Cinci motive pentru care să rămâi în biserică (chiar dacă vrei să o părăsești)

Te-ai gândit să lași biserica? Ai sărit peste o duminică, apoi două, apoi o grămadă și eventual ai renunțat de tot la acest... obicei? Ai preferat să faci tu singur asta în loc să te aduni cu alți credincioși, să te închini împreună cu ei la biserică, într-o duminică de dimineața?

Dacă da, nu ești singur.

Nu sunt aici să te judec sau să te condamn că ai sărit peste biserică, ci vreau să te încurajez să vi înapoi și să stai conectat cu comunitatea bisericii. Cred că biserica este importantă pentru viețile noastre de creștini și că aceasta oferă lucruri pe care nu le putem găsi nicăieri în altă parte, un loc care ne invită să ne dăruim și să slujim în feluri care nu există nicăieri.

Scott Sauls (foto alăturat) de la revista Relevant a publicat un articol recent intitulat ”5 Motive pentru care să nu renunți la biserică” în care el a inserat o întrebare frapantă: ”Ar favoriza oare Isus, Capul Bisericii, un Creștinism lipsit de biserică?”

Când privim la întreaga Scriptură vedem cu claritate faptul că Hristos iubește biserica în mod profund, precum un mire își iubește mireasa. Citim în versete precum Efeseni 5:25 că Hristos și-a iubit biserica și s-a dat pe Sine pentru ea, și e greu să ne imaginăm că El și-ar întoarce spatele și să ne încurajeze să ne părăsim biserica. Deci, ce ar fi dacă ne întoarcem de la găsirea motivelor de a părăsi biserica și în schimb să ne uităm la toate motivele ca să stăm?

Scott a împărtășit cinci motive pentru care avem nevoie de biserica locală, și sunt ajutătoare în a reîncadra felul cum vedem noi biserica și să ne angrenăm cu tot ceea ce avem în calitate de credincioși.

1. Biserica este mireasa lui Isus. Îmi place imaginea din cadrul unui legământ de relații dedicate precum cel din căsnicie - cei doi au devenit una, există o profundă dragoste devotată între cei doi, și porunca este ca cei doi să rămână credincioși și uniți. Și chiar și atunci când noi, în calitate de biserică, suntem păcătoși și ne depărtăm de El, El rămâne credincios față de noi și se dăruiește pentru noi, invitându-ne la o dragoste constantă mai profundă, mai adevărată și mai bogată, cu mai multă plinătate și abundență.

2. Biserica este o familie. Poate că auzi cuvântul ”familie” și imediat te gândești ”disfuncțional”, crede-mă că înțeleg aceasta. Adesea văd lucruri disfuncționale în biserică, și poate fi frustrant. Dar, precum propriile noastre familii, în ciuda diferențelor și a dezacordurilor ori a dezordinii din această viață de familie, există o dragoste adâncă între membrii ei. Familia stă laolaltă; atunci când un membru este slab, celălalt îl ridică. Când unul este dificil, celălalt îl confruntă. Când unul merge într-o slujire, ceilalți se alătură, îl susțin, se roagă și-l încurajează.

3. Biserica este o comunitate diversă. Scott a împărtășit felul cum comunitatea bisericii lui din Nashville descrie comunitatea în care locuiesc și aceasta este o imagine frumoasă și puternică a unității în diversitate: ”Suntem constructori, bebeluși, milenialii, generația x, conservativii și progresivii, educatorii și atleții, îndoielnicii care se zbat și credincioșii dedicați, ingineri și artiști, introvertiți și extrovertiți, vindecători și dependenți, șefi și constructori de case, afluenți și falimentari, școlari publici și privați, doctoranzi și handicapați, experți și studenți, sfinți și păcătoși”. Unde altundeva să se întâlnească o astfel de comunitate cu un scop comun? Unde altundeva putem sta unul lângă altul, oameni care sunt ca noi sau diferiți de noi, toți închinându-ne la același Dumnezeu, căutând același adevăr și străduind să cunoaștem și să iubim mai mult pe Domnul? Biserica este unică, iar comunitatea în care ne aflăm cu toți membrii ei este incredibilă și provocatoare de vieți.

4. Biserica ne învață să iubim. Precum în familiile noastre, nu e totdeauna ușor să iubim pe oamenii față de care suntem cei mai apropiați, iar biserica nu este deloc o excepție aici. Poate fi provocator să iubim pe oamenii din bisericile noastre, oameni care au diferite opinii sau păreri, sau care poate se închină în feluri în care noi nu suntem confortabili. ”Parte din experiența creștină,” nota Scott Sauls, ”este a învăța să iubim pe oamenii care nu sunt ca noi. În cadrul Bisericii ni se oferă o comunitate complicată, iubită de Dumnezeu, întotdeauna într-un proces, creată într-un mod uimitor, uneori șovăielnică și ineficientă de oameni pe care suntem chemați să-i iubim. Și aici ne includem și pe noi înșine.” A fugi departe de biserică atunci când lucrurile devin provocatoare nu este lucrul spre care am fost chemați, deși pare ispititor și pare mai ușor decât să ne înclinăm spre cei în necaz. Dar Hristos ne cheamă să iubim, și asta poate fi ceva straniu, însă scopul nostru este unitatea și dragostea mai presus de toate, și aceasta implică ca noi să facem ceva eforturi grele.

5. Biserica are nevoie de tine. Îmi place imaginea descrisă în 1 Corinteni 12:12-31 cu privire la biserică fiind un trup în care toți membrii sunt părți diferite ale corpului. Versetele 14-18 spun: ”Căci trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup“, nu este tocmai de aceea parte din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup“, nu este tocmai de aceea parte din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? De fapt, când Dumnezeu a așezat mădularele, le-a pus pe fiecare în parte în trup așa cum a vrut El.” Noi suntem cu toți părți integrante ale trupului lui Hristos, și acesta nu ar funcționa la fel fără noi.

Îmi place argumentul final al lui Scott cu privire la a sta dedicat față de biserica locală:

”În timp ce trăim în comunitate alături de cei din jurul nostru, noi creștem în cunoștință și în experimentarea lui Dumnezeu prin a fi cu alții care poartă chipul Său. În timp ce învățăm și ne ciocnim unul de altul... noi devenim mai buni, mai întregi, mai mult asemenea lui Hristos, și în cele din urmă versiuni mai bune pentru lumea în care noi trăim.”

Să continuăm în lucrarea grea, poate dezordonată dar frumoasă, a trăirii vieții împreună cu credincioșii din bisericile noastre. Să ne dedicăm să creștem împreună în a fi mai aproape de Hristos și să stăm unul aproape de celălalt atunci când suntem ispitiți să o luăm pe alte căi - căci o slava se va arăta când noi, ca trup al lui Hristos, ne mișcăm, muncim și trăim împreună în închinarea către Domnul nostru, Capul Bisericii noastre.

Notă: Materialul de mai sus este o adaptare după o spicuire de Rachel Dawson, apărut pe 5 iulie 2017 în CrossWalk.com. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.