Ajutorul din partea nepăsătorilor din jur

Am un amic puțin mai diferit decât "oamenii normali" din jur. Are diaree verbală. De fiecare dată când te întâlnești cu el, turuie. Cred că a înghițit 3 DEX-uri când era mic. Cred că s-a și înecat, dar tot merge înainte. Eu credeam că femeile au rata cu cele mai multe cuvinte pe minut. La alții vezi cuvintele pe minut când le tastează.... la ăsta cred că se defectează orice cronometru.

Am fost zilele trecute la mai multe magazine de bricolaj să găsesc mai multe piese care vroiam să le schimb prin casă. La primul unde am intrat era... inventar, deși nu se vedea pe geam că ar fi primit marfă, dar erau zilele de după sărbători... așa că vom trece asta cu vederea.

La alt magazin avea de toate, dar nu era nimeni care sa te ajute... Am căutat indicatoare,  sau măcar o zonă unde să merg... erau destule, poate chiar prea multe. Am reușit să ajung la raionul unde erau piesele care le căutam eu. Spre uimirea mea... am găsit o persoană acolo care încerca să ajute pe alții dinaintea noastră, și oferea suport doar dacă era solicitată. Asta nu mi s-a părut normal, dar amintindu-mi de amicul meu ”anormal”, chestia asta cred că trebuia să fie la polul opus.

Zilele trecute citeam din Geneza 40 și un verset mi-a sărit în ochi - de fapt era în fața mea, dar a părut să spună ceva mai mult decât de obicei:

Totuși, responsabilul cu băutura (faraonului) nu și-a mai amintit de Iosif; ci l-a uitat… (Geneza 40:23, BVA)

Iosif era în temniță și era acolo să găsească răspuns la niște întrebări pe care și le punea singur. Dacă am făcut bine, cum de am ajuns aici pe nedrept? Probabil că mai avea și alte întrebări, dar la ora când scriu aceste rânduri nu prea am inspirația să mă chinui să îmi imaginez cam ce mai trecea prin mintea lui atunci. 2 dintre colegii lui de temniță au avut în aceiași noapte un vis și Dumnezeu i-a dat lui Iosif darul de tălmăcire. Prin intermediul tălmăcirii viselor acestor doi întemnițați Iosif gândea să găsească o cale de ieșire din temnița în care a ajuns pe nedrept, în urma minciunii nevestei lui Potifar (Vezi Geneza 39).

Și deși el a făcut un gest nobil cu interpretarea viselor - nu că ar fi zis el ceva favorabil la amândoi de zis - el a fost uitat acolo. La fel ca mine în magazinul de bricolaj unde bâjbâiam în încercarea de a găsi câteva lucruri de care aveam nevoie. Am realizat ulterior că erau acolo oameni care erau meniți să răspundă de acea zonă în care eram în magazin, dar ei... te dădeau uitării. Și aceasta se datorează nepăsării și lipsei lor de responsabilitate. Dacă erau niște angajați model, cu siguranță că nu se așteptau ca eu să îmi deschid gura să întreb de una și de alta, de direcții și de răscoliri, ci ei să-mi vină înaintea mea în ajutor și să îmi ofere nu doar o soluție, dar să îmi și vândă produsul căutat de mine.

Nu vă spun că am pierdut 4 ore în ziua respectivă mergând de la un magazin la altul, dând nu doar de oameni similari, dar și de nepăsători, de unii puși pe șotii și tot așa. Într-un final am găsit ceea ce căutasem, dar piesa respectivă era pusă pe o bucată de lemn... ca să fie pentru prezentare sau expusă ca model, ea nu mai exista pe stoc, nu se mai producea, nici comandă nu se mai putea face.

Am râs ironic în mintea mea. Vroiam să întreb atunci: Cum adică, nu se mai produce?

Vroiam să merg pe acel raion și să demontez eu piesa de acolo și să o cumpăr, deși nu avea eticheta, nu avea cutie, nici descriere, nici nimic. Mă gândeam și eu atunci, precum Iosif în temniță, ce caut eu de fapt acolo?

De ce la cei din jur nu le pasă de nevoile mele, ale altora care umblau ca bezmeticii prin jur, care poate nu știau unde să găsească ceea ce aveau nevoie?

Uneori în viață avem nevoie de direcție, dar avem nevoie și de călăuzire. Să fie cineva acolo care să ne arate nu doar unde trebuie să mergem, dar și să ne ajute să ajungem acolo și să ne spună de ce trebuie să mergem pe acolo. Se pare însă că nepăsarea multora din jur ne ajută pe noi să înțelegem că ei sunt acolo... ca să dea ori directive greșite în jur, ori sunt nepăsători... ori angajatorul lor nu știe că ei stau degeaba acolo.

Atunci am început să evaluez atitudinea și lipsa de cooperare a acestor ”agenți” din magazine. În regulă, înțeleg că ai o uniformă pe tine - că altfel nu aș fi înțeles că lucrezi acolo, ipotetic nu îți mai adresam nici o întrebare. Dar am reușit eu să găsesc cu greu, ce-i drept, răspunsul la ceea ce căutam, iar ei mai devreme mi-au dat o directivă greșită, o informație eronată, iar în plus... m-au tratat cu indiferență. La fel ca paharnicul din Geneza 40 care, culmea, a primit cea mai favorabilă interpretare la visul lui. Îmi imaginez acum cum era dacă celălalt coleg al lui care se ocupa de pâinea faraonului ar fi strigat la momentul decapitării să-l scoată pe Iosif cel nevinovat din temniță... pentru că și lui i-a dat o interpretare favorabilă - adică s-a împlinit exact ceea ce i-a tălmăcit din vis - dar el atunci era pe ultima suflare a vieții lui, și lui îi era mai importantă viața lui decât a altora din jur - logic.

E mai ușor să uităm de cei din jur care au nevoie de ajutor sau de direcțiile noastre. Atâta timp cât ei nu ne oferă ceva favorabil... uitatul și nepăsarea noastră este atitudinea cea mai la îndemână pe care o simțim că o putem face. Și totuși, dacă am realiza că ne facem nouă ceea ce facem celor din jur... poate am reacționa altfel. Dar reacționăm tot aiurea pentru că așa am fost noi învățați și că așa am făcut noi lucrurile dintotdeauna. Și acum, dacă e să spun eu că ar trebui să ne schimbăm... probabil că o să mă confrunt cu o altă atitudine din partea celor din jur, a celor care poate citesc aceste rânduri și care poate chiar lucrează într-un magazin unde a oferi ajutor celor ”rătăciți” este de fapt în fișa postului persoanei respective.

Nu vreau să insinuez că tu trebuie să-ți faci treaba la care ai fost angajat. Insinuez că trebuie să ieși din nepăsarea și uitarea ta și să faci ceva mai mult decât obișnuitul. Să ieși din starea aia de letargie și să faci ceva bun, să te scoți pe tine însuți din starea de ”uitat” și ”uitare” și să începi să surprinzi pe cei din jur cu ceva bun, cu ceva la care ei poate nu se așteaptă în mod obișnuit să primească din partea ta. O să vedem o diferență în jur. O să schimbăm din mersul nepăsător în care am fost așa de mult obișnuiți să îl mergem împreună. Și cred că a și venit momentul potrivit să nu mai dăm uitării ceea ce trebuie să facem și să facem o dată ceea ce știm că trebuie și ceea ce se așteaptă alții de la noi să facem. Vă doresc o zi minunată în continuare!