Cum să-i faci pe oaspeții de la biserică să se simtă inconfortabil - sfaturi de la unu care a trecut pe acolo....

Martie 2018. Un vechi prieten îmi relata faptul că are copilul student într-un oraș din România... și cum el este pastor, primul lucru evident de logic care l-a făcut după ce i-a rezolvat treburile legate de cămin, alimentație și studii... a fost acela de a-și îndruma copilul către o biserică creștină din oraș. Așa că m-a sunat pe mine să îmi ceară un sfat prietenesc... cum și ce ar trebui să facă.

Apoi a urmat și feedback-ul de la copil. ”Tată, știi cum e. Nimeni nu te bagă în seamă, ești un necunoscut, rămâi un necunoscut, chiar dacă te vede unu, doi că ești nou pe acolo...”

E o chestie destul de frustrantă. Dar cred că am trecut cu toții pe acolo. Probabil că ai fost și tu prima dată într-o biserică și nu cunoșteai pe nimeni și nimeni nu a venit la tine să te salute, să te întrebe de sănătate, să vadă ce faci acolo, să te țină de vorbă câteva minute. Sau dacă a dat cineva mâna cu tine, a făcut-o așa de rece încât ai plecat mai repede decât ai venit...

Pe vremea când eram student nu erau telefoane mobile. Nici rețelele de socializare. Atunci începea să apară internetul și ici-colo mai auzeam de persoane că trimit emailuri. Așa am perceput noi atunci că scrisorile noastre ajung mai repede - de fapt instantaneu - la cei dragi ai noștri. Și am început și eu să scriu emailuri... și să aștept ca cineva să răspundă la ele. Le scriam la ai mei pe adresa unui prieten de familie, care nu prea avea chef să fie prea ”ospitalier” cu familia, sau dacă era... o făcea doar dacă eu puneam în titlul subiectului acelui email ceva care să sară în ochi. Era un fel de pușcărie, că eu trimiteam mesajele la el și sunt sigur că el nu dădea CTRL+P (sau ce prescurtări erau pe atunci la ”tipărește mesaj” de la adresa lui de email...), probabil că uneori îi mai scăpa vederea peste ceea ce scriam eu... Oricum nu aveam nimic de ascuns, doar eram oaspete în ”mail-ul lui”... deși mă simțeam ciudat - mai mult acum când mă gândesc la acele momente pentru că nu prea aveam bani de plicuri și timbre și cineva trebuia să le scrie la părinți că toate sunt în regulă, nu? :)

Într-o zi am mers la o biserică cu alți colegi de facultate și ni s-a spus că la acea biserică mare veneau tot felul de personalități și persoane importante. Nu ne-a băgat nimeni în seamă acolo. Ne simțeam ca niște străini. Mai priveam și noi în jur și încercam noi să fim prietenoși... dar nu avei cu cine. Poate că dacă vorbeam altă limbă străină lor... ne-ar fi băgat careva în seamă. Ăia nu erau educați cum să-i trateze pe vizitatori. Și probabil că bisericile muribunde nu își vor învăța niciodată membrii săi cum să-și abordeze noii veniți la biserică. Sper ca această exprimare să nu fie una permanentă. Vă rog să continuați să citiți, la final vom trage singuri concluziile!

Așa că postarea de astăzi va fi una mai dură. O să vă prezint niște ipoteze pe care sunt sigur că nu le veți pune în practică, dar de fapt sunt sigur că mulți dintre voi poate le-ați făcut deja fără să vă dați seama.

Nu doar că este inconfortabil pentru o persoană să participe pentru prima dată la o slujbă de biserică și să fie nefamiliar cu Dumnezeu și cu viața de biserică. Astfel de persoane sunt și cele care consideră gestul de a participa la biserică drept un risc imens doar să apară la acea întâlnire. Din nefericire, sunt o mulțime de lucruri pe care bisericile le fac prin care oaspeții se simt chiar și mai inconfortabili atunci când vin acolo pentru prima dată. Iată doar câteva....

