Vreau şi eu o lumină, vă rog (ca să văd întunericul făcut de frauda religioasă)!

"La pachet sau aici?" m-a întrebat persoana care vindea."Cred că aici, ca să vă luminez pe toţi!" am rostit eu ca să îi fac o vânzare cu şoc.

"O 'lumină', fără ambalaj!" se auzi la cineva din spate, parcă era un fast-food în care se dădeau comenzile pentru cei din faţa tejghelei.

"Ce culoare doriţi să fie?" "Vreţi şi o porţie de cartofi prăjiţi cu asta?"

E una din cele mai bizare conversaţii pe care mi le-am putut imagina în aceste zile de Învierea Domnului (la momentul scrierii acestui material). Toţi vroiau lumină, şi toţi o vroiau noaptea. La alte biserici o vroiau prin cântec, la alţii prin poezie, la cei mai mulţi prin predicare. Vreţi lumină? Luaţi lumină, atunci!

De ce caută oamenii să aprindă o lumină atunci când sărbătoresc Învierea Domnului?

Vă redau mai jos, spre uimirea tuturor, o poveste care îmi este foarte greu să o citez aici pentru că nu cred o şaisprezecime de iotă din ea. Dar îl citez ca să vă faceţi plusul de vitamine religioase:

"De aproape 2.000 de ani, una dintre cele mai mari minuni ale creştinilor ortodocşi este aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini pe mormântul lui Iisus din Ierusalim, în Sâmbăta Mare. În timp ce majoritatea ortodocşilor cred puternic în acest miracol, există şi sceptici, care spun că marele eveniment este doar o farsă.

Aprinderea Sfintei Lumini este considerată de Biserica Ortodoxă o minune publică, întrucât este văzută de toată lumea şi este verificată. Ea se aprinde miraculos la Sfântul Mormânt, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Flacără se aprinde numai la ortodocşi, "ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreaptă credinţa apostolică", spun preoţii.

Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de poliţişti civili necreştini - un arab, un turc şi o autoritate israeliană. Ei verifică toate obiectele din interior, să nu existe nici o sursă de foc, şi îl controlează şi pe arhiereul grec care presară vată pe mormântul Domnului. Apoi, se sting toate luminile şi se închide uşa Sfântului Mormânt cu două sigilii. Uşa Mormântului este păzită de gardieni până când se aprinde Sfânta Lumină.

Când vine momentul ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt, acesta este verificat de poliţiştii necreştini, ca să nu aibă la el o sursă de foc. Apoi, el intră în Mormânt, însoţit de un arab musulman. După 15-20 de minute de rugăciune, lumea din biserică observă o lumină puternică, ca un fulger, care coboară prin cupola mare a Bisericii şi care intră în Sfântul Mormânt, aprinzând vata presărată pe lespede. Se spune că, timp de câteva minute, vata nu arde, iar patriarhul o adună cu mâinile, o pune apoi în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului, prima începere din Sfântul Mormânt. Aici, aprinde două buchete de câte 33 de lumânări, iar cupele le dă, pe geam, la doi diaconi ortodocşi. În cele din urmă, Patriarhul iese în biserică cu cele două buchete de lumânări şi împarte focul tuturor celor prezenţi, strigând "Veniţi de luaţi lumină". Oficialii popoarele creştine aduc apoi Lumina Sfântă în ţările lor, care este împărţită la biserici şi apoi la oamenii prezenţi la slujba de Înviere.
Minunea a fost descrisă în mai multe scrieri, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., însă primul documentar asupra ei a apărut în 1106, în scrierile călugărului rus Daniel. Scepticii Luminii Sfinte există încă de pe vremea când Ierusalimul era condus de musulmani, însă ei au tolerat fenomenul, întrucât pelerinii veniţi la Sfântul Mormânt aduceau venituri mari oraşului.  După ce Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii ortodocşi, iar minunea nu s-a mai produs. Odată cu dispariţia miracolului, au dispărut şi pelerinii şi banii aduşi de aceştia, iar regele Baudouin a decis să le permită preoţilor ortodocşi să revină la Biserica Sfântului Mormânt. Acest lucru a dus întărit părerea scepticilor.

