Teologul NT Wright apără pronumele masculine tradiționale pentru Dumnezeu în contextul schimbărilor culturale

Teologul N.T. Wright a subliniat recent că, deși Dumnezeu transcende genul, utilizarea pronumelor masculine tradiționale, precum „Tată”, rămâne teologic adecvată atunci când este înțeleasă în lumina Scripturii.

Într-o conversație amplă din podcastul „Ask N.T. Wright Anything”, teologul și fostul episcop de Durham a abordat întrebarea: Este adecvat să ne referim la Dumnezeu folosind pronume masculine?

Întrebarea a venit de la un ascultător din Minneapolis, Minnesota, care a remarcat tensiunea dintre utilizarea limbajului masculin pentru Dumnezeu – precum „El” și „Tată” – și înțelegerea teologică că Dumnezeu transcende categoriile umane, inclusiv genul. Ascultătorul a recunoscut referirile lui Isus la Dumnezeu ca Tată și s-a întrebat dacă utilizarea pronumelor masculine pentru Trinitate rămâne valabilă astăzi.

Wright, care a petrecut zeci de ani predând și scriind despre doctrina creștină, a remarcat rapid natura complexă a discuției. „Este, desigur, o întrebare vastă, care a apărut de-a lungul vieții mele”, a spus el. „Desigur, Dumnezeu este dincolo de gen. Acesta este unul dintre primele lucruri care trebuie spuse.”

Totuși, Wright a subliniat că credința creștină se bazează pe revelația lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. Acest limbaj, a spus el, este preluat direct din Scriptură și susținut de tradiția Bisericii.

„Isus, care era și este în mod categoric bărbat... se referea la Dumnezeu ca Tată”, a spus el. „Așadar, trebuie să spunem: Stați puțin, aici se întâmplă diverse lucruri pe care cultura noastră actuală nu ne ajută să le înțelegem.”

Wright a recunoscut criticile teologilor precum Mary Daly, o gânditoare feministă care a scris celebra frază: „Dacă Dumnezeu este bărbat, atunci bărbatul este Dumnezeu”. Această logică, a spus Wright, a alimentat îngrijorarea reală în rândul femeilor care au experimentat dominația masculină atât în biserică, cât și în societatea în general.

„Unii oameni care folosesc pronume masculine pentru Dumnezeu... se dau mari și sugerează că, prin urmare, noi, bărbații, suntem cei care conduc aici”.

El a adăugat: „Trebuie doar să citiți Efeseni 5 pentru a vedea cum Pavel inversează această idee... rolul soțului față de soție este acela de a-L lua pe Hristos care S-a dat pe Sine pentru Biserică. Și în acest lucru există o mare dăruire de sine”.

În loc să renunțe la imaginea masculină a lui Dumnezeu din cauza contextelor abuzive, Wright a subliniat recuperarea și redefinirea acestor termeni pe baza utilizării biblice.

„Avem un limbaj despre Dumnezeu ca Tată, dar cine este acest Tată? El nu este un zeu furios, agresiv, dominator, tipic masculin. El este un Dumnezeu al compasiunii, un Dumnezeu al milostivirii, un Dumnezeu al blândeții”.

El a indicat rădăcinile ebraice ale cuvântului pentru compasiune, care derivă din cuvântul pentru „uter”. „Dumnezeu este ca o mamă al cărei pântece strigă după copiii ei”, a spus el, referindu-se la multiple imagini materne ale lui Dumnezeu găsite în Vechiul Testament.

Wright a remarcat, de asemenea, că limbajul de gen asociat cu Duhul Sfânt variază de la o limbă la alta. „În siriacă și ebraică, cuvântul pentru Duh este feminin. În greacă, este neutru. Iar în latină, este masculin. Așadar, genul este încorporat în aceste limbi într-un mod care este aproape inexistent în limba engleză”.

El a citat Romani 8, unde Duhul este descris ca gemând în durerile nașterii, o imagine distinct feminină. „Această secvență extraordinară de gânduri din Romani 8 implică faptul că există ceva care transcende totul în ceea ce privește Dumnezeu și că Dumnezeu ... acoperă toate posibilitățile”.

Totuși, Wright a avertizat împotriva eliminării numelor tradiționale de Tată, Fiu și Duh Sfânt din cultul creștin și din sacramente. Când a fost întrebat despre o parohie catolică din Brisbane care a început să boteze „în numele Creatorului, Mântuitorului și Reînnoitorului” pentru a evita limbajul de gen, Wright și-a exprimat îngrijorarea.

