De ce folosesc creştinii termeni bizari?

V-aţi întrebat vreodată de ce folosesc anumiţi creştini / pocăiţi nişte termeni pe care dacă i-ai spune unui om dintr-o altă religie nu ar înţelege nimic?

Am citit recent într-o revistă "creştină" un termen care nu prea l-am putut înţelege, "pseudocharismatizare". Am făcut o poză cu acel paragraf ca să îmi amintesc de cuvânt să îl caut acasă într-un dicţionar. Când să caut cuvântul... am fost direcţionat la altul automat, fără să fi apăsat eu pe vreun buton (am fost dus la termenul "pseudoprivatizare", care oferă o definiţie banală, dacă nu chiar ultra simplistă: pseudo + privatizare, adică să faci bine să cauţi ce înseamnă pseudo, apoi privatizare, deşi eu am dat să îmi caute "pseudocharismatizare". 

Ca să nu intrăm în analiză gramaticală, explicaţii morfologice sau altele de acest gen, pentru că nu este domeniul meu de expertiză, am ales să încep acest articol cu un termen bizar pe care îl folosesc anumiţi creştini, termen care îl înţeleg doar ei şi probabil că nici nu ştiu să-l definească corect. Dacă ar fi ştiut să îl definească, sunt sigur că foloseau alţi termeni.

Să luăm câteva exemple şi să le discutăm pe rând, foarte pe scurt, fără a face prea multă trăncăneală pe această temă. 

"Câmpul Evangheliei"
Ce înţelege un om de rând când un creştin / pocăit spune că "lucrez în câmpul Evangheliei"? În modul cel mai sigur cred că ar înţelege că omul este agricultor, fermier, ceva legat de pământ. Dar ce legătură să fie între câmp şi Evanghelie atunci? Aici trebuie explicaţie. Ce poţi spune unui nepocăit ca să înţeleagă această expresie? Vă las pe voi să vă gândiţi şi să vă lăsaţi comentariile la finalul acestui articol.

"Vechile Cărări"
Am auzite destul de des această exprimare la mulţi pocăiţi, în biserică, în afara bisericii. Nu am găsit la nimeni vreo explicaţie cu ce ar însemna vechile cărări. Zilele trecute citeam în Ieremia capitolul 6 şi am descoperit un verset care vorbeşte despre ceva similar, îl citez mai jos:

"Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!””" (Ieremia 6:16)

Dacă ar fi să luăm doar acest verset şi ceea ce spune el, eu înţeleg că cine vrea să afle cărările vechi trebuie să stea în drumuri, nu? Cărările vechi în acest context se referă în cel mai probabil mod la calea cea bună, care nu este veche, nu se învecheşte, nu se demodează: calea spre mântuire printr-o relaţie personală cu Dumnezeu. Nu înţeleg totuşi de ce unii creştini folosesc terminologii demodate, ca să readea ceva ce este actual. Dacă cărările lui Dumnezeu sunt învechite ar însemna că şi mesajul Său de salvare este învechit. Terminologia de cărări învechite, sau vechile cărări nu îşi are locul în vocabularul nostru. Cel puţin aşa consider eu personal. 

Există oameni nepocăiţi care au vocabular creştin, dar nu au dicţionar creştin. Ei folosesc termeni creştini, dar au o definiţe eronată la anumiţi termeni.

Ceea ce nu înţeleg eu astăzi este motivul pentru care creştinii folosesc un vocabular creştin şi dicţionar demodat. Există o nevoie de educare şi de actualizare a anumitor lucruri în cadrul lumii creştine. Noi - în calitate de creştini - nu trebuie să ne conformăm cu lumea, şi nici nu trebuie să fim ipocriţi prin a avea limbajul nostru codificat. Trebuie să ne cunoaştem misiunea, statutul nostru şi identitatea noastră. Atunci când ne deschidem gura să exprimăm ceva legat de noi, de ceea ce facem noi, ar fi bine să o facem ca oricine să ne poată înţelege. Nu spun asta ca să demonstrez ceva, dar am observat că există mulţi creştini au senzaţia că cei din lume, cei care nu sunt din aceiaşi denominaţie ca a lor, ar trebui să îi înţeleagă atunci când folosesc limbajul "pocăit", şi apoi se mai întreabă de ce nu vin oamenii la ei la biserică. 

Cred că ar mai fi şi alţi termeni de discutat aici, vă las pe voi să îi scrieţi în comentariile care le aştept de la voi. Vă doresc să aveţi un timp minunat în câmpul vieţii şi să păşiţi înnoiţi pe cărările mântuirii! :)