7 dumnezei falși în epoca actuală

Studiul căderii civilizațiilor este considerat a fi un fenomen complex analizat de sociologi, istorici, arheologi și academicieni care utilizează o varietate de teorii și metodologii. Acești indivizi studiază dinamica economică, politică, socială, de mediu, externă, ciclică și tehnologică. Prin examinarea acestor diverși factori, cercetătorii încearcă să înțeleagă procesele multifațetate care duc la căderea civilizațiilor. Cu toate acestea, Biblia oferă un răspuns mult mai simplu la motivul pentru care culturile eșuează și ajung pe cenușa istoriei.

Înțelegerea căderii civilizațiilor

În cartea sa, Idols of Destruction (Idolii distrugerii), Dr. Herbert Schlossberg susține:

"În locul acestor analogii [ale academicienilor], explicația biblică a sfârșitului societăților folosește conceptul de judecată. Ea le descrie [civilizațiile] fie ca fiind supuse lui Dumnezeu, fie ca fiind răzvrătite împotriva Lui ... Vechiul Testament prezintă Israelul ca fiind o națiune rea, care merită pe deplin judecata pe care Dumnezeu i-a aplicat-o. Rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu a fost însoțită de o întoarcere către idoli, iar această idolatrie a dus națiunea la sfârșitul ei. "Cu argint și aur", a spus profetul Osea, "au făcut idoli pentru propria lor distrugere" (Osea 8:4).

"Idolatria, în sensul ei mai larg, este înțeleasă corect ca orice substituire a ceea ce este creat cu Creatorul. Oamenii se pot închina naturii, banilor, omenirii, puterii, istoriei sau sistemelor sociale și politice în locul Dumnezeului care le-a creat pe toate. Scriitorii Noului Testament, în special, au recunoscut că relația nu trebuie să fie în mod explicit una de închinare cultică; un om poate plasa pe oricine sau orice în vârful piramidei sale de valori, iar aceasta este, în cele din urmă, ceea ce el slujește. Supremația acestei slujiri afectează profund modul în care trăiește. Atunci când și societatea din jurul său se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre idoli, aceasta este o societate idolatră și, prin urmare, se îndreaptă spre distrugere." [1]

O perspectivă biblică asupra declinului societal
Prima poruncă din Marele Zece al lui Dumnezeu este: "Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea" (Exodul 20:3). Această poruncă nu recunoaște existența altor dumnezei ca entități reale. În schimb, ea subliniază închinarea și devotamentul exclusiv față de singurul Dumnezeu adevărat. Nimic nu trebuie să vină înaintea Lui sau să fie pe primul loc în inima sau viața cuiva. Domnul trebuie iubit în mod suprem pentru că el este Suprem și demn de a fi adorat și ascultat în mod suprem.

John Calvin, teolog și reformator din secolul al XVI-lea, a spus: "Mintea omului este ca un depozit de idolatrie și superstiție; atât de mult încât dacă un om își crede propria minte, este sigur că Îl va părăsi pe Dumnezeu și își va făuri un idol în propriul creier." [3]

Această observație pătrunzătoare este deosebit de valabilă astăzi. Lumea occidentală, mult timp modelată de preceptele Creștinismului, se află acum în ceea ce mulți descriu ca o eră post-creștină. Această schimbare este evidentă în întoarcerea tot mai mare a societății către idolii moderni, care își pun credința în diverse construcții temporale și nesigure, mai degrabă decât în adevărurile eterne ale lui Dumnezeu. Pe măsură ce valorile fundamentale ale Creștinismului sunt lăsate deoparte, lumina călăuzitoare care a condus Occidentul prin secole de profundă dezvoltare morală și culturală se întunecă cu fiecare zi care trece. Această situație ne provoacă să reexaminăm sursele celor mai profunde convingeri ale noastre și adevărata natură a loialității noastre supreme.

Idolii societății moderne
Gândiți-vă la acești șapte idoli omniprezenți în societatea de astăzi, pe care oamenii îi prioritizează adesea în detrimentul valorilor spirituale. Deși acestea sunt într-adevăr semnificative, alții ar putea sugera forțe idolatre influente diferite, în funcție de perspectiva lor. Cu toate acestea, acești șapte par cei mai proeminenți în culturile occidentale, iar alți potențiali idoli menționați s-ar încadra probabil într-una dintre aceste categorii.

