Puneţi capăt sindromului celebrităţii din biserică!

Există o boală care spulberă trupul lui Hristos; este o boală infecţioasă pe care eu o numesc "sindromul omul lui Dumnezeu", sau "sindromul celebrităţii". Acesta îşi înalţă capul pocit sub forma adulării de sine şi a promovării proprii. Din fericire Biblie oferă antidotul.

În lumea noastră politică - care tot timpul are ceva de votat - am ajuns să credem că suntem în control a cine este înălţăt. Biblia spune însă opusul: "Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie! Căci nici de la Răsărit, nici de la Apus, nici din pustiu nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul." (Psalmul 75:6-7)

În Daniel 2:21 citim: "El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi". Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne spune că noi nu suntem în control!

Dar ce au de a face toate aceste lucruri cu sindromul omul lui Dumnezeu? Totul.

Un "sindrom" este un grup de simptome ce caracterizează o anormalitate particulară. Sindromul omnul lui Dumnezeu îi descrie pe oamenii care "se cred mai presus decât trebuie" cu privire la poziţiile lor din trupul lui Hristos.

Aceşti indivizi aroganţi - fie că vorbim de predicatori, cântăreţi, slujitori, etc., din biserică - sunt îndrăgostiţi de valoarea percepută de ei. Spre deosebire de Isus, care s-a făcut pe Sine fără reputaţie, aceştia îşi petrec vieţile lor asigurându-se că toţi cunosc reputaţia lor.

Această boală mortală afectează trupul lui Hristos de pretutindeni; este prezent în fiecare congregaţie, denominaţie şi mişcare bisericească din jurul planetei. Liderii sunt împotmoliţi în eul lor.

Iată un cuvânt de atenţionare către cei ce fac parte din cler. Dacă eşti un slujitor ce se ridică în proeminenţă, şi simţi că devii cineva, aruncă-te cu faţa la pământ înaintea Domnului. Varsă lacrimi de pocăinţă şi spune-i Domnului: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Tot ceea ce am realizat sau am este datorită faptului că Tu mi-ai dat suflare" (vezi Iov 1:21).

Vă amintiţi ce soartă a avut Irod atunci când a început să creadă în lauda ce i-o aducea mulţimea? A murit mâncat de viermi (vezi Faptele Apostolilor 12:20-23). Mai degrabă aş fi un vierme decât să fiu mâncat de ei.

Realitatea este că acest lucru nu se moşteneşte ereditar; nu e prin ordinul oamenilor; nu e prin politică sau alegeri, şi nu este prin succesiune naturală. Nu este nici prin cucerire şi nici prin război că noi devenim înălţaţi în viaţă, ci prin Dumnezeu!

Mentalitatea de celebritate

Atunci când indivizii infectaţi cu sindromul mortal al celebrităţii intră într-o încăpere, ei se aşteaptă ca alţii să le recunoască prezenţa şi să le ofere omagiu. Ei tânjesc după primele rânduri sau scaunele de pe platforme, şi sunt vizibil tulburaţi atunci când nu li se oferă tratamentul "covorului roşu" pe care îl merită.

Ei simt că trebuie să vorbească şi atunci când nu sunt chemaţi la aceasta, deoarece ei consideră că toţi cei prezenţi trăiesc în întuneric fără cunoştinţa lor superioară. Aceşti indivizi s-au ridicat deasupra lucrurilor josnice care sunt de făcut în jurul bisericii, precum curăţatul toaletelor, ridicarea gunoiului şi îngrijirea celor din camera de copii. Ei nu se mai apleacă aşa de jos pentru că ei sunt "cineva".

Ei chiar văd ca lucru depăşit să petreacă timp cu un membru de biserică care nu este la nivelul lor socio-economic sau spiritual. Adevărul trist este că ei îi evită chiar şi pe aceia care i-au înălţat în postura lor din lucrare / slujire.

