Există un fariseu în fiecare din noi

Una din grupările de oameni din Noul Testament care avea o opinie foarte înaltă despre ei înșiși era fariseii. Acești lideri religioși se pricepeau prea bine să vadă păcatul în alții, dar oarecum parcă erau orbi față de propriile lor păcate. Dacă vă amintiți din Scriptură, un fariseu pe nume Simon l-a invitat pe Isus la masă, la el acasă, acesta fiind un moment de învățătură de o asemenea semnificație încât a ajuns să fie înregistrat în Biblie.

Acest eveniment din cadrul lucrării lui Isus ne ajută de fapt să diagnosticăm pe ”fariseul din fiecare din noi”.

”Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.” (Luca 7:36-38)

Este evident din acest text că Isus a primit adorarea și dragostea oferită de această femeie. De fapt, Domnul a continuat și a lăudat-o atât pentru maniera cât și pentru motivele sale. Simon, însă, pe de altă parte, ”s-a atacat” cu această interacțiune dintre femeie și Isus.

Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă. (Luca 7:39, sublinierile din text îmi aparțin.)

Ce afișare uluitoare de aroganță și obrăznicie din partea lui! Și totuși, adevărul jenant al acestui subiect este că există cel puțin ”un mic fariseu” în fiecare dintre noi.

”Dovedește-o!”, o să spună unii. Desigur. Dacă sunteți deschiși față de o mică examinare de sine, vă rog să vă simțiți liberi să vă administrați acest test prin a vă adresa vouă înșivă următoarele 5 întrebări de mai jos:

1. Există vreo categorie de oameni care sunt ”păcătoși mai mari” decât mine?
2. Povestirea cu Simon fariseul are relevanță pentru alții dar nu așa de mult pentru mine?
3. Atunci când Scriptura identifică exemple de păcat, tind eu să mă gândesc mai degrabă la păcatele altora, mai degrabă decât la păcatele mele?
4. Există cineva față de care sunt înfuriat acum și care trebuie să se schimbe mai mult decât mine?
5. Aș fi eu șocat să văd pe Isus cum acceptă pe anumiți păcătoși dacă ei vin la El cu pocăință și credință?

Dacă ai răspuns cu ”DA” la una din aceste întrebări atunci ai identificat ”un mic fariseu” din tine. Și dacă ai răspuns cu ”DA” la mai mult de o întrebare de mai sus, atunci fariseul din tine este probabil mult mai activ decât îți dai tu seama.

Există oare speranță pentru noi în mijlocul acestor tendințe fariseice? De sigur. Priviți la femeia care a venit la Isus în acea zi. Domnul a declarat că ”Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubește puţin.” (Luca 7:47)

Unde te afli tu? Câte din păcatele tale le-a spălat Domnul în decursul anilor? Îl iubești pe Isus mult sau puțin? Poate că nu ai experimentat niciodată dragostea pentru Isus după ce ți s-au iertat pentru prima dată păcatele, prin credința în Mesia. Convertirea spirituală implică întoarcerea de la păcat și direcționarea către Hristos în sinceritate și adevăr.

Apostolul Pavel descria pocăința și ”întristarea sfântă” în următorul fel: ”Întristarea agreată de Dumnezeu pe care ați experimentat-o, a produs în voi motivații intense și devotament. Ea v-a adus dorința de a scăpa de vinovăție. Astfel, voi ați fost în același timp indignați și ați manifestat o mare dorință de a face ce este corect, acționând cu teamă și cu o mare pasiune!” (2 Corinteni 7:11, BVA)

Întristarea sfântă este ceea ce a experimentat femeia care plângea la picioarele lui Isus. Între timp... Simon nu avea o astfel de întristare față de atitudinea sa pompoasă și spiritul lui de judecată. În loc să-și plângă propriile sale păcate, el a privit cu îngâmfare la această femeie și chiar a pus sub semnul întrebării legitimitatea slujirii Salvatorului. Acesta este practic un exemplu perfect a ceea ce face mândria în inima omului: face farisei din fiecare din noi.

Ori de câte ori tu sau eu, asemenea lui Simon fariseul, suntem auto-neprihăniți, noi de fapt tindem să vedem păcatul din alții dar nu din noi înșine. Pe de altă parte, atunci când suntem ca și această femeie, noi aducem păcatul nostru la Isus într-un spirit de pocăință, umilință și recunoștință. Și dacă aceasta descrie inima ta astăzi, probabil că petreci puțin timp sau deloc arătând spre păcatele altora. În cele din urmă... tu ai mai mult decât destul timp să confrunți și să mărturisești propriile tale păcate.

Isus a spus femeii în acea zi, ”Păcatele tale sunt iertate” (Luca 7:48). Apoi Domnul i-a mai sus, ”Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace” (Luca 7:50).

Dacă vom învăța de la inima smerită a acestei femei, vom putea știi și noi că păcatele noastre sunt iertate și că Domnul ne-a mântuit prin credință. Dar odată iertați noi trebuie să continuăm să fim în gardă cu privire la tendințele noastre fariseice. Acest tipuri de atitudini de auto-neprihănire pot apărea în orice moment și când ne așteptăm cel mai puțin.

E un lucru bun că Isus este prietenul păcătoșilor.

Materialul de mai sus este o adaptare a unui articol scris de Dan Delzell pe 6 februarie 2018 în Christian Post. Dan Delzell este pastorul bisericii Wellspring Church din Papillion, Nebraska, Statele Unite ale Americii și este un contributor frecvent la site-ul Christian Post. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.