Aleg să-mi ucid duşmanul - îngrijorarea mea

Este ceea ce mi-a venit în minte acum câteva zile, în timp ce mă luptam să înving o atitudine şi o stare care mă putea învinge. Am observat că de cele mai multe ori îngrijorarea vine în capul meu cu tot felul de lucruri mărunte, pe care mai apoi le transformă în giganţi; tocmai de aceea e bine să-l ucid înainte de a deveni un gigant - îngrijorarea mea.

Poate te identifici cu mine în lupta cu grijile de zi cu zi. Nu te condamn, fiecare a experimentat acest inamic comun cel puţin o dată în viaţă. Cred că este inamicul nostru cel mai invizibil şi mai chinuitor, la care dacă i-am permis să intre în viaţa noastră pe uşă, nu va ieşi prea uşor nici pe geam, nici pe uşa pe care a intrat, şi probabil va lăsa în urma sa multe răni, traume, poate chiar moarte.

De la lucrurile mici ale vieţii încep să se facă problemele mari ale zilei. Când dăm prilejul unui gând toxic să ne infecteze, acesta produce în noi infecţie, îngrijorare, durere şi în final moarte. Îngrijorarea nu este nimic altceva decât a da drumul la mâna protectoare şi purtătoare de grijă a lui Dumnezeu. Ea vine atunci când ne desprindem de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu şi îngăduim fiinţei noastre să preia controlul cu care înaintăm în viaţă. "Am mai trecut pe acolo, ştiu cum este, ştiu ce am de făcut, mă voi descurca", spunem noi. Şi mai târziu mă trezesc cu dureri de cap, cu dureri de stomac, cu internări în spital, tratamente cu tot felul de medicamente - care au şi ele efecte secundare, ca de obicei - şi în final ajung la pat. E ceea ce doreşte Satan pentru fiecare dintre noi: să ne facă să fim neputincioşi şi să nu ne mai încredem în Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură am găsit cel puţin două referinţe directe cu privire la îngrijorare. Prima este în Matei 6:25-34, adresată de Isus:

"25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei." (sublinierile îmi aparţin)

În acest pasaj am descoperit 3 imperative care ne dictează direct să nu ne îngrijorăm, şi o întrebare cu răspunsul oferit tot de Isus, întrebarea fiind "de ce vă îngrijoraţi". Isus nu doar că ne porunceşte să nu ne îngrijorăm, dar ne şi spune ceea ce este mai important: viaţa, Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui.

Îmi dau seama, şi realizez în acelaşi timp, că amnezia noastră spirituală (aşa cum scriam într-un mesaj postat recent) ne face să uităm ceea ce este de fapt şi de drept mai important pentru noi: viaţa vs. îngrijorarea, Împărăţia lui Dumnezeu vs. problemele şi necazurile noatre cu care ne chinuim zi de zi. Atunci când ne uităm la propriile noastre puteri, atunci când suntem ispitiţi să ne îngrijorăm, neglijăm, ignorăm, poate chiar dăm cu piciorul la ceea ce este de fapt Dumnezeu pentru noi. Morala din textul de mai sus, subliniată de însuşi Mântuitorul Hristos, este un lucru cheie de care trebuie să ne amintim şi reamintim mereu: "Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?" Cu alte cuvinte, la ce-ţi foloseşte să te îngrijorezi? La nimic, logic! Însă îngrijorarea te chinuie.

Un alt pasaj comun din Sfânta Scriptură, care vorbeşte despre îngrijorare se află în Epistola lui Pavel către Filipeni, capitolul 4, versetul 6:

"Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri." (sublinierile îmi aparţin)

În acest text apostolul Pavel accentuează mai mult ceea ce spunea Isus cu privire la îngrijorare: nu vă îngrijoraţi de nimic (imperativ).

Dacă daţi o căutare simplă pe internet cu privire la îngrijorare, veţi descoperii tot felul de idei cu privire la ea. Un site de care am dat eu spune că să ne acceptăm îngrijorarea. Acel site oferă o soluţie de autocontrol, adică să-ţi înţelegi îngrijorarea, să o accepţi, să nu te îngrijorezi de îngrijorare... trebe să înţelegi situaţia şi că trebuie să acţionezi asupra unui aspect.

Da, este corect să înţelegem şi să admitem că ne îngrijorăm, dar nu văd rostul acceptării îngrijorării în noi. E ca şi când ai spune că ai o boală oarecare, accepţi lucrul acesta, şi vrei să mori cu ea în tine. E total eronat, daca nu chiar deprimant! Personal cred că îngrijorarea trebuie ucisă, şi acest lucru trebuie făcut urgent! Dacă ea stă prea mult în mintea noastră, ajunge la inimă, apoi produce efecte neplăcute. Daţi o simplă căutare pe internet cu privire la ce produce îngrijorarea, şi o să vi se prezinte liste cu îngrijorări. Doar una singură cu privire la colesterol oferea şase motive de îngrijorare. Nu am nimic cu colesterolul tău, e al tău, faci ce vrei cu el. Nu te îngrijora pentru el, dă-l afară doar. :-)

OK. Acum că ştim unde este problema, trebuie să facem ceva cu ea.

Singura modalitate de a scăpa de îngrijorare este să ne întoarcem la Dumnezeu, să venim la El cu cererile şi problemele noastre, aşa cum spune în Filipeni 4:6, şi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Cu cât dăm mai mare importanţă lui Dumnezeu, cu atât îngrijorarea nu are ce să mai caute în noi. Am experimentat lucrul acest pe pielea mea, iar ceea ce vă scriu aici este din propria experienţă. Ucide îngrijorarea ta! Pentru această crimă nu vei primi nici o condamnare. O să te simţi cu adevărat liber! Şi ca să nu înţeleagă alţi altceva, vă includ mai jos un citat biblic motivant:

"Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul." (Efeseni 6:12, 13, tot contextul următor e recomandat să-l citiţi, studiaţi.)