Liderii care au fost infectaţi cu această boală nu se mai asociază cu oamenii de rând, cei obişnuiţi. Ei pretind că "Nu-mi permite timpul să fiu o periadă cu tine; sunt prea ocupat". Dar se pare că ei au destul timp să-şi lustruiască umerii, să joace golf şi să soarbă ceai într-o mulţime prestigioasă.

Predicatorii / lucrătorii cu acest sindrom nu mai petrec timp pe holul bisericii ca să strângă mâna celor din congregaţie. Ei pretind că biserica a devenit prea mare. Cu toate acestea ei au timp să strângă mâinile şi să ia masa cu cei care fac parte din elită. Eu îi numesc pe aceştia "clerul cu gulerul alb".

Nu vreau să influenţez acum masa de lucrători care, în propriile lor minţi, s-au ridicat la astfel de nivele înalte. Ei m-ar ataca cu Scriptura şi mă vor defăima pentru că vorbesc contra "binelor meritate" poziţii care le deţin. Mai degrabă mi-aş petrece timpul în a preveni generaţia prezentă să nu meargă pe această cale.

Bărbaţii şi femeile tinere care doresc să intre în slujire / lucrare sunt martorii unui concept deformat al adevăratei slujiri. Şi mulţi din afara bisericii au devenit repugnanţi faţă de liderii creştini de astăzi.

Blocaţi în eu

Lumea se aşteaptă la bărbaţi şi femei ale lui Dumnezeu care sunt mai preocupaţi de felul cum vor apărea înaintea lui Hristos decât cum apar ei înaintea mulţumilor. Oamenii caută să găsească lideri care sunt băgaţi în ajutorarea păcătoşilor mai degrabă decât să fie blocaţi în ajutorarea eului lor. Ei sunt sătui de şmechera noastră promovarea de sine: strălucire, site-uri internet care să-ţi sară în ochi, spoturi TV şi radio, şi reviste colorate, lucioase, auto-exaltatoatoare, reclame în reviste şi pe postere, care înalţă omul mai degrabă decât să-l înalţe pe Isus.

Unii lideri au mers aşa de departe încât să angajeze agenţii publicitare de la Hollywood şi consultanţi de imagine seculari, ca ei să apară cu o linie mai sus decât alţi lucrători din biserică. Desigur că nu e nimic greşit în a face reclamă la o întâlnire evanghelistică, o slujire sau o biserică; mulţi, însă, au mers prea departe.

Biserica lui Isus Hristos trebuie să trimită această promovare a eului înapoi la locul ei de naştere - în haznaua iadului. Nu a fost oare Lucifer prima fiinţă care a devenit plin de sine şi a decis că ar trebui să fie promovat?

Următoarea generaţie de credincioşi are nevoie de păstori care au un "sindrom de slujitor" nu un "sindrom de slujeşte-mă".

Nu mă refer acum doar la cei din cler. Dacă slujeşti în biserică în vreun fel - ca învăţător de şcoală duminicală, diacon, membru de cor sau lucrător cu copiii - atunci acest mesaj ar trebui să vorbească în volume către tine. De ce? Pentru că spiritul de promovare de sine, care îi înhaţă pe cei din slujire, poate pune un hăţ pe gâtul celor buni, pe acei oameni temători de Dumnezeu care merg la biserică. Acelaşi spirit de idolatrizare, adulare de sine, care a invadat vieţile atâtor de mulţi care fac o slujire în biserică, îşi poate găsi calea şi în viaţa ta.

Ce poţi face pentru a evita această decepţie? Iată ce a avut Isus de zis cu privire la acest subiect.

Cu cât te înalţi în popularitate, cu atât mai mare va fi şi poziţia ta ca servitor. Cu toţii suntem familiari cu povestirea din Marcu 9:35-37: "Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”"

Înainte ca Isus să binecuvinteze cu smerenie pe acest copilaş, El deja efectuase miracole incredibile. El vindecase pe femeia cu scurgere de sânge, a experimentat schimbarea la faţă, l-a înviat pe Lazăr din morţi şi a hrănit pe cei 5.000. Totuşi, după toate acestea, ce a spus El ucenicilor Săi? "Dacă vreţi să fiţi primii, trebuie să fiţi ultimii. Trebuie să fiţi un slujitor al tuturor".

