"Dă şarpele mai departe!" - de la tradiţie la realitate în Penticostalism

Una din semnele comune la penticostalii tradiţionali - da, încă mai există aşa ceva printre noi, pentru cei care nu îi cunosc - este testarea credinţei şi a autenticităţii creştine prin mânuirea de şerpi; nu şerpi de plastic sau de cauciuc, cum le place la copii să se joace şi să sperie pe colegii şi prietenii lor la şcoală, ci şerpi adevăraţi, veninoşi, reali!

Câţi dintre noi nu am auzit despre oameni "ai lui Dumnezeu" care, la amvonul lor, aveau o cutie sau un coş în care era un şarpe, iar cel ce mergea acolo să predice mulţimii trebuia să "pună mâna în urmă", nu ca să voteze, ci să se auto-testeze, un obicei care a fost făcut de oameni, desprins cu o scuză biblică (nefondată, în opinia mea), din cadrul Evangheliei după Marcu:
"Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mânile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa." Marcu 16:17-18

Deşi această practică nu mai are o rezonanţă actuală în secolul 21, mai există biserici penticostale în care acest "obicei" este practicat, uneori transmis din generaţie în generaţie.

Pentru Pastorul Mark Wolford, de la biserica "Apostolic House of the Lord Jesus" din Matoaka, West Virginia, Statele Unite ale Americii, acest lucru era un lucru comun la fiecare slujbă.

Era comun pentru că acum nu mai este... şarpele lui, cu care făcea slujba la biserică, i-a adus culminarea în ceea ce făcea foarte bine până atunci.

Mark (adică Marcu, tradus în română, parcă şi-a preluat numele din Evanghelia cu acelaşi nume, nu?) obişnuia să practice astfel de "teste" care le-a învăţat de la tatăl său; acesta a murit în anul 1983, în urma unei "înţepături" fatale - muşcătură de şarpe. Mark a mai fost muşcat înainte de alţi şerpi, dar a supravieţuit. În anul acesta, când a împlinit 44 de ani - cu o zi înainte de incidentul de care vă povestesc acum (după cum declara Washington Post) - un şarpe nu i-a mai aprobat acest show, motiv pentru care "divertismentul" prezentat s-a încheiat aici.

De ce spun "divertisment"? Pentru că toţi din acea congregaţie erau obişnuiţi cu aşa ceva şi, atunci când Mark a fost muşcat, nimeni nu se aştepta ca el să fie declarat mort, după ce a fost dus la o clinică din apropiere, cel puţin aşa declară un ziar online. Vorba lui era una tipică: “Praise the Lord and pass the rattlesnakes, brother” ("Slavă Domnului, şi dă şerpii mai departe, frate", n. tr.) declară un alt ziar online. De la vârsta de 15 ani, de când a murit tatăl său, şi până acum, adică aproximativ 30 de ani, Mark a făcut acest lucru fără nici o problemă.

Mark a avut un final tragic, asemănător cu moartea tatălui său. Cred că dintre toate animalele şi târâtoarele de pe acest pământ, şarpele este unu care e cel mai detestat de noi. Efectul veninului său este atât de rapid şi atât de extins încât pe oricine ar putea lua prin surprindere.

Mark a avut această pasiune: credinţă cu şerpi, şi a vrut să o propage mai departe şi în alte locuri unde era interzis participarea la vreun eveniment public cu animale veninoase. El nu se temea de ele, acasă la el avea cel puţin 8 şerpi, a dansat cu ei, îi punea pe gât în timpul slujbelor. Pentru el acest "ritual" a fost ceea ce îl făcea să fie determinat în lucrarea sa, prin această practică el îi motiva pe oameni să creadă.

Oricare ar fi sfârşitul celor care au practicat vreodată în viaţa lor aşa ceva, cred că nu doresc la nimeni să aibă acest final tragic precum cel al lui Mark. Cu siguranţă că el avea credinţă în Dumnezeu şi pentru aproape 30 de ani nu a făcut altceva decât să persiste în ceea ce credea el, părinţii lui, fraţii şi surorile lui. Moştenirea care i-a fost transmisă a fost o moştenire de valoare, de durată, cu efect. Cred că îl admir deja pe Mark pentru că îi plăcea să rişte, îi plăcea lucrurile ieşite din comun, îi plăcea să existe o demonstrare a credinţei, ceea ce nu prea mai vezi astăzi în bisericile noastre.

Gândindu-ne la realitatea creştină în care trăim acum, persoanele care ar practica "mânuirea" de şerpi cu siguranţă că ar fi catalogaţi drept nebuni, bizari, banali şi cum altfel decât lipsiţi de înţelepciune. După mine, cred că "testul cu şarpele" ar trebui să fie obligatoriu pentru toţi creştinii: nu neapărat un şarpe fizic, dar o perioadă de testare, de probă, de a da socoteală pentru ceea ce faci, ceea ce crezi, ceea ce urmezi în viaţa de credinţă. Atâta timp cât te baţi în piept că eşti un urmaş "fidel" al lui Hristos, şi viaţa ta nu aduce nici un rod, ceva este putred acolo; e precum veninul de la un şarpe, doar că acesta are un efect întârziat, molipsitor şi cu siguranţă dureros de mortal. Mortal pentru tine, pentru cei din jur, pentru restul trupului lui Hristos, biserica. Dacă eşuăm să trecem de testul credinţei noastre înseamnă că nu suntem creştini autentici şi facem lucrurile formal, din obişnuinţă, din familiaritate. Poate că ar trebui să schimbăm ceva în noi, la noi, cu noi, între noi, ca semnele şi minunile de odinioară să fie manifestate în slujbele noastre la biserică, în familiile noastre, în societatea noastră.

Oamenii nu au nevoie de spectaculos ca să creadă în Dumnezeu; ei au nevoie să vadă că tu crezi în Dumnezeu şi că credinţa ta este una autentică, nu ipocrită. Dă şarpele mai departe, frate!




Un comentariu:

  1. A mai aparut un caz cu un pastor "manuitor de serpi", care a fost muscat de un sarpe si apoi... amurit... detalii aici: http://news.charismanews.com/us/42805-pentecostal-snake-handler-dead-after-refusing-medical-treatment-for-snakebite

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.