Umanismul

Definiție și convingeri:
Umanismul este o abordare a vieții care se concentrează asupra raționalității, eticii și justiției umane, fără referire la divinitate. Această viziune asupra lumii pledează pentru preeminența rațiunii, a descoperirii științifice și a unei moralități bazate pe om. Deși de cele mai multe ori umanismul este laic, uneori se poate alătura credințelor religioase, dar, cu toate acestea, abordarea este centrată pe om, negând suveranitatea și puterea lui Dumnezeu.

Impactul asupra societății:
Creștinismul progresist este un exemplu solid de integrare a umanismului cu religia, mai precis cu religia creștină. În general, creștinii progresiști consideră Biblia drept o simplă colecție de scrieri istorice și morale, mai degrabă decât Cuvântul inerrant și infailibil al Atotputernicului. De obicei, ei acordă prioritate experienței umane contemporane și gândirii raționale atunci când interpretează Scripturile, minimalizând și reinterpretând aspectele Bibliei care proclamă dominația și capacitatea miraculoasă a lui Dumnezeu.

În schimb, o viziune biblică asupra lumii subliniază autoritatea lui Dumnezeu și capacitatea Sa incomparabilă - nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Aceasta pune accentul pe Biblie ca fiind standardul infailibil al adevărului, în raport cu care trebuie măsurate toate afirmațiile privind adevărul. Deși omenirea este creată după chipul lui Dumnezeu, cu o valoare și o demnitate inestimabile, omenirea este căzută și distrusă la toate nivelurile, moartă spiritual în păcat și are nevoie disperată de răscumpărare prin Hristos. Capacitățile umane sunt limitate, în timp ce cele ale lui Dumnezeu sunt infinite. Această perspectivă încurajează indivizii să refuze să se bazeze pe propriul raționament defectuos, recunoscând că intelectul uman, indiferent de cât de ridicat este coeficientul său, este grav defect din cauza păcatului și, prin urmare, nu este sursa supremă pentru discernerea adevărului. În schimb, adevărata bunăstare umană și responsabilitatea morală sunt înrădăcinate într-o relație personală cu un Dumnezeu omniscient și în respectarea poruncilor Sale, direcționate prin rugăciune și Scripturi.

Biblia spune: "Încrede-te în Domnul din toată inima ta; nu te bizui pe propria ta înțelegere. Caută voia Lui în tot ce faci și El îți va arăta calea pe care să o urmezi" (Proverbe 3:5-6).

Exemplu distructiv:
Poate cel mai distructiv exemplu al perspectivei umaniste este apărarea așa-numitelor drepturi reproductive prin practica avortului. Ei își bazează argumentele pe principiile autonomiei individuale, integrității corporale și egalității de gen, afirmând că femeile ar trebui să aibă dreptul de a lua decizii cu privire la corpul lor fără interferențe din partea statului sau a influențelor religioase. Umaniștii subliniază importanța accesului la avort pentru sănătatea femeilor și stabilitatea socioeconomică, respingând obiecțiile religioase bazate pe învățăturile scripturale. În schimb, ei cred că deciziile morale ar trebui să se bazeze în întregime pe considerente raționale. Cu toate acestea, această perspectivă respinge afirmațiile sacre conform cărora viața umană posedă o valoare intrinsecă din momentul concepției și contestă afirmația conform căreia numai Dumnezeu deține cheia vieții și a morții.

Eva a fost prima umanistă. Ea a crezut în argumentul secular: "Vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul" (Geneza 3:5). Cu alte cuvinte, ea a crezut că poate dobândi înțelepciune și își poate duce viața fără Dumnezeu sau religia adevărată. Eva a fost prima care a sucombat în fața închinării la sine, iar Adam a urmat-o rapid în aceeași eroare. Toate formele de suferință cunoscute de omenire - fizică, emoțională, socială și spirituală - au decurs din acest act inițial al lui Adam și al Evei, care au ales să se încreadă în propria lor înțelegere în loc să-L recunoască pe Dumnezeu și directivele Sale binevoitoare.