Un cercetător grec oferă o explicaţie ştiinţifică a Sfintei Lumini. Michael Kalopoulos spune că preoţii impregnează lumânările cu fosfor alb, care nu poate fi văzut cu ochiul liber. De ce apelează la fosfor? Pentru că acesta, la contactul cu aerul umed, ia foc spontan. Cercetătorul a făcut chiar o demonstraţie la televiziune greacă, pentru a explica fenomenul aprinderii lumânărilor îmbibate cu fosfor. Pentru a amâna aprinderea lor, ele pot fi înmuiate într-un solvent organic, iar fosforul se aprinde abia după ce solventul se evaporă în aer. Michael Kalopoulos precizează că proprietăţile fosforului sunt cunoscute încă din antichitate, fiind folosit de magicienii din Caldeea. În 1238, Papa Gregorie al IX-lea a denunţat Lumina Sfântă ca înşelătorie. Unii greci, precum scriitorul Adamantios Korais, au criticat vehement fenomenul, spunând că este o fraudă religioasă a preoţilor înşelători, un "miracol" pentru profitori. Scepticul rus Igor Dobrokhotov a analizat dovezile miracolului, inclusiv sursele antice şi fotografiile şi filmele contemporane. El a arătat diversele contradicţii în povestea Luminii. Dobrokhotov, dar şi alţi cercetători, citează jurnalele arhiereului Porfire (1804-1885), în care acesta scrie că preoţii din Ierusalim ştiu că Lumina Sfântă este o fraudă.

Nimeni nu ştie, însă, ce se întâmplă cu adevărat în Sfântul Mormânt, în momentul în care se aprinde Lumina, în afară de Patriarhul care se află înăuntru. Credincioşii vor continua să creadă în această minune, întrucât pentru ei, credinţa adevărată nu are nevoie de de dovezi.

Când nu s-a aprins Lumina Sfântă 
Credincioşii ortodocşi din lumea întreagă aşteaptă să primească în această noapte Lumina Sfântă. La Ierusalim, Biserica Sfântului Mormânt a fost deschisă pentru sutele de credincioşi care au aşteaptat ca Lumina Sfântă să aprindă lumânarea din mormântul lui Iisus. În faţa bisericii mii de credincioşi s-au adunat pentru a asista la slujba Luminii Sfinte.

La ora 14:24, Lumina Sfântă a fost scoasă din mormânt, de patriarhul ortodox al Ierusalimului şi împărţită pelerinilor şi înalţilor prelaţi veniţi din lumea întreagă. Lumina Învierii va ajunge în toate ţările creştin ortodoxe în această noapte şi va fi împărţită de preoţi enoriaşilor. În felul în care s-a desfăşurat sâmbătă, ceremonia aşteptării pogorârii Luminii Sfinte se desfăşoară din 1480. Până la această dată patriarhul grec al Ierusalimului nu intra în mormânt, ci îngenunchea în faţa lui şi rostea o rugăciune, iar aprinderea lumânării putea fi văzută de la distanţă, printre gratii. În istorie, s-au consemnat doar două momente când Lumina nu a venit în Sâmbăta Mare. În anul 1101, când clerul grec şi latin au slujit împreună pentru venirea Sfintei Lumini, iar istoricii consemnează că ea nu s-a pogorât în Sâmbăta Mare din cauza participării latinilor. Ea a apărut numai după ce grecii s-au rugat în lipsa latinilor, în Duminica Paştilor.

De asemenea, Sfânta Lumină nu s-a pogorât nici anul 1923, după ce Patriarhul Tihon a fost îndepărtat de la cârma Bisericii Ortodoxe Ruse, cu sprijinul patriarhului Ierusalimului, Constantin IV. În Sâmbăta Mare, Sfânta Lumină nu s-a mai pogorât la rugăciunile patriarhului, iar mulţimea arabilor exaltaţi, folosindu-se de paza dezordonată a administraţiei turceşti, l-au asasinat pe patriarh."


(Materialul de mai sus a fost citat din sursa de aici - nici o parte din textul de mai sus nu a fost modificată sau alterată, sublinierile din text prin bolduirea anumitor cuvinte cheie îmi aparţin.)

CONCLUZII (PARTEA 1):

+ În primul rând asta sună chiar mai banal decât modul cum am cerut eu lumina în sistemul fast-food

+ În al doilea rând, cine a scris acest articol nu a oferit nici o sursă, deci crede cine poate

+ În al treilea rând, acest articol a fost scris de cineva care nu a verificat ceea ce a scris - atât gramatica, etic, teologic, etc.

+ În al patrulea rând, pare prea bine scris să nu fie numit SF sau basm de adormit copiii - dar nu pot să doarmă că le ia foc candela

+ În al cincilea rând acest articol nu are nici un autor, nu a semnat nimeni pentru publicarea lui acolo, deci ce să mai zicem? Pe cine să întrebăm de veridicitate?

+ În al şaselea rând vă citez mai jos ce scria altcineva legat de fenomenul "luării de lumină":

"În noaptea de Înviere mulţi credincioşi se vor îmbulzi la auzul acestor cuvinte să-şi aprindă o lumânare sau, mai nou o candelă oficială, agreată de nu ştiu care îmbuibat. Câţi dintre “credincioşi” ştiu că semnificaţia cuvântului lumină în Biblie este cunoaştere?
Când preotul ne îndeamnă "Veniţi de luaţi lumină!" noi ar trebui să încercăm să-l cunoaştem pe Dumnezeu nu să ne înghiontim precum nişte animale în încercarea de a fi printre primii care aprind un căcat de lumânare!
Fie ca Dumnezeu să ne lumineze minţile!"

