Ești creștin. Începe să acționezi ca atare Online.

Ridică mâna dacă ai discutat cu cineva despre politică online în ultimul an. Acum, să ridice mâna cei care au asistat la o luptă online despre politică în ultimul an. OK, ultima – să ridice mâna cei careu au citit (sau au tastat) cuvintele ”Dacă nu ești de acord cu asta, fă-ți curaj și scoate-mă de pe lista ta de prieteni” oricând în ultimele 12 luni. Au mai rămas mâini neridicate?

Facebook spune că nu păstrează statistici cu cei care au dat ”unfriend” la persoanele din lista lor inițială de prieteni, deci nu avem date cantitative despre câte prietenii de pe rețelele sociale au fost încheiate în cursul anului trecut sau cam așa ceva. Dar datele calitative sunt peste tot. Alegerile din America (și nu numai) au lovit internetul ca un rulou, lăsând în urmă o urmă de relații rupte. Articolele au fost partajate, sentimentele negative au fost montate și butonul ”supărat” a fost introdus recent de Facebook, care a primit un antrenament intens. Este posibil să nu știm exact câte relații au fost deteriorate, dar este clar că impactul a fost suficient de amplu încât a ajuns la aproape fiecare dintre noi într-un fel.

Și să fim sinceri – creștinii au fost la fel de implicați în asta ca oricine altcineva.

Desigur, nu este nimic în neregulă dacă te simți pasionat de ceea ce crezi sau chiar să te enervezi când vezi că se face ceva greșit în societate sau că este intens promovat. Însă, în calitate de creștini, suntem chemați la un mod diferit de a ne implica cu oamenii - chiar și cu oamenii cu care nu suntem de acord. Și dacă ne uităm la Biblie (care pare un loc bun pentru a privi), vom vedea că are câteva lucruri destul de clare de spus despre acest lucru.

Iubește-ți dușmanii.

În Predica Sa de pe Munte, Isus spune:
Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe semenul tău, și să-l urăști pe dușmanul tău.» Dar Eu vă spun: iubiți-vă dușmanii, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. (Matei 5:43-45, NTR)

Acest lucru este pe cât de clar posibil. Dacă ai un dușman, iubește-l. Dacă ai un antagonist, iubește-l. Dacă ai un personaj ridicol, un adversar, un unchi cu gura mare, un prieten enervant pe Facebook, un vecin cu un semn în curtea lui că nu îi ești fan, iubește-i.

Notă laterală - câți dintre noi avem cu adevărat ”dușmani”? Cu toții avem oameni cu care nu suntem de acord, oameni care nu ne plac, dar câți dintre noi avem cu adevărat pe cineva pe care îl urâm atât de mult încât l-am numi ”dușman”? Acesta este un cuvânt la fel de dur pe care l-ar putea alege Isus, chiar și folosit pentru a-l descrie pe Satan în alte locuri din Biblie. Dar El îl folosește oricum. Și dacă ni se poruncește să ne iubim dușmanii, atunci cât de ușor trebuie să se aplice această poruncă oamenilor care ne înnebunesc pe internet?

Acum, evident, acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu părerea lor. Nici măcar nu trebuie să spunem că nu ar trebui să îi  confruntăm, dacă situația o cere. Dar dacă spunem că vrem să-l luăm în serios pe Isus, atunci porunca lui este destul de clară - trebuie să-i iubim.

Trăiește în pace cu toată lumea.

În cartea Romani, Pavel instruiește:
Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii! ... Însă, ”Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce; dacă este însetat, dă-i să bea. Căci, făcând așa, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui” Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine! (Romani 12:18, 20-21, NTR)

Înainte de a intra în ceea ce spune acest pasaj, să vorbim despre ceea ce nu spune. Ar fi ușor să luați expresia ”în măsura în care depinde de voi” și să o transformați într-o scuză pentru a coborî în orice tip de conflict urât care vi se prezintă, atâta timp cât nu ești tu cel care l-a început.

