Când Dumnezeu îţi vorbeşte şi tu nu vrei să asculţi

Sâmbăta trecută de dimineaţă am trecut pe lângă 3 ciori negre - care iniţial mi s-au părut a fi corbi şi imediat ce m-am apropiat de ele, au zburat împreună pe un gard din apropiere. Mi se părea mie că erau o echipă, dar nu am vrut să le întreb. În clipa imediat următoare am primit mesajul care vi-l împărtăşesc acum în scris, în acest articol.

Ce are de a face 3 ciori amărâte - care le-am confundat cu 3 corbi - cu ascultarea vocii lui Dumnezeu? Probabil că mulţi vor pune această întrebare şi o vor pune justificat. E dreptul fiecăruia să întrebe aceasta. Ceea ce nu v-am relatat încă... este că ciorile (sau corbi ce erau, nu am fost inspirat să le fac o fotografie...) nu au croncănit atunci când eu m-am apropiat de ele, ci parcă la o comandă, deodată, toate trei s-au mutat din calea mea.

Unde aţi mai auzit aceste lucruri?

În Vechiul Testament, desigur! Asta dacă aţi citit cu atenţie relatarea despre prorocul Ilie Tişbitul, unul din personajele cele mai interesante din Biblie. Iată pe scurt relatarea de care vă vorbesc aici:

"Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. Vei bea apă din pârâu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu. Dar după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară." (1 Împăraţi 17:2-7, VDCC sublinierile din text îmi aparţin).

Partea următoare din acelaşi capitol este oarecum un contrast sau o paralelă pe care noi nu o observăm foarte repede; o citez mai jos:

"Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau.” Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.” Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai, pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.” Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănânce, ea și familia ei și Ilie. Făina din oală n-a scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie." (1 Împăraţi 17:8-16, VDCC, sublinierile din text îmi aparţin)

Cele 2 pasaje au două diferenţe contrastante. Dumnezeu a poruncit corbilor şi ei au ascultat, când a poruncit văduvei din Sarepta... aceasta a început să "croncăne". Ciudat, nu? Femeia s-a gândit în primul rând cum să fie ea îngrijită şi casa ei, avea intenţii egoiste. Când i-a vorbit ei Dumnezeu? Cum i-a vorbit ei Dumnezeu? De ce nu a ascultat ea din prima, precum corbii din versetele anterioare?

Acestea sunt doar câteva întrebări pe care le-am putea pune să discutăm aspecte care nu le discută nici un predicator în nici o predică. De ce să croncăni atunci când Dumnezeu îţi vorbeşte? Pentru că este mai uşor să nu asculţi decât să asculţi! Şi ascultarea, înaintea lui Dumnezeu, face mai mult decât orice! Personal consider că îndoiala văduvei a avut ca efect îmbolnăvirea copilului ei. Ascultaţi ce a spus ea:

"După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?”" (1 Împăraţi 17:17-18, VDCC, sublinierile din text îmi aparţin).

Vi se pare cunoscută această replică? Dă vina pe alţii! Este cel mai tipic răspuns pe care îl au oamenii care sunt puşi sub "ciocan şi nicovală", şi asta pentru că orgoliul este mai important decât onestitatea. Este drept aici că Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune ce s-a întâmplat între versetele 16 şi 17, de s-a îmbolnăvit fiul femeii, şi cum de s-a ajuns acolo. Şi nu pot să cred că Ilie ar fi stat de vorbă cu Dumnezeu ca să se plângă de faptul că femeia "a croncănit" atunci când i-a spus să-i aducă de mâncare. De unde a dedus femeia că Ilie ar fi ucis copilul ei prin a-i spune lui Dumnezeu de nelegiuirea ei... când Dumnezeu este atotştiutor şi atotprezent şi El i-a poruncit femeii să îi dea de mâncare acolo lui Ilie, şi tot ea a fost cea care era egoista, revoltata şi cu scuzele şi apoi şi cu blamarea!

Nu vreau să mergem mai departe, nu vreau să blamez nici o categorie de oameni. Vreau doar să vă spun că Dumnezeu vorbeşte şi noi nu vrem să ascultăm. Vă redau mai jos o listă cu 7 căi prin care vorbeşte Dumnezeu, un mesaj de 30 de secunde preluat de la prietenul meu Mike Campagna. Sper să vă fie de folos:

7 Feluri prin care vorbeşte Dumnezeu

1. Dumnezeu vorbeşte în mod neobişnuit - un măgar constrânge nebunia lui Balaam (Numeri 22:21-35)

2. Dumnezeu vorbeşte în mod audibil - Saul din Tars îl aude pe Isus pe drumul Damascului (Faptele Apostolilor 9:4)

3. Dumnezeu vorbeşte prin circumstanţe - un prunc dintr-o iesle este un semn pentru păstori (Luca 2:12)

4. Dumnezeu vorbeşte prin oameni - socrul lui Moise, Ietro, oferă sfătuire în privinţa felului de a judeca pe copiii lui Israel (Exod 18:13-24)

5. Dumnezeu vorbeşte prin Scriptură - Biblia ne arată unde suntem acum şi unde ne îndreptăm (Psalmul 119:105)

6. Dumnezeu vorbeşte inimii - Ilie aude vocea ca un susur blând (1 Împăraţi 19:12-13)

7. Dumnezeu vorbeşte prin Hristos - metoda aleasă de comunicare a Domnului este prin Fiul (Evrei 1:1-2).

În mod sigur că am putea adăuga multe alte puncte aici, dar ne oprim aici. Ideea cea mai importantă nu este să citim doar ceea ce am scris mai sus, ci să şi luăm aminte. Când îţi vorbeşte Dumnezeu tu asculţi? Sau mai eziţi? Pui sub îndoială ceea ce spune El? Ai urechea deschisă să auzi ce vrea să-ţi spună El? Eşti sensibil să auzi vocea Lui?