Formă și esență

Acest articol a fost inițial un mesaj care l-am predicat în urmă cu 9 ani la o biserică mică, acum nu mai există această biserică... A doua oară am predicat acest mesaj la o biserică unde am aflat ulterior că oamenii l-au luat la bătaie pe unul dintre diaconi pentru că a făcut o gafă în biserică, asta cred că mai mult de 10 ani în urmă. Deci în ambele cazuri au fost probleme. Cineva căuta esențialul dar prefera formalismul...

În fine, a treia oară îl "predic" online, sper să înțelegeți mesajul.

Joc de cuvinte

Finit și infinit – limitat și nelimitat

Adevăr și minciună – real și fals (bancnote)

Viață și moarte – mișcare și inexistență

DEFINIŢII

1.1. Esență – în corelație cu fenomen, fundamental

ESTE totalitatea trăsăturilor, însușirilor fundamentale, necesare, generale și relativ stabile ale obiectelor și proceselor realității, constituind natura lor internă, ascunsă, substratul care nu este perceptibil nemijlocit, dar poate fi cunoscut treptat, întrucât se manifestă în și prin fenomen;

În esență = în ceea ce este fundamental, în ultimă analiză;

EXEMPLU: Viața, dragostea, moartea, adevărul, etc.

1.2. Formă – în corelație cu conținut, înfățișare, aspect exterior

ESTE structura internă și externă, relativ stabilă, a unui conținut dat, modul de existență, organizare și structurare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.

De formă = pentru a salva aparențele, formal

EXEMPLU: Corpul omenesc, o carte, un telefon, etc.

PREZENTARE

Voi numi FORMA – simplul, iar ESENŢA – profundul

- când accepți una dintre ele, există tendința atingerii unei extremități, nu se poate să renunți la una ca să poți mai apoi să ajungi la alta; echilibrul dintre ele este important

- când renunți la esență, devii pasiv, inactiv

- când accepți forma, devii superficial

- când le ai pe amândouă, devii un ÎNTREG

Dintre 2 lucruri mai importante în viață, poți alege pe cel mai bun sau pe cel mai rău; poți să fii o binecuvântare, sau poți să fii binecuvântat; poți să fii un mișel sau un șarlatan; poți să fi un nimic sau poți să fii ceva.

Dacă ar exista cale de mijloc (o a treia opțiune), lucrurile s-ar complica – de acolo ia ființă confuzia, dezordinea, haosul, răzvrătirea și în cele din urmă distrugerea. Alege o formă cu esență și alege o esență cu formă. Iată un mic exemplu.

Luca 15:11-32

11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „ Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine .” Și tatăl le-a împărțit averea.

13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.

14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.

15 Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.

17 Și-a venit în fire , și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta,

19 și nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.”

20 Și s-a sculat, și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult.

21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

22 Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare.

23 Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim;

24 căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.” Și au început să se veselească.

25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

26 A chemat pe unul din robi, și a început să-l întrebe ce este.

27 Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.”

28 El s-a întărâtat de mânie, și nu vroia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară, și l-a rugat să intre.

29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „ Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani, și niciodată nu ți-am călcat porunca ; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

30 iar când a venit acest fiu al tău , care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.”

31 ,Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna ești cu mine, și tot ce am eu este al tău.

32 Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit.” (sublinierile din text îmi aprțin)

Există 2 cuvinte în acest text care delimitează granița dintre formă și esență, dintre viață și moarte, dintre păcat și neprihănire, dintre vedere și orbire: dă-mi și fă-mă ( English: give me – make me).

Esența mesajului:

CONTEXTUL : Oaia rătăcită – 15:1-6; Banul rătăcit – v. 8-10; Fiul risipitor – v. 11-32

VERSETUL CHEIE: Luca 15:10 – „Este mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se întoarce la Dumnezeu.”

IDEEA PRINCIPALĂ: Un lucru pierdut, odată găsit, produce bucurie.