Doar că nu asta se comunică aici. Chiar și primele trei cuvinte – ”dacă este posibil” - ne spun că singurul mod în care ar trebui să acceptăm ceva mai puțin decât pacea este dacă este imposibil. Nu este incomod, nu este puțin probabil. Imposibil. Și din această perspectivă, ”în măsura în care depinde de tine” ne pune responsabilitatea pentru pace aproape în totalitate (și de neclintit) pe umerii noștri. Și apropo, suntem instruiți să trăim în pace cu toată lumea. Cuvântul ”dușman” este adus aici din nou. Deci, da, Paul se referă cu adevărat la toată lumea.

Isus spune că oamenii vor putea spune că suntem discipolii Săi dacă ne iubim unii pe alții (Ioan 13:34-35). Dacă suntem capabili să răspundem ostilității cu dragoste - să ”biruim răul cu binele” - atunci avem șansa de a le arăta oamenilor cât de puternică este iubirea lui Isus, chiar și în mijlocul conflictului.

Fii grabnic la ascultare și încet la vorbire.

În scrisoarea sa, Iacov scrie:
Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. (Iacov 1:19-20, NTR)

Internetul este precum o relație disfuncțională - nimeni nu ascultă cu adevărat, așteaptă doar rândul lor să vorbească. Câte conflicte ar fi soluționate mult mai ușor dacă ambele părți ar decide să asculte mai întâi și să vorbească în al doilea rând?

Desigur, formatul internetului în sine funcționează împotriva acestui lucru. Dacă cineva spune ceva care nu-ți place, este ușor să derulezi sau să dai click pe ”unfriend”. Dacă aveți o părere de exprimat, sunteți la doar câteva apăsări de tastă pentru a o împărtăși lumii, adesea cu un sentiment (fals) de anonimat. Într-adevăr, nu există nici un stimulent pentru a asculta, dar există o mulțime de stimulente pentru a vorbi - recenziile fierbinți, apelurile de nume și reacțiile de tăvălire în genunchi atrag atenția pe internet și, odată cu această atenție, apare sentimentul de satisfacție instantanee.

Acesta ar putea fi cel mai clar exemplu al modului în care noi, în calitate de urmași ai lui Isus, suntem chemați la ceva mai înalt decât tipul de comunicare la care a recurs cultura noastră. Instrucțiunile pe care le dă Iacov aici sunt foarte clare - ascultă mai întâi. Dacă un prieten spune ceva ce crezi că este o nebunie, întreabă-l de ce crede asta. Dacă o rudă vă întreabă cum ați putea crede ceea ce credeți, fiți la fel de interesați de ce cred ei ceea ce cred. Chiar și atunci când auziți pe cineva spunând ceva jignitor, este posibil să-l corectați într-un mod amabil și plin de iubire, care va realiza același lucru pe care l-ar striga la ei, dar care ar putea întări relația voastră cu ei.

Biblia nu interzice dezacordurile. Nu ne descurajează să ne împărtășim opiniile sau să susținem ceea ce credem. Dar este foarte clară cu privire la câteva lucruri. Trebuie să ne iubim dușmanii. Trebuie să facem tot ce putem pentru a trăi în pace cu toată lumea. Trebuie să evităm argumentele prostești. Trebuie să fim amabili.

Dacă ne numim urmași ai lui Isus, trebuie să luăm Cuvântul Său în serios. Dar dacă ne angajăm în argumente (politice sau de altă natură), avem cu adevărat două opțiuni: să urmăm instrucțiunile care ni se dau în Biblie sau să recunoaștem că ne numim creștini, dar suntem cu adevărat interesați doar să urmăm poruncile lui Dumnezeu care se potrivesc în modul nostru preferat de a trăi.

Aceste vremuri politice tensionate oferă multe oportunități de a scădea la un nivel deplorabil de discurs. Dar ele ne oferă totodată, în calitatea de creștini, o oportunitate incredibilă de a ne îndrepta către partea opusă a spectrului - de a vorbi cu smerenie, de a arăta har și de a demonstra că, oricât de diferiți am fi, dragostea lui Dumnezeu este disponibilă pentru toată lumea.

Acest material a fost scris de Andrew Blackburn pe 5 noiembrie 2020 în revista Relevant, de unde a fost preluat și adaptat. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.