Din păcate, umanismul este un idol monstruos și mortal al zilelor noastre.

Schlossberg a scris: "Atunci când un om își arogă distincții teologice, este mai puțin probabil să suspecteze că există un standard de comportament mai exigent decât al său sau că un judecător drept îi observă acțiunile." [2]

Istoricismul

Origini și dezvoltare:
Istoricismul este convingerea că istoria are o direcție perceptibilă și că evenimentele se desfășoară conform unor modele și unei logici specifice. Historicismul a evoluat de-a lungul mai multor secole, susținând că evenimentele, culturile și valorile istorice sunt produse ale timpului lor, modelate de contexte și procese distincte.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel, care a trăit în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a influențat profund istorismul prin filozofia sa a istoriei. Hegel a văzut istoria ca pe un proces dialectic, în care desfășurarea spiritului lumii (Geist) conduce în cele din urmă la realizarea libertății umane.

Istoricismul continuă să influențeze intens diverse ideologii și mișcări și astăzi.

Marxismul:
Marxismul este fundamental înrădăcinat în istoricism prin teoria sa a materialismului istoric. Karl Marx și Friedrich Engels au propus ca istoria să progreseze prin etape determinate de lupta de clasă, conducând în cele din urmă la o societate fără clase. Acest punct de vedere consideră că evoluțiile economice și sociale urmează o cale previzibilă și inevitabilă bazată pe condițiile materiale și relațiile de clasă.

Deși nu este o ideologie dominantă, Marxismul continuă să exercite influență în Statele Unite, în special în sferele academice, culturale și politice. În universități, teoria marxistă este răspândită în programele de studii umaniste și de științe sociale, unde influențează abordările critice ale literaturii, sociologiei și studiilor culturale. Din punct de vedere cultural, criticile marxiste ale capitalismului sunt reflectate în diverse medii, artă și literatură. Din punct de vedere politic, mișcările progresiste și unii politicieni de stânga se inspiră astăzi din ideile marxiste pentru a pleda pentru justiție economică, drepturile lucrătorilor și redistribuirea bogăției. Dezbaterile privind inegalitatea veniturilor, drepturile lucrătorilor și politicile economice sunt adesea încadrate în cadrul unei critici marxiste a structurilor capitaliste. Gândirea marxistă rămâne un curent semnificativ în discuțiile despre problemele sociale și economice din SUA.

Cu toate acestea, dintr-o perspectivă biblică a lumii, accentul pus de marxism pe lupta de clasă și pe condițiile economice ca principale motoare ale schimbării sociale reflectă o perspectivă istoricistă care vede istoria progresând prin etape de neoprit. Acest lucru contrastează cu învățătura Bibliei conform căreia natura umană este în mod inerent păcătoasă și că adevărata transformare vine doar prin reînnoirea spirituală în Isus Hristos (Romani 3:23; 2 Corinteni 5:17), mai degrabă decât prin restructurare socială sau economică. În timp ce Marxismul, influențat de istoricism, pledează pentru abolirea proprietății private și a proprietății colective, Biblia susține legitimitatea proprietății private și subliniază administrarea responsabilă și generozitatea (Exodul 20:15; 1 Timotei 6:17-19). În plus, Marxismul are în vedere un sistem economic și social controlat de stat pentru a atinge egalitatea, ceea ce reprezintă o credință istoricistă în progresul determinist al societății. În schimb, Biblia susține un guvern limitat care menține ordinea și justiția, avertizează împotriva puterii excesive și pledează pentru responsabilitate personală și caritate (Romani 13:1-7; Mica 6:8). În cele din urmă, în timp ce accentul materialist al Marxismului asupra condițiilor economice se aliniază cu viziunile istoriciste, Biblia acordă prioritate bogăției spirituale în fața posesiunilor materiale, învățând că urmărirea bunurilor materiale îi poate îndepărta pe oameni de Dumnezeu (Matei 6:19-21; 1 Timotei 6:10).