SCHIŢA PILDEI:

a. Introducerea – v. 11

b. Cererea fiului mai tânăr – vs. 12-13

c. Risipa fiului tânăr – vs. 14-16

d. Venirea în fire și hotărârea fiului mai tânăr – vs. 17-20

e. Drumul spre casă – vs. 20-24

- ce a zis a și făcut

- tatăl său l-a văzut de departe, i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult – v. 20

- pocăința fiului – împotriva cerului și împotriva ta – nevrednicia lui – v. 21

- acțiunea tatălui său

f. Fiul cel mare află despre venirea fratelui său – vs. 25-27

g. Mânia, invidia și ura arătată de el față de fratele său – vs. 28-30

h. Harul arătat de tatăl său – versetul cheie din pasaj (v. 32) – vs. 31-32

PUNCTELE PRINCIPALE:

Povestirea fiului risipitor nu este doar povestirea unui fugar, ci este povestea ta, a mea și a întregii omeniri. Avem multe de învățat de la acest fiu risipitor.

1. Noi suntem cu toți risipitori prin natura noastră. Ne-am întors spatele împotriva lui Dumnezeu, Tatăl nostru și trebuie să ne întoarcem acasă.
2. Familia și prietenii – nu banii – sunt cele mai mari comori din viață. Când banii fiului risipitor s-au terminat, la fel s-au terminat și cei care se numeau prieteni ai săi. Când a ajuns acasă falit, în lipsuri și devastat de viață trăită până atunci, el a descoperit cine erau prietenii lui adevărați. Nu existe nimic care să înlocuiască familia.
3. Maturitatea te aduce acasă. Risipitorul a plecat ca „fiul cel tânăr” (probabil adolescent), dar s-a reîntors ca un om adevărat. El a trecut de la revendicarea dă-mi la umila cerere fă-mă. De la mândrie la umilință. De la cocină la cămin. De la iad la rai.
4. Faima poate veni într-o clipă, însă măreția vine în urma longevității. De sigur că a fost popular, dar aceasta numai pentru o clipă. La fel este și cu experiența.
5. Timpul nu se măsoară doar prin ani, ci și prin experiențele interioare. Îmbătrânirea poate avea loc într-o noapte, instantaneu. „Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat” – Eclesiastul 4:13
6. Influența este o comoditate în viață care e bine să o folosim, dar o crimă să o vindem.
7. Distanța nu se măsoară în kilometrii, ci în afecțiune. Două persoane pot avea același nume, pot trăi în aceeași casă, să stea în același pat și totuși să fie la sute de kilometrii depărtare.
8. Oamenii și națiunile nu sunt mari prin virtutea bogățiilor lor, ci prin bogăția virtuților lor.
9. Măreția unui om nu se găsește în curajul său fizic, în reputația sau poziția sa de putere, ci în grija sa față de alții. „Oricine primește pe acest copilaș, în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.” Luca 9:48 – grija ta față de alții este măsura măreției tale (parafrazat).

CONCLUZII:

• Fiul risipitor și-a devastat cei mai buni ani ai vieții lui pentru sine, dar când s-a reîntors acasă nimeni nu l-a disprețuit. În schimb, el a fost bine venit, primit cu brațe deschise, inimi calde, bucurie adevărată, iertare instantanee și cu un har fără margini. În toate aceste lucruri el a învățat una dintre cele mai mari lecții din viață: că dragostea pentru Dumnezeu nu este bazată pe adâncimea păcatului din viața cuiva care este iertat, ci prin adâncimea cunoașterii iertării păcatului. LUCA 7:47

• Alege esența mesajului și privește la realitatea vieții. Învață să îți dai seama că de la a revendica ceva (forma) la a deveni ceva (esența) este o diferență ca de la cer la pământ.

Prinsoare

de Laurențiu Nica - toate drepturile rezervate, scrisă în 31 octombrie 2002

Mă leg de viața Ta, prin Tine
Și tot prin Tine viața mea este a Ta,
Destinul meu ți-l dăruiesc doar Ție
Știind că doar prin Tine am să pot eu exista.

Forma-mi simplistă nu zice mare lucru,
Deși la asta am privit aicea jos,
Ca mai apoi să-mi pot da seama:
Este esența vieții ceea ce contează
Și adevărul greu sălășuit în ea.

Îmi vin în fire și privesc spre Tine
Destul am pribegit și risipit,
Prea mult crezut-am că e bine
Mă hotărăsc dar azi ca să mă leg de Tine:
Ia-mi viața mea și fă-o doar a Ta.

Notă: Dacă citați acest material în altă parte, rog să oferiți sursa citării, adică acest blog, mulțumesc.