Zece lucruri periculoase de care să te ferești în (orice) biserică

Sunt anumite lucruri periculoase în biserică de care trebuie să te ferești - imagine preluată de pe crosswalk.comPretutindeni unde îți întorci capul pândește pericolul - da, chiar și în biserica ta. Deși această afirmație nu este ceva nou, conform cărții lui Iuda, se pare că noi am cam dezvoltat o atitudine de falsă siguranță în spatele ușilor bisericilor noastre. Adevărul este că biserica a fost din totdeauna un câmp de luptă spiritual.

Dacă poți vedea lupta invizibilă ce are loc în jurul tău pe la ora 11 dimineața, duminica la slujba de biserică, cred că ar sări hainele de pe tine. Și dacă sunt oameni pierduți în cadrul congregației în care te afli, bătălia s-ar duce cu o mare intensitate.

Duminică după duminică, Satan și demonii lui primesc titluri de frecvență ridicată la biserică.

Căci noi nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducerilor, împotriva autorităților, împotriva puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor răutății din locurile cerești. (Efeseni 6:12)
Iată mai jos o listă cu zece lucruri periculoase de care să te ferești în (orice) biserică:

1. Orbirea spirituală
Iuda, fratele vitreg al Domnului nostru Isus, apelează la credincioșii din fiecare generație, să ”luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna”. Această luptă este precum un război contra erorii în toate formele, a lupta cu îndârjire pentru adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Doar că astăzi mulți din biserică sunt orbiți de apatia lor față de adevărul absolut. Când a fost ultima dată când ai cântat cântarea Ostașii lui Hristos? Poate șoptești, ”Suntem creștini, noi trebuie să iubim pe toată lumea - nu să ducem un război”. Oh, dar noi suntem chemați să ducem un război contra minciunilor prezentate de ”...unii oameni, scriși demult pentru condamnarea aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă harul Dumnezeului nostru în depravare și-L neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos” (Iuda 1:4).

Problema e că mulți dintre cei care stau pe scaunele bisericii nu știu destul de mult din Cuvântul lui Dumnezeu ca să discearnă adevărul de minciuni și au devenit confortabili în întuneric.

2. Lipsa de discernământ
A aplica Cuvântul lui Dumnezeu necesită discernământ spiritual. Dacă privim în decursul istoriei, noi știm că Dumnezeu a ales pe Israel. El i-a eliberat de robie, i-a trecut prin deșert înspre țara pe care El a promis-o, dar ei au ascultat de minciunile a 10 oameni lași mai degrabă decât să se încreadă în Dumnezeu. Scriptura spune că acea generație a murit în necredința lor.

Iuda spune: ”Tot astfel, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejur, care s-au dedat la preacurvii în același fel ca aceștia și s-au dus după un alt fel de trup, sunt arătate acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veșnic. Tot așa și acești visători pângăresc trupul, resping autoritatea și batjocoresc cele slăvite” (Iuda 1:7-8).

Numai Duhul lui Dumnezeu dă abilitatea de a discerne adevărul de minciuni. Și mulți oameni, chiar și din biserică, sunt plini până la margine cu ceea ce cred toți ceilalți, dar nu cu ce crede Dumnezeu. Ei nu au nici un interes sau apetit să discearnă adevărul Său. Tinerii de acum au fost învățați că nu există un asemenea lucru precum adevărul absolut. Prin urmare, ei nu au nimic în ce să-și încadreze viețile decât în minciuni din partea celor care s-au strecurat printre noi și au pângărit inimile lor.

3. Predicatorii apostați
Există predicatori astăzi care refuză să menționeze cuvântul ”păcat”. Ei nu menționează niciodată sângele lui Isus Hristos care a satisfăcut, o dată pentru totdeauna, plata cu moartea pe care o cerea păcatul nostru. Ei predică o evanghelie socială prin a oferi și a primii dragostea care gâdilă urechile dar care nu salvează sufletele.

