Cinci adevăruri de care biserica are nevoie astăzi pentru a răspunde la întrebările oamenilor

Un studiu recent destul de alarmant arată că "Aproape jumătate dintre tinerii adulți care au legături cu Creștinismul spun că biserica nu le poate răspunde la întrebări". Studiul a chestionat peste 15.000 de tineri adulți din diferite țări, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, care aveau legături cu Creștinismul. Luați în considerare rezultatele, analizând ceea ce au răspuns cei chestionați:

• 47% dintre respondenții cu o anumită legătură cu Creștinismul spun că simt că biserica "nu le poate răspunde la întrebările lor" sau la îndoielile spirituale.
• Doar o treime (33 la sută) spun că se simt profund îngrijiți de cei din jurul lor
• 58 la sută dintre respondenții cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, care au crescut cu un anumit tip de fundament creștin, fie nu se mai identifică ca fiind creștini, fie nu frecventează în mod regulat biserica, chiar dacă se identifică în continuare ca fiind creștini.
• Aproape jumătate dintre tinerii adulți care au declarat că au părăsit biserica creștină au declarat că au fost activi în biserică în timpul adolescenței.
• Aproape jumătate dintre tinerii adulți care au părăsit Creștinismul consideră religia ca fiind "ipocrită".
• 31 la sută dintre respondenți au declarat că "știința" le contestă, de asemenea, dorința de a crede.
• 28 la sută (un sfert) dintre respondenți au declarat că suferința umană și conflictele din întreaga lume îi determină să aibă îndoieli.
• 29 la sută dintre respondenți se identifică astăzi ca fiind atei, agnostici sau pur și simplu nereligioși.
• 89 la sută dintre cei care au renunțat la biserică spun că vor să se distanțeze de "politica bisericii".
• 80 la sută dintre tinerii care au părăsit Creștinismul au declarat că sunt de părere că actualul Creștinism este "anti-homosexual", în timp ce 81 la sută spun că actualul Creștinism este critic.
• 74 la sută dintre cei care nu mai sunt creștini au spus că Creștinismul actual este "rupt de realitate".

Fără îndoială, concluzionează articolul: "bisericile se străduiesc nu numai să răspundă în mod adecvat la întrebările multor tineri adulți din ziua de azi, dar se străduiesc, de asemenea, să crească următoarea generație de lideri ai bisericii".

Ce trebuie să facă biserica?
Pentru cei din biserică, răspunsul meu este simplu: să ne întoarcem la ceea ce Isus a subliniat și a integrat: adevărul (Ioan 14:6) și crearea de ucenici (Matei 28:16-20). Nu le puteți separa pe cele două și nu le puteți practica una fără cealaltă. Creștinii de aproape și de departe nu trebuie doar să cunoască și să trăiască adevărul; ei trebuie, de asemenea, să construiască relații care să reproducă adevărul în alții. Bineînțeles, trebuie să facem acest lucru în secolul 21 și în toate culturile. Unele lucruri vor fi diferite, dar modelul este același. În calitate de ucenici, trebuie să studiem și să integrăm adevărul din filozofie, apologetică, Biblie, teologie și evanghelizare pentru a găsi și a oferi răspunsuri care să ajute cu adevărat. Iată cinci domenii ale adevărului pe care oamenii din biserică trebuie să le studieze pentru a răspunde la întrebările lor.

Adevărul din filozofie
Cei din biserică nu trebuie să uite că opoziția lui Pavel față de filozofie (Coloseni 2:8) este împotriva filozofiei rele (gnosticismul insipient), nu a filozofiei bune. Într-adevăr, filosofia bună, așa cum ne amintește gigantul apologetic literar, trebuie să existe pentru a răspunde filozofiei rele. Filozofia bună ne conectează cu adevărul și realitatea care deblochează, îmbunătățește și ascute gândirea noastră despre lume. Filozofia rea începe cu scepticismul și îl taie pe cel care vrea să cunoască de la cunoașterea realității; ne ține în ceața fenomenalismului. Filozofia bună arată cum adevărul unui cunoscător și lucrul cunoscut au naturi distincte, care dictează ce sunt și ce nu sunt. Aceste naturi sau esențe au scopuri sau funcții intenționate; ele pot fi judecate ca fiind bune sau rele, în funcție de natura lor. Aceasta include ființele umane ca ființe raționale și morale. Trăim într-o lume decăzută și știm cu certitudine că naturile din lumea noastră pot înceta să existe. Prin urmare, putem concluziona că în afara lumii noastre trebuie să existe ceva care nu este creat și nu poate înceta să existe pentru a explica lumea noastră. O astfel de lume ne arată că trebuie să existe o Ființă perfectă, imaterială și eternă (Romani 1:18-20). Astfel, acest tip de gândire certă despre lume trebuie să se regăsească în amvoanele și în bănci, precum și în viețile celor pe care îi ucenicim.

