Obsesia religiei (continuare)

Avem de a face în aceste zile cu o răbufnire în viteză a unei mentalităţi religioase stupide - dacă nu chiar dobitoace - cu privire la înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Există grupări de oameni, care se numesc pocăiţi - deşi eu i-aş numi handicapaţi spiritualo-morali - care, prin mentalitatea şi propovăduirea lor, impun asupra enoriaşilor şi a celor din jurul lor, ori din cercul unde se întâlnesc ei, gândirea că trebuie să faci mulţi copii, indiferent dacă ai sau nu cu ce să îi creşti, indiferent dacă ai sau nu unde să îi ţi, indiferent dacă ai sau nu servici sau slujbă ca să aduci o pâine pe masă familiei.

Tot mai mulţi aşa-zişi creştini au început să propage ideea că femeia este făcută doar pentru a produce copii. Eronat complet!

Dumnezeu a creat pe om şi a văzut că acesta era singur şi apoi i-a făcut un ajutor potrivit. Cuvântul cheie de aici este "ajutor potrivit". Da, Dumnezeu le-a spus să stăpânească pământul şi să se înmulţească - pentru că erau doar ei pe pământ atunci, oameni buni, ce nu înţelegeţi? - şi sunt 100% sigur că El nu a spus lui Adam că trebuie să aibă sute de copii pentru ca Eva să fie fericită, ori ca Adam să aibă o viaţă tihnită.

Astăzi suntem peste 7 miliarde de oameni pe această planetă, şi sunt anumite locuri de pe Pământ unde o gură în plus la masă nu mai are loc, nu mai poate fi hrănită, nu mai poate fi îngrijită. Aşa cum am scris în articolul meu recent despre "Globalizarea biblică", există mulţi oameni care cred că Dumnezeu le-a dat minte, dar ei în loc să o folosească, mint. Mintea minte, un paradox care există doar în limba română, şi parcă se potriveşte aşa de bine cu mentalitatea din poporul român! De ce oare?

Dacă tu crezi că trebuie să ai 15-30 de copii şi crezi încă şi că Dumnezeu ţi-ar fi spus asta, eu cred că tu ori te-ai minţit, ori că minţi cu privire la Dumnezeu, ori că tu ai în tine un glas care se dă drept "dumnezeu" şi tu asculţi mai mult de el decât de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne spune să trăim cu cumpătate în aceste zile. Aceasta înseamnă să folosim înfrânarea, să avem respect faţă de soţia noastră şi să nu o împovărăm an de an cu o altă sarcină, altă nenorocire, altă durere. Într-un final ea va ceda, aşa cum am văzut la multe şi nenumărate cazuri din lumea aceasta - nu de mult chiar şi la bisericile pocăiţilor a început să apară acest "rezultat" al ecuaţiei calculate greşit de unii care credeau că au mintea, mentalitatea şi gândirea lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ţi-a dat minte - foloseşte-o!!!!! 

Cred că aş putea veni aici cu câţiva paşi simpli, pe care cred că se parcurg şi în cadrul consilierii creştine a celor ce urmează să devină o familie:

- De ce o iei pe fata care o iei să îţi fie soţie / de ce îl iei pe băiatul pe care o să îl iei să îţi fie soţ? Ce te motivează atunci când spui că iubeşti pe acea persoană?

- Aveţi resursele necesare pentru a avea un acoperiş deasupra capului, o masă unde să puteţi mânca o pâine împreună, unde să vă rugaţi împreună, unde să vorbiţi împreună?

- Îţi asumi responsabilitatea de a susţine financiar familia ta - tu cu partea ta, ea cu partea ei - pentru ca tu să fi o casă întreagă, zidită pe stâncă?

- Îţi asumi responsabilitatea că atunci când Dumnezeu îngăduie să ai copii tu ai cu ce să îi creşti, ce să le dai de mâncare, de îmbrăcat, să îi înveţi ceea ce este drept, să le oferi o educaţie de care să fie mândri când vor fi mari?

- Îţi asumi responsabilitatea de a purta în continuare de grijă familiei tale, şi de a depinde total de Dumnezeu şi de a nu te baza niciodată pe ajutorul oamenilor - de care Biblia spune să nu te încrezi în om ca să nu fi blestemat, ci să te încrezi în Dumnezeu să ai viaţă?