Cu cât te înalţi mai mult în popularitate, cu atât mai mare va fi poziţia ta ca servitor. Acest concept este greu de înţeles în cultura noastră pentru că suntem cunoscuţi ca unii ce urcă pe scara succesului. Librăriile seculare sunt inundate de manuale despre cum să te înalţi mai presus de persoana din faţa ta, care este exact opusul a ceea ce a învăţat Isus.

Prescripţia lui Isus pentru acest sindrom mortal este "Orice lucruri mari le-ai face, aminteşte-ţi întotdeauna că tu eşti un servitor". Să ne aducem aminte de ultimele fapte ale acestui înfăptuitor de miracole, care a fost spălarea picioarelor ucenicilor. Cu cât creştea El în popularitate, cu atat mai mare era poziţia Sa ca servitor.

O persoană care vrea să fie implicată în vieţile oamenilor trebuie să devină mai întâi intim cu Dumnezeu. Noi facem aceasta prin a petrece timp în camera noastră de rugăciune în a ne pocăii de păcatele noastre şi a junge să-l cunoaştem mai mult pe El.

Psalmul 51 ne arată calea. "Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!" (v. 7-12)

Isopul era o plantă folosită pentru scopuri medicinale şi pentru curăţare. Aici este argumentul hotărâtor; după ce te împaci cu Dumnezeu şi eşti curăţit, după ce devii intim cu Domnul, ceva are loc: "Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine" (v. 13). Aceasta este atât de clar. Problema e că prea des oamenii pun căruţa înaintea calului. Dacă vrei să fi poziţionat în slujire / lucrare, dacă vrei să fi folosit pe pământ, dă-mi voie să-ţi spun cum să o faci: Intră în intimitate cu Dumnezeu.

În mijlocul slujirii ce fascina mulţimile, Isus a menţinut o intimitate cu Dumnezeu.

Dar ce are aceasta de a face cu viaţa bisericii? Totul. Membrii bisericii, cântăreţii, muzicienii, lucrătorii de la altar, lucrătorii cu copiii, viitori membrii de conducere - după orice ai urmări, acesta este drumul pe care trebuie să călătoreşti.

Cantitatea de ungere pe care o deţii nu ar trebui să dicteze niciodată cât de abordabil eşti. Am ales să nu-mi modelez viaţa după pastorii sau evangheliştii zilelor moderne. Deşi au existat oameni măreţi ai lui Dumnezeu în trecut, şi mai sunt mulţi din ei în viaţă astăzi, este mai sigur pentru noi să ne luăm ca model pe Isus. Isus a fost uns cu măreţie, şi cu toate acestea a permis la orcine să se apropie de El: copii, oameni care aveau întrebări, oameni care au renunţat să mai spere, oameni care au pledat emoţional după ajutor, oameni care au vrut să-L urmeze. Şi El nu şi-a trimis "bodyguarzii" Lui să scape de ei.

Cunoaşteţi povestirea orbului Bartimeu din Marcu 10. El vroia o atingere din partea lui Dumnezeu şi a strigat, "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" Ce a făcut Isus? A spus El cumva, "Scăpaţi-vă de el. Scoateţi-l afară"? Nu! El a spus, "Aduceţi-l aici". Prietene, aşa a operat Isus. Cu marea Sa ungere El încă era abordabil.

O persoană cu o poziţie în lucrare din partea lui Dumnezeu va fi persecutat de alţii. Aţi putea să acceptaţi acest fapt; dacă eşti poziţionat de Dumnezeu, vei trece prin persecuţie dură. De fapt, dacă nu eşti persecutat, ceva nu este în regulă.

În cadrul Cuvântului lui Dumnezeu puteţi vedea acest tipar. Biblia spune că oamenii te vor insulta şi defăima; vor vorbi lucruri rele despre tine, te vor urî şi te vor persecuta din pricina neprihănirii. Probabil că motivul pentru care nu suntem persecutaţi astăzi e pentru că noi nu predicăm Cuvântul.