Mișcarea pentru drepturile LGBT:
Mișcarea pentru drepturile LGBT poate fi privită și printr-o perspectivă istoricistă. Legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în multe țări, recunoașterea sporită a drepturilor transsexualilor și acceptarea socială mai largă a diverselor orientări sexuale și identități de gen sunt considerate repere ale unei progresii istorice inevitabile către incluziune și drepturile omului.

În 2020, Netflix a prezentat un documentar intitulat "Miss Americana". În film, superstarul Taylor Swift a discutat despre decizia sa de a vorbi deschis despre problemele LGBT, în ciuda îngrijorărilor echipei sale de management și ale tatălui său cu privire la posibilele reacții negative și riscuri pentru cariera sa de cântăreață. Swift a insistat cu pasiune să își arate sprijinul pentru mișcarea LGBT, exprimându-și dorința de a fi "de partea bună a istoriei".

Atunci când activiștii și susținătorii drepturilor LGBT folosesc această frază des repetată, ei se bazează pe istorism, care sugerează că istoria se înclină spre dreptate, egalitate și mai multă libertate. Această afirmație implică faptul că susținerea drepturilor LGBT face parte din acest progres inevitabil și că cei care se opun acestor drepturi vor fi judecați negativ de generațiile viitoare, la fel ca opoziția din trecut față de drepturile civile sau de votul femeilor. Cu toate acestea, Scripturile, în ciuda contradicțiilor profeților falși (clerici) ai Creștinismului progresist, ne învață că Dumnezeu va judeca păcatul sexual neînfrânat - sexul în afara căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Cei care trăiesc curat din punct de vedere sexual pot suferi judecata perversă a oamenilor, dar, în cele din urmă, Dumnezeu este cel care îi va judeca pe cei imorali din punct de vedere sexual și îi va răsplăti pe cei drepți.

Mișcarea ecologistă:
Chiar și mișcarea ecologistă actuală încorporează gândirea istoricistă, încadrând criza schimbărilor climatice ca parte a unei traiectorii istorice de industrializare și degradare a mediului. Trecerea la energia verde și la alte practici ecologice este văzută ca un răspuns necesar la ceva ce istoria a predestinat. Cu toate acestea, există dovezi considerabile că multe obiective ale agendei mișcării ecologiste pot face mai mult rău decât bine.

Istoricismul este un idol rău în fața căruia masele se închină - un idol care respinge providența lui Dumnezeu în istorie. Este un afront la adresa controlului lui Dumnezeu asupra trecutului, prezentului și viitorului. După cum a spus cineva, "Istoria este, povestea Lui", și acesta este cu siguranță cazul. Nimic nu Îl ia niciodată prin surprindere pe Dumnezeu. Fiecare eveniment din istorie este parte integrantă a unui plan dirijat de Dumnezeu.

Așadar, fie că este vorba de Marxismul în mișcare, de activismul LGBT sau de cruciada ecologistă, Biblia ne învață că adevărata egalitate, dreptatea și administrarea resurselor pământului trebuie să se alinieze Cuvântului neschimbător al lui Dumnezeu, nu narațiunilor înșelătoare ale inevitabilității istorice. Dacă oamenii vor cu adevărat "să fie de partea bună a istoriei", ar trebui să fie de partea lui Dumnezeu. Lucrurile care nu se aliniază cu revelația lui Dumnezeu vor fi judecate de El, la fel ca și oamenii care le practică.

Dumnezeu nu va avea rival asupra istoriei. Istoria Îi aparține în exclusivitate. Domnul declară în Scriptură: "Adu-ți aminte de cele dintâi, de cele de demult; Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul; Eu sunt Dumnezeu, și nu este nimeni ca Mine. Eu fac cunoscut sfârșitul de la început, din cele mai vechi timpuri, și ceea ce va să fie" (Isaia 46:9-10).