Predicatorii apostați se îngrijesc doar de ei înșiși, de popularitatea lor, și de farfuria de colectă. Iuda îi numește ”...niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați, niște valuri sălbatice ale mării, spumegându-și rușinile, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe vecie bezna întunericului” (Iuda 1:12-13).

Cel mai drag lucru pe care îl poți face sau spune către cei a căror vieți reflectă minciunile dușmanului, mai degrabă decât roada Duhului lui Dumnezeu, este să le zici și să le arăți - Isus te iubește. El a murit ca să plătească pedeapsa pentru păcatul tău. Și trăiește ca să-ți ierte păcatul tău - dacă te încrezi și asculți de El. 

Dumnezeu te-a mântuit ca să mergi să faci ucenici, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

4. Învățătorii falși
Corectitudinea politică este vie și la rang mare în cadrul bisericii și mulți refuză explicația Bibliei cu privire la creație. Sau ei încearcă să amestece începuturile din Geneza cu procesul evoluțional. Sau poate învață în opoziție directă cu Cuvântul lui Dumnezeu, că există multe căi spre mântuire - Isus este doar una din căi. Aceasta este erezie!

Iuda îi numește pe acești învățători păcătoși nelegiuiți care au vorbit lucruri aspre împotriva lui Isus Hristos.

Ei sunt cârtitori, critici, umblă după poftele lor; gura lor rostește lăudăroșenii și admiră fețele oamenilor pentru propriile foloase. (Iuda 1:16)

5. Credincioși care se comportă groaznic
Ai fost vreodată într-un grup de oameni dintr-o biserică unde conversația lor nu se potrivea cu lauda lor că ar fi sfinți și neprihăniți? Că sunt plini de glume obraznice, de conversații critice, bârfă fără oprire și lucruri care cauzează diviziuni, destramă în loc să zidească trupul credincioșilor, lipsiți de Duhul?

Ce trebuie să facem? Iuda ne spune:

Păziți-vă pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Cristos, spre viață veșnică! Aveți milă de cei ce se îndoiesc; pe alții salvați-i smulgându-i din foc; de alții aveți milă, dar cu teamă, urând până și cămașa mânjită de carne! (Iuda 1:21-23).

Nu trebuie să ne dăm bătuți. Suntem chemați să fim salvatori!

6. Spectacol în loc de închinare
O dată un profesor zicea, ”Când piciorul începe să bată înainte ca Duhul să fie în control, asta nu e de la Domnul”. În aceste vremuri când cântecele au coruri de două versete, care sunt repetate la nesfârșit, și devin tot mai tari cu fiecare vers, mă întreb la ce punct se oprește să fie laudă către Dumnezeu și devine distrarea noastră. În bisericile clasice există un amestec de cântece vechi și noi. Imnurile vechi au mesaje de speranță, mângâiere și alinare în Isus Hristos, în timp ce corurile de laudă ne înalță bucuria noastră. Dar închinarea este cu privire la Isus, nu cu privire la noi.

Muzica trebuie să-L onoreze pe Dumnezeul nostru suveran, pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos, și să ne atragă spre închinarea la Cel care va domni și conduce toată eternitatea... orice altceva este doar spectacol. Eu sunt un păcătos salvat prin mila și harul lui Dumnezeu și cântecele noastre trebuie să reflecte aceasta.

7. Congregațiile reci, mecanice
Conform cu Apocalipsa, biserica din Efes devenise rece și mecanică. Ei și-au părăsit dragostea dintâi, pe Domnul Isus Hristos, ca să devină o biserică lipsită de dragoste. Porunca Lui era ca ei să se pocăiască și să se întoarcă la dragostea dintâi, altfel El le va lua sfeșnicul din loc.

Deci, cum devine o biserică rece și mecanică? În vremea de astăzi a lumii de tipul niciodată să nu ai un timp de liniște, este mai ușor să operezi ca o mașinărie. Doar că biserica nu este clădirea, este congregația. Și oamenii și nevoie lor necesită timp - timp pe care noi credem că nu-l avem.