Susţii adevărul? Isus si-a trimis ucenicii în case şi le-a spus, "Dacă oamenii resping Cuvântul Meu, plecaţi şi scuturaţi-vă praful de pe picioare" (vezi Matei 10:14).

Slujitorii / lucrătorii de astăzi ajung în casele a milioane de oameni prin intermediul televiziunii. Mai degrabă decât să fie respinşi ei sunt primiţi; mai degrabă decât să-şi scuture praful de pe picioarele lor, ei greblează donaţiile de la cei care-i urmează.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă cuvintele noastre purtau mai multă greutate! Biblia spune că toţi cei ce trăiesc în evlavie în Hristos Isus vor suferi persecuţie (vezi 2 Timotei 3:12).

O persoană care este populară cu mulţimea nu ar trebui să polueze niciodată mesajul. Acesta este un alt antidot pentru sindromul celebrităţii. Nu compromiţi niciodată mesajul, indiferent cât de mare este mulţimea (în faţa căruia te aflii).

Isus era popular înaintea mulţimilor, însă atunci când le-a spus să mănânce trupul Său şi să bea sângele Său, mulţi au zis, "Aceasta e prea dificil pentru noi", şi s-au întors şi au plecat (vezi Ioan 6).

Care a fost răspunsul lui Isus? El nu s-a eschivat, nu şi-a schimbat mesajul, sau să fugă după mulţimea ofensată. În schimb, El s-a întors spre ucenicii Săi şi le-a spus, "Voi ce faceţi, băieţi?" Ei au răspuns, "Tu ai cuvintele vieţii veşnice".

Aşa că Le-a spus, "Bine. Dacă sunteţi cu Mine, sunteţi cu Mine. Acum, urmaţi-Mă". Isus nu îşi va schimba mesajul pentru nimeni. Noi trebuie să trăim - şi să predicăm - pentru a fi pe plac lui Dumnezeu mai degrabă decât omului.

Conform cu Isus, o persoană care vrea o slujire cu lucrări măreţe trebuie să vrea să facă lucruri de servitor. Lucrurile de servitor sunt acele lucruri nesemnificative ce sunt făcute în sercret atunci când nimeni nu reflectă vreo lumină asupra ta. Eşti doar ocupat să faci ceva pentru Domnul.

Isus şi-a petrecut viaţa slujind. El a spălat picioarele ucenicilor Săi. El le-a gătit micul dejun după înviere. Isus a slujit.

Dacă vrei să realizezi succes şi să urci spre un loc de înălţare mare în Domnul, priveşte în jos. Nu trece de sarcinile nesemnificative, în special acelea pe care nimeni în afară de Dumnezeu nu le poate vedea.

O nouă generaţie se ridică, şi eu merg după ei. Vreau să ridic oameni, bărbaţi şi femei care să-şi ia ca model pentru viaţă şi slujire din Cuvântul lui Dumnezeu şi viaţa lui Isus.

Modul lor de operare va fi de a sluji altora mai degrabă decât să fie slujiţi, şi vieţile şi lucrările / slujirea lor vor fi caracterizate de sfinţenie, umilinţă şi o dragoste cordială pentru oameni. Mă rog ca Dumnezeu să-i folosească în feluri mai măreţe decât s-a folosit El de alţi lucrători care au gratificat această planetă - şi ca El să-i păstreze departe de sindromul mortal "omul lui Dumnezeu".

Notă: Articolul prezent este preluat din site-ul Charisma News şi este un articol scris de Evanghelistul Steve Hill (foto alăturat). El a predicat la Trezirea din Brownsville pentru cinci ani, şi este pastor emerit al bisericii Heartland World Ministries Church (din Irving, Texas, link aici) şi autor a 13 cărţi, printre care şi Spiritual Avalanche (Avalanşă Spirituală). Pentru mai multe detalii, vizitaţi site-ul www.stevehill.org. Articol tradus / folosit cu permisiunea în scris din partea autorului. Fotografia din acest articol este preluată de pe google images.




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.