nu se spune sau insinuează că este o "nebunie" să oferi un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu. Într-adevăr, apostolul Pavel nu numai că deschide poarta teologiei naturale în practică, dar o lasă deschisă în învățătură. El expune în Romani 1 înțelegerea sa cu privire la motivul pentru care păgânii îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu prin intermediul creației (nu al Scripturii), dar, din cauza păcatului lor, au schimbat acest adevăr cu o minciună. Chiar dacă Pavel susținea că păgânii au schimbat cunoașterea adevăratului Dumnezeu cu o minciună, el a apelat totuși la creație ca motiv pentru cunoașterea de către ei a adevăratului Dumnezeu.

Atâta timp cât ființele umane gândesc și raționează și nu sunt în măsură să-L cunoască direct pe Dumnezeu, atunci nu este o prostie să folosim argumente în favoarea existenței lui Dumnezeu ori de câte ori este nevoie, indiferent de răspuns. Chiar trebuie să dovedim existența lui Dumnezeu? Îi voi urma pe Pavel, Petru și pe restul apostolilor și voi răspunde: "Da, acum poate mai mult ca niciodată!".

Materialul de mai sus a fost postat de Dr. Doug Potter pe 8 iunie 2023 în site-ul Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat). El este profesor asistent de Apologetică și Teologie, precum și director al programului D.Min. la Southern Evangelical Seminary. Găsiți mai multe de la Dr. Potter pe blogul SES, pe aplicația mobilă SES sau pe canalul YouTube al Dr. Potter. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.