Adevărul din apologetică
Cei din biserică nu trebuie să uite că Creștinismul este o credință care face anumite afirmații de adevăr despre Dumnezeu, miracole și istorie. Cu toate acestea, spre deosebire de multe alte credințe, Creștinismul are un răspuns solid și valabil. Se face o apărare (1 Petru 3:15) care nu se bazează doar pe mitologie, pe istorie neverificabilă sau pe experiență. Ființa supremă a filozofiei bune este identică cu Dumnezeul Bibliei, deoarece este imposibil să ai două ființe veșnice. Acest Dumnezeu a comunicat prin intermediul profeților și a scrierilor lor, făcând numeroase profeții despre un Mântuitor care va veni cu sute de ani înainte de împlinirea lor.

El va fi un profet (Deuteronom 18:18 – Faptele Apostolilor 7:3); va fi din neamul lui David (2 Samuel 7:12 - Luca 1:31-33); se va naște dintr-o fecioară (Isaia 7:14 - Matei 1:23); în Betleem (Mica 5:2 - Matei 2:6); va muri pentru păcatele noastre (Isaia 53 - Ioan 19); și va învia din morți (Psalmul 16 - Ioan 20).

Isus din Nazaret a făcut afirmația istorică și verificabilă de a fi acest Mântuitor promis (Matei 27:11) care a înviat din morți (Matei 28). Urmașii săi apropiați și-au oferit mărturia și au devenit martiri de bunăvoie ai acestei afirmații, ca dovadă a învierii Sale (lucru pe care îl știau ca fiind adevărat sau fals). Cu toate acestea, apărarea noastră nu se oprește la înviere. Ni se cere să facem ucenici, așa cum a poruncit Isus. Trebuie să avem încredere și să învățăm Biblia profeților și a apostolilor ca fiind cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul din Biblie
Cei din biserică nu trebuie să uite puterea cuvântului lui Dumnezeu, necesitatea uceniciei și realitatea apostaziei. Apostolul Pavel a învățat că, în zilele din urmă, din când în când, chiar și după ce au fost învățați adevărul, oamenii se vor îndepărta (apostazia) de adevăr (2 Timotei 3). Vor exista învățători falși care se vor ridica chiar și în cadrul bisericii și vor înșela oamenii. În calitate de mentor al său, Pavel i-a scris lui Timotei precizând două lucruri pe care trebuie să le sublinieze și să le țină minte pentru a împiedica biserica să divorțeze de adevăr. În primul rând, importanța de a începe ucenicia la cea mai tânără vârstă posibilă (2 Timotei 3:10-15). În al doilea rând, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, puterea Scripturii este valoroasă pentru instruire, pentru luminarea păcatelor, pentru corectarea erorilor și ne oferă exemple despre cum să trăim în mod corect (2 Timotei 3:16-17). Prin urmare, atunci când biserica se angajează în ucenicie, aceasta trebuie să fie personală și corectivă.