- Ce faci tu mai departe? Prioritizezi persoana ta, sau te gândeşti şi la partenerul tău? Te gândeşi la ceea ce va suferi sau experimenta atunci când o privezi de dreptul de a alege să nu mai rămână gravidă an de an - aşa cum fac mulţi pocăiţi care nu mai au minte - sau o dai înainte cu sexul, plăcerea şi cu satisfacerea ta personală şi aduci ca scuză un verset din Biblie, care sigur îl foloseşti ca un pretext?

- Îi ceri lui Dumnezeu să îţi vorbească şi să te călăuzească atunci când vrei să faci ceva în viaţa ta de familie? Sau mergi înainte, faci fapta şi apoi spui că aşa e creştinesc şi nu îţi mai pasă de părerea Creatorului tău?

Adevărul final pe care doresc să îl rostesc este că noi am fost creaţi ca fiinţe libere, neconstrânse de nimeni şi de nimic, şi că nu trebuie să urmăm nici un tipar, nici o religie, nici o tradiţie. Am primit o minte sănătoasă, o inimă în care să locuiască dragostea şi avem dreptul să fim liberi, să ne bucurăm unul de altul, să râdem împreună, să ne închinăm lui Dumnezeu împreună. Nu am fost predestinaţi să aducem pe lume 15-20 de copii şi să trăim deprimaţi, cu gânduri sinucigaşe, cu neputinţă şi cu suferinţă. STOP! Dumnezeu nu vrea ca noi să fim bolnavi şi nu vrea să ne vadă suferind! Adevărul este că mulţi dintre noi o facem cu mâna noastră, şi dăm vina pe Dumnezeu! Suferinţa nu este de la Dumnezeu. Da, El o îngăduie uneori în viaţa noastră pentru a ne forma caracterul nostru, dar El nu aduce suferinţa în viaţa noastră pentru ca unii să aibă parte de plăcere şi alţi de chin mereu.

Dumnezeu nu ne-a chemat să fim fiinţe religioase, ci ne-a chemat să ne închinăm Lui, să avem o relaţie cu El. Atunci când ne apropiem de El, El se apropie de noi. Când relaţia noastră cu El devine prioritară, mai importantă, El ne va călăuzi în ceea ce să facem în viaţa de pe pământ. Atunci vei începe să spui NU poftei, vei spune DA respectului faţă de semenul tău, vei trăi în smerenie şi vei vrea ZI DE ZI să faci voia lui Dumnezeu şi să o faci în tăcere. Vei vedea rezultate pe planuri spirituale, fizice, materiale, morale, sentimentale. Când învăţăm să ne armăm cu armele corecte, nu vom mai fi înfrânţi de Satan şi nu vom mai ajunge de râsul lui - suferinţa asta trebuie să se oprească acum şi aici. Dumnezeu ne-a chemat la viaţă şi la binecuvântare. Şi binecuvântarea nu înseamnă să faci 15-20 de copii! Binecuvântarea înseamnă să îl ai pe Dumnezeu ca prieten al tău! Atunci o să vezi cum lucrurile îţi vor merge bine. Îţi doresc acest lucru din toată inima!







3 comentarii:

  1. E o chestie foarte delicata, asta cu procreerea. Ti se poate raspunde, la cele scrise, ca asa a dat Cel de sus, sa mai vina un copil in familia cutare - chiar daca e al 14-lea. Dar nu despre asta vreau sa zic, desi se poate divaga si aici. Exista acum cabinetele de "planning familial" - deocamdata nu am o parere bine conturata despre ele, pentru ca nu am dat pe acolo. Exista contraceptie, lucru care nu prea rezoneaza cu invataturile bisericesti. Ok, sa zicem ca si asta e cumva clarificata. Exista avort, lucru oribil, nu are rost sa discutam. Mai exista razboaie sau boli, astea o sa le trec la capitolul "aleatorii", asa ca nu le bag aici, nu tin de vointa individului. Si atunci, daca nu cumva mi-a scapat vreo posibilitate, ajungem iarasi la inceput: cum e de facut, ca omul sa nu faca 15 copii, cel putin daca nu are posibilitati de a-i creste cumsecade? Abstinenta, alungarea dorintei carnale - chiar daca e in cadrul legitim al casatoriei? Nu pun intrebarea ca sa te "incoltesc", nici ca sa o fac pe desteptul - ci pur si simplu imi pun intrebarea in contextul textului tau, o pun "cu glas tare". Si pentru ca un eventual raspuns sa poata fi adaugat la... suna pompos, sorry: experienta de viata. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ai cu ce sa cresti 14 copii si in acelasi timp sotia ta sa accepte aceasta, si sa nu o duci la sapa de lemn, vorba aia... asta e treaba fiecaruia. Eu nu am spus nimanui prin acest articol cati copii sa faca sau cati sa nu faca, nu am spus sa foloseasca planning, ci sa foloseasca mintea care le-a dat-o Dumnezeu.


