Predicator sau comediant?

Predicator sau comediant? - colaj de fotografii facut de mine dupa 2 fotografii de Nick Karkounis și Meymigrou Mey - unsplash.comAstăzi am depus un efort enorm să urmăresc un comediant cum făcea un spectacol. Nu, nu este individul din poza alăturată, nu am dorit să îl cunoașteți și nici să îl căutați pe internet să vedeți cu ce mi-am pierdut timpul - așa cred că o să spună o parte din voi, logic. De fapt nu mi-am pierdut timpul, pentru că m-am forțat să îl urmăresc mai bine de 1 ore și 17 minute cum el face o sala de circa 3-4000 de oameni să râdă, să se destindă, să aplaude. A fost un individ care părea sumbru, obosit, și care se străduia să facă valoare folosind câteva cuvinte ”de efect”. Am stat să îl urmăresc până la capăt și am stat să număr și oamenii pentru care a lucrat el. Uimitor ce poate face umorul din oameni câteodată.

Erau în lista de la final vreo 10 producători și asistenți producători, vreo 9 cameramani, vreo 2 persoane la machiaj, 2 la vestimentație, 5 la montaj imagine și audio, 2 la lumini, cred că au fost în jur de 50-55 de oameni pe care nu i-a văzut nimeni, și care au stat totuși ”în umbra” acestui spectacol de stand-up comedy care a durat 1 ora și 10 minute.

Am stat să caut pe internet cât a costat biletul la acel show, și site-ul respectiv mi-a spus că accesul meu este interzis (nu o să vă dau screen de la eroare pentru că o să găsiți sigur la ce show m-am uitat). Însă am găsit pe alt site, care spune că un bilet ar costa 5 dolari. Sau de la 5 dolari, probabil că fiecare sală are preferințele sale. Pe site-urile românești am găsit bilete începând de la 20 la 80 lei, probabil că diferă de la popularitatea artistului până la mărimea echipei care îl coordonează pe acel comediant - sau actor, că sigur că trebuie să învețe înainte ceea ce trebuie să spună la oameni, să nu aibă ”suflor”, foi sau prompter unde să i se afișeze ceea ce urmează.

La artistul de astăzi m-am chinuit apoi să fac un calcul matematic. Dacă sala unde era el avea 4000 de bilete vândute și să presupunem că toate au costat 5 dolari fiecare (deși avea sala respectivă și lojă, și balcoane și locuri mai aproape și mai departe de scenă, și nu era proiectat pe vreun ecran artistul) aceasta ar însemna că s-a încasat minim 20.000 de dolari, adică 78.127,75 RON. Și pe lângă faptul că într-o oră de vorbit, de produs râsete, hohote, aplauze, el a făcut salariul la casierii acelei săli, la administrația acelei săli, la echipa de la curățenie, și echipa comediantului (cei 50 de care am spus mai sus) și mulți alți care au mai făcut bani din vânzarea acestui spectacol pe diferite medii de înregistrare digitale sau nedigitale posibile în era noastră. Și salariul său, era să uit de dragul de el.

Deci, ca să înțelegeți mai bine, omul nu doar că s-a străduit să învețe ceea ce avea să zică într-o oră, dar să și producă profit, să fie vândut și urmărit de alții în continuare oricând altcândva (cum am făcut eu acum la circa 2-3 ani de la producția inițială a acestui spectacol) și, recunosc, am reușit să râd și eu cu hohote de câteva ori. Am râs, e ceva normal, e ceva uman, este un drept al nostru al tuturor, judecați-vă pe voi, nu pe mine, bine?

Am contrastat toate acestea cu o maică stareță care zilele trecute a primit de la niște sponsori o sumă similară din străinătate, și ea nu a făcut nici spectacol, nici nu a făcut pe nimeni să râdă, dar avea grijă de niște sărmani copii uitați de lume și de guvernul care ar umple mai degrabă sălile cu comedie decât să facă ceva bun pentru oameni, pentru comunitate, pentru copii, pentru viitorul țării noastre.

Am mai contrastat show-ul comediantului cu predica auzită la o biserică mai mică, ce-i drept, nu avea nici 30 de persoane prezente în sala de 200 de locuri, unde nu m-am forțat să îl ascult 1 oră și 25 de minute sau chiar mai multe, cum vorbește lucruri care le avea în cap, pe niște foi, prin Biblie, pe sub Biblie, prin memorie, și nu mai știu de unde le tot scotea. Nu am putut să dau 5 dolari pe predica/mesajul/interpretarea sa. Nu mai știu cum să îi spun pentru că nu am stat eu forțat, ci oarecum am fost cu toți cei prezenți forțați să stăm și să ascultăm ceea ce zicea... pentru că la final se dădea o cafea bună și unii veneau acolo cam pe la jumătatea slujbei, ca să prindă măcar pișcotul și cafeaua de la final. Nu spunea niciodată glume predicatorul respectiv, dar îi turuia gura întruna. Nu făcuse studii de teatru și film, dar nu se bâlbâia, nu îi șoptea nimeni nimic din sală, dar nici nu îl aplauda nimeni. Mai spunea unu, altu, ici și colo câte un amin stins, sau îi completa citările din Scripturile pe care le citea. Ne ducea uneori din Geneza în Apocalipsa, apoi din Apocalipsa în Exod ca să încercăm noi să ieșim singuri din ”Egiptul” care ni-l crea în cap cu tot felul de idei, de păreri, de gânduri, de dogme, de teorii, de bazaconii care le auzea pe internet, pe la televizor. Uneori chiar mă gândeam, ce ușor e să duci pe oameni ”de nas” cu vorba....