Nu poți uceniciza de la amvon, trebuie să te cobori în bancă. Este esențial să cunoști punctele forte și dificultățile ucenicului tău. Trebuie să aveți părtășie, să vă rugați și să vă revărsați în viața lor pentru a vă asigura că învățătura și instruirea voastră le locuiește în suflet. Ei vor putea apoi să ucenicizeze și pe alții după exemplul tău și să împlinească porunca de a merge la toate națiunile (Matei 28:18-19). Culturile care pun accentul pe învățătura formală a adevărului cu interacțiune redusă (individualism) trebuie să lucreze pentru a construi relații mai strânse; culturile care pun accentul pe învățătura informală cu interacțiune ridicată (comunitate) trebuie să lucreze pentru a integra adevărul și corecția. În timp ce apostazia poate apărea atât la tineri, cât și la bătrâni, acestea sunt adevăruri cruciale care necesită o atenție și un devotament constant.

Adevărul din teologie
Cei din biserică nu trebuie să uite încercarea umană de a prezenta cea mai înaltă și mai completă expresie a întregii revelații a lui Dumnezeu: Teologia Sistematică. Cu ajutorul acesteia, putem vedea integrarea a ceea ce Dumnezeu a revelat prin lume prin (Revelația Generală) și ceea ce a revelat prin cuvântul Său (Revelația Specială). Prin aceasta putem vedea de la început până la sfârșit, diferența dintre Creator și creaturile Sale, depravarea totală a oamenilor și restaurarea completă prin Hristos; nevoia de biserică și dorința de revenire a Sa. Aceasta este credința pe care apologetul încearcă să o apere, iar pastorul încearcă să o predea. Un astfel de studiu ar trebui să ne facă credința să ajungă la maturitate și să ne provoace să trăim în mod corect. Ar trebui să fie folosit ca o armură pentru a ne proteja de erezie și ne oferă cea mai cuprinzătoare înțelegere a întregii realități. Nu există nimic altceva asemănător și biserica nu ar trebui să-și îndeplinească misiunea fără el. Așa cum a spus apostolul Pavel, ”Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:27, NTR)

Adevărul din evanghelizare
În cele din urmă, cei din biserică nu trebuie să uite de Evanghelie (1 Corinteni 15:1-8) și de experiența celor convertiți la credință (Faptele Apostolilor 9). Deși experiența nu poate fi niciodată un test pentru adevăr, ea poate și ar trebui să fie o expresie a adevărului. Nu contează dacă erai tânăr sau bătrân când L-ai găsit pe Hristos, a existat întotdeauna un moment în care ai trecut de la necredință la credință, momentul în care ai simțit convingerea păcatului tău și nevoia de Mântuitor, când ți-ai dat seama că despărțirea ta de Dumnezeu nu putea fi restaurată decât prin dragostea lui Hristos. Fiecare poveste individuală de credință este la fel de unică ca fiecare persoană din lume și, totuși, Evanghelia este aceeași pentru toată lumea. Istoria poate atesta răspândirea Creștinismului de la începuturile sale și până astăzi. Din orice seminție și limbă vor veni, de la cel mai sărac la cel mai bogat, de la cel bine educat la cel mai puțin educat, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, de la cel mai mare păcătos la cel mai sfânt preot - pe măsură ce Evanghelia merge în lume, ea va aduce mântuirea tuturor celor care cred și va împlini voia Sa pe pământ așa cum este în ceruri. Nimic nu o poate opri!

Așadar, nu vă temeți de studii și de statistici, indiferent cât de rău ar părea sau ar deveni. Dumnezeu, care este suveran, care susține totul, își realizează planul divin lucrând în mod providențial în toate lucrurile și prin intermediul oamenilor răscumpărați pentru a comunica slava Sa în toată creația. Așa cum ne amintește leul apologeticii, trebuie să formăm formatori, să învățăm învățători și să formăm ucenici ... până la revenirea Domnului. Singura întrebare care rămâne este ...  sunteți pregătiți să luptați pentru credință (Iuda 3) cu cuvintele voastre și cu o viață neprihănită? Să integrați adevărul lui Dumnezeu și să faceți ucenici (Ioan 8:31) care să poată răspunde la întrebările lor?

Notă: Materialul de mai sus a fost scris de Dr. Doug Potter pe 8 ianuarie 2020 în site-ul Seminarului Evanghelic Sudic din Charlotte, Carolina de Nord, SUA, unde acesta activează în calitatea de profesor asistent al catedrei de apologetică și teologie. Mai multe detalii despre el puteți găsi aici. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.