    Daca ai putina gandire, putina logica, mai citesti putin si Scriptura, o sa iti dai seama ca ceea ce vrea Domnul de la tine este sa fi un om care are vointa, care face alegeri in responsabilitatea care si-o asuma fiecare, si cu credinta pe care o are din Cuvant. Asta nu inseamna ca daca tu (sau oricine altcineva) are incredintarea ca femeia tre sa rabde mereu - ca barabatu ei vrea 100 de copii - inseamna ca nu ai minte. Poate ar trebui sa punem pe barbati sa aiba nasteri de prunci, si sa aiba 10-15 nasteri, sa simta ce simte o femeie cand trece prin acele suferinti, si apoi sa se mai gandeasca la ei, la viitorul lor.


    Personal cred ca cei care au mai mult de 3-4 copii sunt oameni cu semnul intrebarii. De ce faci atatia copii? Cati bani trebuie sa cheltuiesti pentru ingrijirea lor, pentru haine, pentru mancare, pentru pampers, curatenie, apoi cand se imbolnavesc cine sta cu ei, cine are grija de ei? Pun pariu ca cei care au 5-10 copii si se imbolnavesc toti ei nu fac fata. De ce faci copii multi? Ca sa li se faca mila la altii de tine? Asta te-a facut pe tine Dumnezeu, sa fi compatimit de toti? Sau te-a facut sa fi biruitor, sa spui NU la pacat, sa iti respecti consoarta cu care ai format o familie si sa duceti poverile impreuna?


    Cand te gandesti in felul asta atunci te gandesti si la responsabilitate.


    Cand impui altora sa aiba multi copii produci o religie - si secta sau religie e tot ceva creat de om, un sistem de convingeri.


    Daca religia ta nu ti-a schimbat viata - schimba-ti religia!!!!! (nu stiu cine a spus asta, dar mi-a placut).


    Cristi, stiu ca nu ai raspuns din experienta proprie, dar stiu ca intelegi ceea ce am scris si ca vei face ceea ce trebuie, nu ceea ce ti se va impune de un sistem, de o grupare, sau de oricine altcineva. :)


    PS. Apropo, eu cred ca cei care considera ca femeia e facut sa nasca copii, si sa tot nasca, eu i-as steriliza urgent. Du-te in China si fa acolo chestia asta si o sa te spanzure guvernul, nu mana ta. De ce nu infiezi un copil din Africa, daca tot vrei sa ai 10 copii, nu? Ca tot mor de foame copii aia acolo si nu are cine si ce sa le dea sa ii ingrijeasca. Zic bine? Daca nu zic bine, ar fi bine sa spui ceva!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am cu ce te contrazice, nici nu vreau, pentru ca asa e. Cred ca m-am gandit prea mult la partea teoretica a problemei, practica cotidiana (a casniciei) nu e asa de ciufuta precum teoria... Din pacate, sunt o multime de locuri in care gasesti oameni care gandesc ca femeia e sluga, un soi de masina de spalat/calcat/cusut/nascut. Nu-i mai lasa bietei femei timp de o carte, o plimbare etc. Apoi se plange ca "arata ca o ciumafaie". Apoi.... rutina, eventual de aia care macina.
    Cat despre infierea unui copil, pe de o parte sunt dificultatile formale, acte, evaluari etc etc, iar pe de alta, prejudecatile unor oameni. Ca deh, nu e sange din sangele meu, ca cine stie ce talhar ereditar poate fi.... iar in timpul asta, un prunc sta intr-un tarc de bebelusi, nepricepand de ce nu vine mama, de ce nu a venit niciodata.

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.