Temeri şi descoperiri după şi înainte de alegeri

Deci mă pregăteam să lansez un articol cu nişte descoperiri interesante din Ierusalim şi am tot amânat publicarea acelui material. Am cercetat mai multe surse legate despre descoperirea uluitoare şi... oarecum m-am văzut forţat să scriu despre ceva total diferit. Cred că ăsta e sindromul "Iuda", cum apare şi în epistola sa... "Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna." (Iuda 3)

De fapt, descoperirea din Ierusalim era legată de un monument care confirmă ceea ce a scris istoria şi care s-a întâmplat. Dar şi alegerea lui Trump (din colajul foto alăturat făcut de mine) este tot o confirmare a istoriei... a istoriei care se desfăşoară acum sub ochii noştri...

Acum toată lumea scrie despre el, articole cu el, parodii cu persoana lui... şi probabil că unii vor crede că şi eu voi încerca să fac "o figură". Staţi aproape... urmează ce este mai bun imediat.

Un pastor de la o mare biserică, om proeminent, pe care nu îl voi pomeni cu numele, declara că biserica lui se teme şi se află într-o stare de panică şi îngrijorare ca urmare a alegerii lui Trump ca preşedinte. În timp ce citeam acea relatare, văd un comentariu al unui participant la discuţie, şi îi zice - direct şi răspicat - pastorului respectiv, "spune congregaţiei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere şi dragoste şi de minte sănătoasă" (2 Timotei 1:7). Era chiar o lovitură directă. Mie mi s-a părut chiar foarte originală "faza" asta... de parcă acel pastor nu ştie despre acest verset, despre... să nu ne îngrijorăm cu privire la nimic, ci să ne concentrăm mai presus de toate pe Dumnezeu şi totul se va rezolva conform planului Său cunoscut din veşnicie.

Un alt individ, pe care l-am şi urmărit într-o prezentare online, şi care a şi publicat o carte anterior rezultatelor alegerilor (foto alăturat), spunea că Trump este Cirus al secolului 21 pe care Dumnezeu l-a chemat şi l-a ales în mod special pentru momente ca acestea. A fost interesant să văd cum Isaia 45 şi ceea ce a scris Dr. Lance Wallnau în această carte este o realitate care s-a întâmplat sub ochii multor oameni care nu credeau că Trump avea să devină cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite al Americii. Citiţi capitolul din Isaia să vă convingeţi. Numerele poate că au o oarecare paralelă... capitolul 45... al 45-lea preşedinte...

A spus-o bine, poate chiar prea potrivit, că Trump este "God's Chaos Candidate" (care parcă sună mult mai bine în engleză decât în română... "candidatul haosului lui Dumnezeu", deşi aceasta este şi ceea ce înseamnă titlul cărţii), nu doar persoana lui, dar şi ceea ce a ajuns să devină acum, în mijlocul tumultului care a avut loc înainte şi după alegerile din Statele Unite ale Americii.

Şi da, nu scriu din punct de vedere politic aici, dar am urmărit aceste evenimente şi am observat că toţi oamenii se uită la alţi oameni precum ne-am uita noi la un munte mare, precum cel din poza de la început, şi avem aşteptări mari, avem imaginaţia foarte bogată, şi până să ajungem în vârf... nu ştim ce ne aşteaptă pe drum, dar ne dăm toţi cu părerea... că aşa trebuie, nu? Şi uneori astfel de cărţi poate că sunt un reper pentru noi, sau unii oamenii poate mai ghidează pentru că ei au fost acolo sus, ştiu cum se văd lucrurile de acolo şi cu înţelepciunea pe care le-a dat-o Dumnezeu îi ajută pe alţii să înţeleagă vremurile şi direcţiile care trebuiesc parcurse.

Doar că mai sunt şi oameni care cred că ei le ştiu pe toate, şi dacă le zici tu ceva din Biblie, sau încerci să combaţi ceea ce cred ei (sau mai bine zis, "ceea ce cred ei că cred") or să te facă un haos complet. Atunci... cel mai recomandat lucru este să te uiţi să vezi dacă nu cumva arunci mărgăritare în ruga porcilor. Atunci o să înţelegi ceea ce este scris în Matei 7:6, şi poate o să îţi dai seama prea târziu... (doar dacă nu s-au întors "porcii să te rupă"). Cel mai bine este să te uiţi în sus, de unde vine ajutorul tău (Psalmul 62:1, Psalmul 121:2 - ajutorul vine de la Domnul care a creat cerurile şi pământul) şi de sus să primeşti răspuns, direcţie şi călăuzire în ceea ce trebuie să faci mai departe, calea pe care trebuie să o urmezi, ceea ce trebuie să alegi.

Dumnezeu nu se lasă niciodată ascuns atunci când Îl căutăm cu toată inima (Deuteronom 4:29 şi următoarele) şi atunci când strigăm către El ne aude. Cine spune că Domnul nu aude să verifice cum strigă către El, şi cu ce fel de inimă. E destul de simplu. Nu ne uităm la ceea ce este omul, la ce poate el, la ce promite el ca noi să ne bazăm pe el... ci ne uităm la ceea ce este Dumnezeu, la ceea ce a făcut pentru noi şi la bunătatea Lui. Orice alegere bazată pe privirea către om... este o alegere pripită - şi aceasta cred că trebuie să spună mult atunci când decidem să luăm ceva de la un om care "se bate peste gură" că el este uşă de biserică... când de fapt este doar un pumn de ţărână.