(Acest material a fost citat dintr-un blog, sursa aici, posibil ca acesta să fie şters, la momentul actualizării acestui material, nu a mai fost găsit...)

CONCLUZII (PARTEA 2):

Cine a scris aceste rânduri nu are o educaţie biblică şi nici educaţie teologică, nu ştiu de unde până unde a scos el ideea de "cunoaştere" din "lumină". Eu ştiam că în Biblie cuvântul "cunoaştere" este asemănător cu "împreunare", atunci când se referă la relaţia dintre un bărbat şi o femeie; dacă ar fi să folosim "transliteraţia" lui, am putea traduce textele biblice cam aşa: Adam a luminat-o pe Eva şi ea a născut un fiu... etc.

UNDE APARE ÎN BIBLIE DE FAPT IDEEA DE LUMINĂ?

"Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." (Isus - Matei 5:14-16)

După învierea lui Isus Hristos nu am citit nicăieri în Scriptură că preoţii ar fi venit să aprindă vreo lumină, sau să dea ei lumină la alţii. Din contra, ei au fost cei care au plătit oameni să aducă o mărturie mincinoasă că ucenicii l-ar fi furat pe Isus, că Acesta nu ar fi înviat. Acest fapt denotă adevărul că primul articol citat nu este doar o tradiţie şi o invenţie a mişcării ortodoxe (apropo, să mergeţi pe site-ul sursă ca să citiţi comentariile pline de patos ale credincioşilor), o manipulare în masă prin care să facă pe credincioşi să parcurgă un ritual care l-au inventat ei şi nu este Biblic.

Ceea ce spune al doilea articol (mini-articol, bine? săracul a avut inspiraţie, dar numai pentru 2 paragrafe, nu îl învinuiesc) parcă ar fi o trecere de la ortodoxismul ăla de îmbulzeală la o credinţă mai simplă: cunoaşteţi pe Dumnezeu băi!!!!

Ideea de lumină în Scriptură reprezintă faptele noastre care sunt făcute în credinţă. Acele fapte care nu sunt făcute în credinţă şi pocăinţă sunt mândrie. Versetul 16 de mai sus spune acest lucru, cu alte cuvinte noi suntem nişte luminători, o evanghelie pe care oamenii o văd, urmăresc faptele noastre şi trag concluzii ulterior. Domnul şi Mântuitorul nostru nu a spus nicăieri să aprindem lumânări pentru a-L pomeni pe El. Nu aspus nici să aprindem lumânări pentru alţii spre a-i pomenii - asta este o altă afacere cu ceară a bisericii ortodoxe, şi nu numai.

CONCLUZII FINALE:

Dacă lumina este viaţa noastră şi nu trăim în întuneric, ce rost are să mai luăm lumină? Ne luminăm vieţile prin studiul Scripturilor, prin apropierea de Domnul şi Mântuitorul nostru. Ducem lumină spirituală la alţii atunci când le aducem adevărul Scripturii, nu o lumină fizică; lumina fizică nu are simbolisme, ea luminează şi nimic mai mult. Unii au rămas cu ideea de candele şi de lumină şi acest obiect tradiţional începe să intre şi în bisericile evanghelice. Mai întâi cu candela în cântări, apoi cu lumânări în poezii, apoi cu lumină în predici, şi mâine poimâine o să se înlocuiască si becurile cu lumânări (electrice poate), ca să creeze o atmosferă de pioşenie.

Cred că ar trebui să devenim mai realişti cu viaţa noastră şi să nu mai băgăm în noi tot ce auzim şi vedem în tradiţia din jur. Cred că trebuie să trecem la ceea ce spunea Isus în Matei capitolul 5: "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." Când nu mai suntem un întuneric într-o comunitate, lumea ne va cunoaşte. Şi ca o concluzie finală, nu cred că avem nevoie de necredincioşi şi de musulmani să verifice lumina dacă este reală: vom vedea noi cu ochii noşti autenticitatea luminii noastre prin cât de mulţi oameni vor veni la Hristos şi câţi vor da Slavă lui Dumnezeu ulterior. Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune să discernem Cuvântul Său şi să nu urmăm tradiţiile nescrise şi nesemnate de nimeni. Ceea ce a spus Isus Hristos este DA şi AMIN. Cuvântul Lui este o candelă pentru cărarea noastră - chiar şi Vechiul Testament spune acest adevăr (Psalmul 119:105)

Notă Articolul de faţă a fost publicat iniţial în anul 2013 pe acest blog, aceasta este o re-postare actualizată a acelui material. Fotografiile din această postare au fost preluate de pe google images şi din site-ul sursă citat la început. Dacă îl folosiţi în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile din el şi să oferiţi sursa de unde l-aţi preluat, adică acest blog.