Folosesc un limbaj interior confuz
Bisericile au devenit destul de notorii pentru folosirea unui limbaj intern drăguț cum ar fi ”Camera Fluturașii” - ca să se refere la camera pentru cei până la vârsta de 2 ani. De ce nu îi spun că e încăperea pentru infanți? Probabil că asta ar ajuta pe oaspeți să înțeleagă și să nu se mai simtă ca niște străini. Nici unul dintre oaspeți nu știu dacă copilul lor ar trebui să meargă la sala ”fluturașii” sau la sala ”buburuze”... pentru că ei cresc copii, nu buburuze, nu? Dacă ai fi venit la biserica respectivă pentru prima dată, tu ce ai fi înțeles prin termenul ”Camera Fluturașii”? Că ar fi pentru ... îndrăgostiți? sau pentru cupluri? Decât să producem confuzie în jur - și poate nu tot timpul sunt în jurul nostru oameni care să ne explice ”ce a vrut să zică predicatorul prin termenii menționați anterior?” - am face bine să înlăturăm astfel de acronime pe care le înțeleg cei din interior... dar nu și vizitatorii.

Îi arată cu degetul pe noii veniți
Oamenii care vin pentru prima dată la biserică le place să fie în centrul atenției, așa că asigurați-vă că faceți ceva cu ei, gen, să-i țineți ridicați în picioare ca toată lumea să-i vadă, să-i salute în timpul serviciului de închinare la un anumit punct. Da, sper că v-ați dat seama că glumeam... dacă nu v-ați dat seama, să vă spun un secret: glumeam acum! Nu îi arăta cu degetul pe noii veniți. O să se simtă stânjeniți, inconfortabil, poate rușinați... În schimb, caută să găsești modalități creative și neamenințătoare prin care să-i poți identifica și să le spui un bun venit, și să se simtă că sunt bine veniți și data viitoare.

Îi îndrumă greșit în clădirea bisericii
Asigurați-vă că nu aveți semne clare afișate prin toată clădirea bisericii. Oaspeții ar trebui să știe unde trebuie să meargă atunci când vin la biserica noastră, iar dacă nu știu... ei sunt de vină, nu? Dacă o să vină mai des la biserică atunci o să-și dea ei seama. Atunci când oaspeții nu știu unde să parcheze mașina lor, nu știu pe care ușă să intre, sau au un timp dificil în a naviga spre sala corectă din biserică... toate acestea se datorează faptului că tu nu te-ai gândit să le oferi ajutor să găsească ceea ce caută, ceea ce de fapt a și creat o situație mai mult decât incomodă și confuză pentru ei!

Nu își renovează clădirea
Clădirea aceea de biserică unde miroase a anii 1980... da, nu o mai renovați, este ”vintage” (de epocă deja). Da, nu este nevoie să-i impresionăm pe oameni cu clădirea noastră. Noi ne închinăm lui Dumnezeu, nu la o clădire, nu? Nu cred că structurile și clădirile de biserici trebuie să fie impresionante, dar atunci când clădirea unei biserici nu este la egalitate cu alte spații publice din cadrul comunității, cu siguranță că îi va face pe oaspeți să se simtă inconfortabil.

Pun oameni ciudați să se ocupe de copiii lor
E chiar ciudat să-ți lași copii cu cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. Asta poate că îi face pe unii oameni să se simtă că sunt părinți răi. A-ți lăsa copilul într-o sală - de la o biserică - care este murdară și are un tapet vechi, unde jucăriile nu sunt curate, sau într-o cameră care miroase urât, îi poate face pe oaspeți să se simtă inconfortabil. Sau să lași copii într-o cameră unde este doar un adolescent sau un voluntar masculin în cameră care mai arată și ca un ciudat... și îi sperie pe oaspeți. A, și poate că la final îți dă înapoi copilul cu scutecele murdărite deja... că ei nu sunt acolo să schimbe scutece pentru tine - cu siguranță că aceasta îi va face pe noii veniți să se simtă inconfortabil, dacă nu chiar tratați cu sarcasm la prima lor vizită.

Ați fost și voi în situația în care v-ați simțit inconfortabili la o biserică, atunci când ați vizitat-o pentru prima dată? 

Ce vi s-a părut vouă ciudat acolo? 

Ce au făcut oamenii de acolo ca să te simți ciudat și nu ai mai dorit să mai vii acolo altă dată (sau niciodată)?

Materialul de mai sus este o adaptare din viața reală și dintr-o postare apărută aici. Am realizat ulterior că atunci când ne punem întrebarea: ”cum să-i facem pe noii veniți să se simtă bine?” noi de fapt nu avem răspunsurile cele mai bune, pentru că răspunsurile noastre se cam încadrează în acțiunile relatate mai sus. Așa că vă provoc să răspundeți la întrebările adresate mai sus și să găsim modalități prin care noii veniți la biserică să se simtă bine și să revină. Sau să nu mai plece de la noi - de la biserică. Probabil că mulți pastori vor face adunări administrative după ce vor citi această postare. Probabil că cineva va schimba ceva în biserici.