Să punem capăt hărțuielilor (bullying-ului) din școlile din România!

Cam la fiecare 2 zile apare la știri de un caz de bullying la nu știu ce școală din România. Deja devine un fenomen care depășește limitele. Hărțuirea rămâne o problemă prezentă în școlile din întreaga lume, inclusiv în România. Aceasta afectează în mod negativ bunăstarea fizică și emoțională a elevilor, împiedicându-le dezvoltarea educațională și fericirea generală. Cu toate acestea, abordarea acestei probleme necesită un efort colectiv implicând școli, comunități și părinți. Așa că mi-am propus ca în această postare să explorăm problema de fond a hărțuirii în școlile românești, și vom analiza rolul crucial pe care părinții îl au în educarea copiilor lor și vom prezenta trei sfaturi directe și de impact care cred că pot ajuta la combaterea bullying-ului și promovarea aprecierii și respectului între elevi.

Dar mai întâi să înțelegem problemei
Hărțuirea în școlile din România este o problemă complexă, bazată pe diferiți factori, inclusiv norme sociale, lipsă de conștientizare și strategii ineficiente de intervenție. Aceasta provine adesea din lipsa empatiei, slaba reglare emoțională și disperata nevoie de putere sau control din partea unor... ”specimene” de ființe umane (nu găseam un termen mai adecvat să îl exprim aici, cu speranța de a nu apărea ulterior pe nu știu ce site-uri ca acest articol este cu impact emoțional și că ar fi avertizată discreția). Hărțuirea poate lua diferite forme, cum ar fi agresiunea fizică, abuzul verbal, excluderea socială și hărțuirea online. Pentru a aborda această problemă în mod eficient, părinții trebuie să participe activ la educația copiilor lor și să le ofere abilități de viață valoroase care promovează respectul, empatia și incluziunea. Probabil că mulți părinți o să spună ”nu mulțumesc! Nu am nevoie să îmi spui tu mie cum să-mi educ sau să îmi ’controlez’ odrasla!” De fapt, despre acest subiect am scris acum 10 ani în urmă în cadrul articolului Schimbarea ca efect nedorit necesară pentru profit. Suntem reticenți atunci când vine vorba să îmi spună mie altul cum să îmi educ eu copilul. Doar că în acest articol prezint câteva sfaturi pe care vreau să ajungă la inimă, nu sunt provocări la mânie, nici la furie, nici nu mă bat eu în piept că știu eu cum se face treaba. Iată 3 sfaturi pe care le recomand și vă rog să le citiți cu atenție și să vă puneți multe întrebări personale după fiecare în parte.

Sfatul 1: Încurajați comunicarea deschisă și empatia.
Părinții trebuie să stabilească linii de comunicare deschise cu copiii lor, pentru a crea un spațiu sigur în care să poată discuta probleme sensibile precum hărțuirea. Prin dezvoltarea empatiei, copiii vor dobândi o înțelegere a modului în care acțiunile lor afectează pe alții. Încurajați copilul să se pună în locul celorlalți și să ia în considerare cum s-ar simți dacă ar fi supus unui tratament similar. Empatia cultivă compasiunea și îi ajută pe copii să recunoască importanța de a trata colegii cu respect și apreciere.

PROVOCARE: Cum ai discutat cu copilul / copiii tăi astăzi despre școală? Îți spune despre ceea ce se întâmplă la ore? Ai încercat să adopți o altă modalitate de a afla aceste detalii de la copil? Cum îi arăți dragostea ta de părinte, fie că a fost sau nu victima sau martorul unui incident de bullying din școala sa? Ce lecție morală poți să îi dai copilului prin acest pas simplu de comunicare deschisă? Te simți vulnerabil? Te poți pune în pielea copilului și să vezi cum se simte el? Analizezi situațiile cu o minte limpede, cu înțelepciune, calm și responsabilitate?

Sfatul 2: Învățați rezolvarea conflictelor și asertivitatea.
Unul dintre motivele principale pentru care hărțuirea persistă este incapacitatea elevilor de a rezolva în mod eficient conflictele. Părinții ar trebui să doteze copiii cu abilități de rezolvare a conflictelor și să îi învețe asertivitatea. În această privință vă recomand articolul Ce înseamnă să fii asertiv și care sunt beneficiile, scris de Andreea Prună de la Go2Coaching pe care îl consider un curs foarte util și recomandat tuturor (fie că ai sau nu copii la școală, această lecție despre asertivitate va prinde bine tuturor; era bine să fie materie la școală, desigur...). Încurajați copilul să-și exprime opinii și preocupări fără a recurge la agresiune. Învățați-i cum să negocieze, să facă compromisuri și să găsească teren comun. Prin înzestrarea copiilor cu aceste abilități, aceștia vor fi mai bine pregătiți să gestioneze confruntările și să abordeze problemele într-un mod constructiv, reducând astfel probabilitatea de hărțuire.