„Dacă ați fi episcopul de Brisbane... ați declara toate botezurile nule și i-ați obliga să se întoarcă și să le repete?”, a întrebat Mike Bird, co-gazda podcastului.

Wright a răspuns cu ceea ce el a numit „un răspuns tipic anglican”, concentrându-se pe intenția din spatele actului. El a povestit despre o ocazie în care un preot a omis din greșeală „Fiul” din formula botezului. „Pur și simplu a omis Fiul... dar noi nu am spus: «De fapt, trebuie să te întorci și să le faci din nou pe toate», pentru că se aplica legea intenției”.

Cu toate acestea, Wright a tras o linie clară când a venit vorba de înlocuirea deliberată a limbajului trinitar. El și-a amintit de o slujbă din 2004 la Catedrala din Durham, care celebra a 10-a aniversare a hirotonisirii femeilor în preoție. Organizatorii au scris un text pentru binecuvântarea finală „în numele Creatorului, Mântuitorului și Sfințitorului”.

„M-am uitat la asta înainte de slujbă și am spus: «Nu pot face asta. Nu este trinitar»”, a spus Wright. „Fiecare membru al Sfintei Treimi... face fiecare dintre aceste lucruri. Nu este o binecuvântare trinitară”.

„Am spus: «Cred în binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernic, Sfânta și nedivizată Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Creator, Mântuitor și Sfințitor»”, a spus el.

Wright a subliniat că, atunci când vine vorba de a vorbi despre Dumnezeu, precizia teologică este importantă, adăugând: „Trebuie să fim foarte atenți, mai ales atunci când vorbim despre Dumnezeu. Nu poți să te joci și să inventezi lucruri. Știi, Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi suntem oameni care ne străduim să înțelegem cu mintea și cu inima cine este Dumnezeu”.

Afirmând că Dumnezeu transcende genul, Wright a susținut că referirile masculine la Dumnezeu, înrădăcinate în Scriptură, pot și trebuie să fie folosite în continuare, cu condiția să fie înțelese corect. „În loc să spunem că, deoarece suntem conștienți de dominarea masculină agresivă, ar trebui să încetăm să-L numim pe Dumnezeu Tată, eu aș spune că nu. Să vedem ce spune Biblia despre Dumnezeu”.

Un sondaj Harris din 2013, realizat pe un eșantion de 2.250 de adulți din Statele Unite, a revelat că 43% dintre femei și 34% dintre bărbați cred că Dumnezeu este bărbat. În ansamblu, 39% dintre americani cred că Dumnezeu este bărbat, 31% cred că Dumnezeu nu este nici bărbat, nici femeie, 10% cred că Dumnezeu este ambele genuri, iar 1% cred că Dumnezeu este femeie.

În ultimii ani, dezbaterea teologică privind genul lui Dumnezeu a câștigat o atenție reînnoită, în special odată cu lansarea romanului bestseller The Shack, scris de William Paul Young. Povestea fictivă îl înfățișează pe Dumnezeu Tatăl ca fiind o femeie, la fel ca și Duhul Sfânt, stârnind discuții aprinse în rândul creștinilor. Cartea a fost adaptată pentru marele ecran în 2017.

Mai recent, vedeta pop Ariana Grande a alimentat discuțiile culturale pe această temă cu piesa sa de succes, „God is a Woman” (Dumnezeu este o femeie).

Într-o postare pe blog din 2014, teologul John Piper a explicat că, deși Dumnezeu este spirit și nu este biologic bărbat, utilizarea consecventă a pronumelor masculine în Scriptură este deliberată și importantă din punct de vedere teologic.

„Dumnezeu este revelat ca tată, nu ca mamă. Dumnezeu este revelat ca rege, nu ca regină. Nu vreau să spun că nu există metafore materne pentru El. Spun doar că este în principal tată, nu mamă; în principal rege, nu regină; în principal Domn, nu doamnă”, a spus el.

„În căsătoria cu Biserica, Hristos este soțul, iar Biserica este mireasa. El nu este mireasa, iar ea nu este soțul. El a instituit preoți în Vechiul Testament – toți erau bărbați. Isus vine în lume ca bărbat, nu ca femeie. El investește autoritatea sa apostolică unică în 12 bărbați, nu în 12 femei.”

Acest materail a fost redactat de Leah MarieAnn Klett pe 1 iulie 2025 în cadrul publicației Christian Post, de unde a fost preluat și adaptat.