Știința evoluționistă

Prevalență și acceptare:
Știința evoluționistă, care se referă la originile umanității, este foarte răspândită și acceptată pe scară largă în zilele noastre. Aceasta reprezintă chiar coloana vertebrală a științelor biologice predate în universitățile și colegiile din întreaga lume. O cantitate enormă de fonduri de cercetare este alocată studiilor evoluționiste, iar numeroase reviste cu evaluare inter pares își publică în mod regulat concluziile în acest domeniu. Standardele educaționale, precum Next Generation Science Standards (NGSS) din SUA, includ evoluția ca un concept fundamental pentru educația K-12. Principalele organizații științifice, inclusiv Asociația Americană pentru Progresul Științei (AAAS) și Academia Națională de Științe (NAS), susțin evoluția ca un cadru esențial pentru înțelegerea vieții pe Pământ.

Regretatul Dr. John N. Moore, cândva profesor de științe naturale la Universitatea de Stat din Michigan, a scris despre cât de larg a fost adoptată gândirea evoluționistă:

"Astăzi, gândirea evoluționistă a fost adoptată fără discuție în fiecare disciplină majoră a cunoașterii umane. Această stare este inversă "climatului intelectual" din perioada în care Charles Darwin se pregătea pentru celebra sa călătorie în jurul lumii pe H.M.S. Beagle, care a început în 1831. La acea vreme, credința predominantă cu privire la origini era în favoarea creației speciale.

"Teoria" sintetică modernă a evoluției (o modificare a neodarwinismului, care la rândul său a fost o modificare a darwinismului) a fost adoptată fără îndoială în economie, psihologie, educație, teologie, filozofie, istorie americană, științe politice, literatură și știință. Enormitatea acestei "capturi" a minților unei game atât de largi de intelectuali este considerată și mai colosală atunci când o inspecție sinceră dezvăluie faptul că megaevoluția (de la amibă la om) este lipsită de orice fundament observațional." [4]

Impactul evoluției:
În ultimul capitol al cărții sale, Questions and Answers on Creation/Evolution (Întrebări și răspunsuri despre creație/evoluție), Moore începe prin a arăta cum evoluția a influențat profund fiecare disciplină majoră de cunoaștere pe care a menționat-o. Moore continuă să explice de ce problema originilor este atât de importantă. El spune:

"În mod fundamental, problema implicată în controversa creație-evoluție este o problemă spirituală. Este individul în relație corectă cu Dumnezeu Creatorul - cu Isus Hristos ca Răscumpărător și Mântuitor? Pentru că dacă Isus Hristos nu este cunoscut personal ca Domn, Stăpân și Creator al tuturor lucrurilor, atunci evoluția, ca amoeba pentru om, este singurul substitut de bază.

"Știința a început ca o căutare intelectuală, ca rezultat al acelor oameni precum Kepler, Newton, Clerk-Maxwell și alții care credeau în Dumnezeu, Creatorul.

"Dacă omenirea nu este o creație specială a lui Dumnezeu, atunci o origine animală este singura alternativă logică. Scriptura nu conține nicăieri nici măcar un indiciu că Dumnezeu a ales un antropoid, un om apropiat, și a suflat suflare de viață în el. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, iar El a suflat suflare de viață în țărâna pământului. Ateii orientați naturalist nu îl vor pe Dumnezeu, așa că trebuie să creadă că omenirea "a evoluat". [5]

Cu alte cuvinte, Moore susține pe bună dreptate că ateismul decurge logic din descoperirile și susținerea științei evoluționiste.

Evoluție teistă?
Unii argumentează împotriva acestei afirmații, subliniind că mulți oameni se identifică astăzi ca evoluționiști teiști. Evoluționiștii teiști cred că Dumnezeu a folosit procese evolutive pentru a aduce la existență universul, pământul și diverse forme de viață.

Acum câțiva ani, un reporter de la revista Seed a citit un articol pe care l-am scris despre evoluție și a solicitat un interviu. În timpul interviului, ea m-a întrebat cum ar trebui să reacționeze un bun creștin dacă evoluția s-ar dovedi adevărată, așa cum mulți oameni de știință insistă că este. [6]

Am răspuns că este imposibil și va rămâne imposibil să se dovedească științific teoria evoluției, indiferent cât de mulți oameni de știință susțin contrariul. Oamenii de știință care afirmă că evoluția a fost dovedită științific răspândesc învățături false. Evoluția funcționează prea lent pentru a putea fi măsurată într-un interval de timp uman. Observarea transmutării unui organism într-o formă superioară ar necesita, probabil, milioane de ani, ceea ce o face să depășească domeniul științei empirice. Deși în prezent există dovezi ale unor mici variații în cadrul speciilor, nu există nicio modalitate de a dovedi în mod concludent că aceste schimbări pot conduce în cele din urmă la tipuri diferite și superioare.