PROVOCARE: Ai putea face o simulare cu copilul tău să vadă o modalitate de a rezolva un conflict? Ce înseamnă pentru tine să fii asertiv? Poți explica aceasta copilului tău? Ar fi recomandat ca astfel de subiecte să fie predate în școală și să se facă practică pe cele discutate? Consideri că responsabilizarea ta ca părinte în situațiile prin care au trecut sau vor trece copii este o cheie în soluționarea acestor probleme din societate? De ce crezi că nu se soluționează toate conflictele despre care auzim atât de des în școli și apoi seara la știri la televizor? Dacă tu ai putea influența o schimbare în copilul tău, la școala unde poate ești profesor, ai putea face ceva în acest sens?

Sfatul 3: Fiți un exemplu și promovați incluziunea.
Părinții trebuie să fie modele pentru copiii lor, manifestând valorile respectului, aprecierii și incluziunii. Demonstrând bunătate și compasiune față de ceilalți în interacțiunile zilnice, inclusiv în familie, comunitate și locul de muncă, părinții pot implica copiii în conversații despre importanța diversității, acceptării și sărbătoririi diferențelor. Suntem cu toți diferiți din fericire, era un slogan pe care îl vedeam pe un magazin mare de mobilă de la noi din oraș. Nu am înțeles ce avea sloganul acela de spus... probabil că se referea la gusturile celor care cumpărau diferitele tipuri de mobilier de acolo. Așa că am înțeles că, deși suntem toți diferiți, trebuie să ne înțelegem unul cu celălalt. Încurajați-i pe copii voștri să își facă prieteni din medii diferite și să se familiarizeze cu diferite culturi, astfel încât să dezvolte o înțelegere mai amplă și o apreciere pentru colegii lor din școală. Acesta este un lucru dificil dacă nu au fost în medii unde să aibă alți copii cu aceiași direcție de orientare. Ce bine ar fi fost să se învețe la școală cum să îți faci prieteni și cum să îi păstrezi, cum să îi ajuți și cum să fi util în societate.

PROVOCARE: De ce crezi că este greu să fi un exemplu pentru copiii tăi? Ai înțelege faptul că nu poți fi un exemplu bun datorită părinților sau rudelor care te-au crescut pe tine? Ai avea tendința să dai vina pe vremea și cultura și anii în care tu ai fost copil și societatea era altfel? Te poți adapta ca ai tăi copii să învețe de la tine și să fie oameni sociabili, oameni care să producă zâmbete la ceilalți din jur? Care este mediul din căminul vostru? Am pus prea multe întrebări? Acestea au avut rolul de motivare și de stimulare a gândirii fiecăruia, cu siguranță.

Să tragem și concluziile acum, logic. Bullying-ul în școlile din România este o problemă omniprezentă care necesită o atenție imediată. Pe vremea copilăriei mele erau incidente dese pe care le vedem astăzi la știri, dar nici atunci nu făcea nimeni nimic. Ideea e că părinții dețin un rol crucial în cultivarea unei culturi de respect și stimă în rândul elevilor. Este principiul acela simplu care este universal aplicabil: ceea ce semeni aceia vei recolta. Dacă ai în familie discordie, certuri, vorbe rele, și bătăi, nu te aștepta ca al tău copil să devină mai bun decât tine pentru că tu ești propriul lui exemplu de la care învață și copiază fără să îi spui tu nimic. Și dacă îi spui să nu facă un anumit lucru și te vede pe tine că îl faci, pentru el acest ”sfat” este egal cu zero. Schimbarea în bine începe cu mine și cu tine. Dacă noi nu suntem oameni buni cu noi și cu cei din familia noastră, nu putem da un exemplu la copii noștri. Prin încurajarea comunicării deschise, a empatiei, a abilităților de rezolvare a conflictelor și prin promovarea incluziunii, părinții pot contribui la crearea unui mediu pozitiv și de susținere în școli. Probabil că ar mai fi multe lucruri de adăugat aici. Eu aș introduce în școli etica și să se studieze și să se aplice în școli comportamentul pozitiv. Putem totuși să facem ceva bun. Haideți să ne unim eforturile pentru a crește o generație de indivizi plini de compasiune și empatie, care își apreciază și stimează colegii, asigurând un viitor mai bun pentru toți copiii din România. Împreună, putem pune capăt bullying-ului în școli și putem promova o atmosferă de armonie și creștere. ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” spune Proverbele 22:6 – probabil că acest verset ar trebui pus pe ușa de intrare de la fiecare din căminele noastre. Pentru că ne va face mai sensibili și mai vulnerabil spre ceea ce trebuie să facem de fapt. Să fim părinți buni care educă copiii lucruri bune, ca ei la rândul lor să facă bine în jur și să ține de acel bine tot restul vieții – și să-l dea mai departe la generația care va veni după el. Aici cred că s-a rupt firul la noi în România.

Dacă acest material v-a fost util, vă încurajez să lăsați un comentariu sau să îl distribuiți. Nu uitați să vă abonați la Newsletter-ul acestui blog pentru a fi anunțați primii când postez materiale noi. Mulțumesc!