Mă bucur că ați observat că nu am menționat la ”retur” cartea Geneza. Ne împotmolea mereu la Exod. Era momentul când ”băga” tipul acela în noi tot felul de chestii pe care alții le înghițeau drept bune, drept lucruri adevărate, deși prin subtilitatea lor strecura mici erezii, mici devieri de la adevăr, dar sunau bine pentru ”public”. Erau de fapt plăgi care veneau peste noi, și noi nu știam ce ne lovea și de ce dura și de ce durea așa de mult...

Cred că nu l-am contrastat prea bine pe predicatorul acesta. Că el de fapt făcea ce făcea comediantul, dar nu făcea atâta bănet, nu avea atâția în spate pentru care să tragă el, dar trăgea de sacul de colectă mai rău decât casa de bilete de la spectacolul de mai sus. De curățenie se ocupa cine apuca, toaletele erau veșnic ”parfumate” cu 2 odoruri care nu o să le uit niciodată: o pastilă de parfum intens montată pe vasul de WC, și o canalizare înfundată și răsuflată în toaleta acelei biserici. Trebuia să mergi pregătit sufletește să participi la acea slujbă, iar dacă la final trebuia să faci o oprire la toaletă... avea să regreți că ai pășit acolo, că ai ascultat pateticul mesaj, că ai mai pus 2 bani în coșul de colectă și acasă vorbești și critici toată săptămâna ce a fost la biserica aia. Ăștia au marketingul defectuos! 

Comparat cu comediantul ăla... de la care nu îmi mai aduc aminte nici una din glumele spuse de el, și nu cred că le-aș putea repovesti la nimeni în felul cum a făcut-o el - și să vă fie clar, nu a fost un show vulgar, a fost ceva în limba engleză și a fost 98% decent, chiar dacă nu a fost un comediant creștin (da, există și așa ceva, și sunt tot mai mulți acum!) - nu pot să îmi aduc aminte nici de predicile acelui predicator cu ”ceasul defect” la vorbire. Vorba lungă, sărăcia omului. La el însă credea că vorba lungă duce bani mai mulți la colectă.... și se străduia omul să umple orele de la singura slujbă din săptămână a bisericii pentru că trebuia să vadă ”participanții” că el s-a pontat, și-a făcut orele, merită leafa.

Și la final am încercat să trasez o concluzie. Și mă lua somnul că nu mai știam ce să mai cred. Să stai 1 oră și să asculți un comediant care te face să râzi uneori până la lacrimi? Sau să stai 1 oră să asculți un predicator care nu are nici început, nici sfârșit în predica lui, nu te face nici să râzi, nici să plângi, dar să te mai facă să te rogi (ca să luăm din activitățile ce ar aparține ariei lui de desfășurare a activității)?

Dintre 2 rele nu aleg nici una. Asta să vă fie clar. E interesant să vezi și alți predicatori care pot să te facă să râzi. Și e interesant să auzi alți comedianți care fac glume pe seama evenimentelor din biserică, și care la final au oameni care se întorc la Dumnezeu. Este o ironie și în aceasta, și le-am văzut și pe acestea. De fapt în viață nu e vorba de alegerile pe care le facem - ce predică sau ce comedie vrei să asculți într-o duminică mohorâtă de octombrie, sau în oricare altă lună o să citiți acest articol - ci e vorba de ce lasă astfel de persoane în urmă. Mesajul unora poate fi urmărit de alții oricând și să aibă același efect și să stârnească ceva emoție în inimi. Mesajul altora s-ar putea să nu poată fi înregistrabail - nu datorită cuvintelor agramate folosite, ci datorită prostiilor spuse de la microfon - fie de la amvon, fie din sala de spectacol.

Până la urmă dacă ceea ce au avut de spus cei 2 - comediantul și/sau predicatorul - dacă nu produce efecte, nu mai este căutat, nu mai este bun de ascultat. Ceea ce mă impresionează însă cel mai mult este că există predicatori care nu cred nici acum că Dumnezeu a inventat umorul și că El l-a pus în noi cu un scop, și tot Dumnezeu a pus gură și cuvinte omului ca să vorbească altora lucruri care să producă ceva în om: să îl cheme la o schimbare a stării lui, să iasă din mocirla deznădejdii, din necazuri, din probleme, din păcate, să vină la lumină, să zâmbească, să se pocăiască, să plângă, să danseze, să trăiască: două lucruri în viață nu se uită așa repede: o predică hazlie și o glumă proastă spusă de două ori.



Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.