În plus, i-am spus că evoluția reprezintă o dificultate insurmontabilă pentru orice creștin serios în ceea ce privește credința sa. Evoluția nu este nici științifică prin definiție strictă, nici nu este o teologie bună. Dumnezeul Bibliei nu este un Dumnezeu al hazardului, al confuziei, al combinațiilor aleatorii, al selecției naturale și al supraviețuirii celor mai potriviți - doctrinele de bază ale evoluției. Dumnezeu este suveran peste toate aspectele creației Sale. Evoluția, prin definiție, neagă această suveranitate și repudiază întreaga amploare a lucrării lui Dumnezeu în Isus Hristos, de la creație până la desăvârșire. Clericii și liderii bisericii care nu recunosc acest lucru ajung să prezinte o evanghelie a hazardului și a incertitudinii. Prin îmbrățișarea evoluției ca parte a credinței lor, ei îi îndepărtează fără să vrea pe oameni de un Dumnezeu al scopului creator și îi conduc către un Dumnezeu al întâmplării.

Daunele evoluției:
Știința evoluționistă ar putea fi cel mai iubit zeu al timpurilor moderne. Ea promite o mai bună înțelegere a umanității, dar își trădează amarnic adepții. Prin promovarea unei viziuni naturaliste asupra lumii care îl exclude pe Dumnezeu, evoluția contribuie la relativismul moral, care subminează capacitatea umanității de a experimenta o unitate autentică. Fără credința în creația divină, chiar și sfințenia vieții umane este slăbită. Dacă oamenii sunt doar produse ale proceselor aleatorii și ale selecției naturale, mai degrabă decât ființe create în mod unic după chipul lui Dumnezeu, cu demnitate și scop inerente, atunci care devine baza valorii umane și a standardelor etice? Este vorba doar de gândirea unui animal în detrimentul altora? Dumnezeu să ne ajute dacă acesta este cazul!

Conceptele sociale născute din știința evoluționistă au fost fără îndoială asociate cu ideologii dăunătoare, cum ar fi darwinismul social, care aplică conceptul de "supraviețuire a celui mai puternic" la societățile umane, justificând eugenia, rasismul și inegalitatea.

Scriptura spune: "Ei au schimbat adevărul despre Dumnezeu cu o minciună. Astfel, ei s-au închinat și au slujit lucrurilor create de Dumnezeu în locul Creatorului însuși, care este vrednic de laudă veșnică! Amin" (Romani 1:25).

Ce dumnezeu crud și fără inimă este dumnezeul științei evoluționiste.

Resurse:
[1] Herbert Schlossberg, Idols of Destruction (Nashville, Camden, New York: Thomas Nelson Publishers, 1983), 6.
[2] Ibidem. 40.
[3] Brainy Quote, "John Calvin Quotes", BrainyQuote, https://www.brainyquote.com/quotes/john_calvin_182879 (accesat la 20 iunie 2024).
[4] John N. Moore, Questions and Answers on Creation/Evolution (Grand Rapids: Baker Book House, 1978), 82.
[5] Ibidem. 91-92.
[6] Mark Creech, "Seed Magazine Writes About 'The Clergy Letter Project," Crosswalk, 4 aprilie 2006, https://www.crosswalk.com/church/pastors-or-leadership/seed-magazine-writes-about-the-clergy-letter-project-1386980.html (accesat la 21 iunie 2024).

Acest articol a fost scris de Mark Creech pe 25 iunie 2024 în publicația Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat). Rev. Mark H. Creech este director executiv al Christian Action League of North Carolina, Inc. A fost pastor timp de douăzeci de ani înainte de a ocupa această poziție, slujind cinci biserici diferite Baptiste Sudice din Carolina de Nord și una Baptistă Independentă în nordul statului New York.[no-sidebar]