Nu știu cum sunteți voi, cu cât mai diluat devin... cu atât mai puțin din mine va fi în jur. Și nimeni nu pricepe de fapt cine sau ce sunt eu - inclusiv Dumnezeu și frații și surorile în Hristos. Poți deveni atât de ocupat în a face lucruri urgente încât să uiți lucrurile importante precum cititul și meditatul la Cuvântul lui Dumnezeu, ascultarea de vocea Duhului, și de a te îndrăgosti tot mai mult cu Isus în fiecare zi. Neglijează-L și toate celelalte lucruri sunt fără sens. Asigură-te că ai verificat termostatul bisericii înainte să te așezi pe scaun sau în bancă.

8. Membrii compromițători, corupți, morți
Biserica din Pergam și-a compromis credința lor. Zidită în mijlocul unui oraș păgân, ei au permis ca lucrurile din jur să influențeze comportamentul lor și au alunecat în curvie și idolatrie. Dar Dumnezeu i-a chemat să se pocăiască. A adaptat biserica ta minciunile corectitudinii politice?

Biserica din Tiatira era coruptă. Ei tolerau o prorociță care îi ducea în imoralitate și mâncatul de lucruri sacrificate idolilor. Dumnezeu i-a chemat pe cei care nu țineau de învățătura aceasta să se țină tari până va veni El cu răsplata lor. Scuzi tu cumva imoralitatea din cadrul congregației tale?

Biserica din Sardes era vie, dar era moartă. O biserică moartă. Dumnezeu le-a poruncit să se trezească și să se pocăiască. Câțiva credincioși din Sardes nu și-au pătat hainele lor. El le-a promis că ei vor umbla cu El îmbrăcați în alb și că El nu le va șterge numele lor din Cartea Vieții. Ce fel de biserică vrei să dea învățătură copiilor tăi?

9. Credincioșii căldicei
În final, mai sunt și cei din Laodiceea. Nu erau nici în clocot, nici reci, ci un trup de credincioși căldicei. Dumnezeu spunea că ei sunt putrezi. Ofensiv. El avea să îi scuipe din gura Sa. Ei credeau că sunt bogați și nu aveau nevoie de nimic, dar nu știau că erau săraci, orbi și goi. El i-a chemat să se pocăiască și să cumpere unguent pentru ochi ca ei să-și poată vedea circumstanțele lor groaznice.

Ați vizitat vreodată vreo biserică și ați realizat că oamenii se uitau prin tine - nu la tine? Prefăcătoria lor te-a lăsat în nevoi - focul Duhului lui Dumnezeu luminează în viața ta și a mea atunci când petrecem timp cu El și Îl iubim - dar acesta nu era acolo. Ai venit să cauți căldură care să te atragă aproape de flacăra Sa, dar te-au lăsat cu un gust amar în gură și în sufletul tău.

Tu ești responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru a vedea ca flacăra focului zelului după dragostea lui Dumnezeu să fie învățat către copiii tăi. O dragoste atât de aprinsă precum a lui Dumnezeu care și-a dat Singurul Său Fiu să moară pe cruce, de dragul meu și al tău.

10. Stilul de club de țară
Fiecare congregație de credincioși este chemată să iubească pe Domnul Dumnezeul lor cu toată inima lor, mintea lor și tăria lor. Suntem chemați să fim un spital pentru păcătoși, un far care salvează pe oamenii pierduți în întunericul păcatului și al rușinii. Doar că multe biserici au ajuns să aibă atâția bani, atâta bogăție, atâta educație, precum laodicenii, ei nu mai au nevoie de Isus - ei au devenit un club social. Un loc de distracție mai degrabă decât să fie o casă de închinare.

Isus ne-a amintit, ”Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine. Celui ce învinge îi voi da dreptul să șadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot așa cum și Eu am învins și am șezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 3:20-22).

Tu ești străjerul copilului tău pe zidul biserici. Sunt urechile tale îndreptate spre vocea Duhului lui Dumnezeu sau spre cei care s-au strecurat pe neobservate printre noi?

Notă. Materialul de mai sus a fost scris inițiat de DiAne Gates în site-ul CrossWalk.com de unde a fost preluat/adaptat. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.



Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.