Obișnuiește-te cu ”diferitul” - Isus nu a chemat pe nimeni la ”resetare”

Un buton de la un semafor la care probabil cineva a pus un abțibild că acolo poți apăsa să... resetezi lumea - ironic - foto de Jose Antonio Gallego Vázquez, unsplash.comDe ceva timp am observat cum circulă pe internet tot felul de mesaje și postări și - presupun - îndemnuri la o anumită ”resetare”. Nu am înțeles eu prea bine ce vor acești ”promulgatori” să impună asupra celor din jur folosind această terminologie. Am ascultat recent un mesaj video al lui Doru Pope de la Perspective Creștine, unde răspundea unei întrebări dacă termenul de ”resetare” folosit de mulți predicatori - mai nou - este una și același lucru cu resetarea din domeniul politic, social, etc. Abia după ce am intrat în anul 2021 am realizat că acest termen a început să mă pună mai mult pe gânduri.

Doar ulterior am realizat - de fapt - că acest termen nu prea are de a face cu lumea în care trăim. Dicționarul românesc are o definiție destul de ”banală”, dacă nu chiar inadecvată în dreptul acestui termen de resetare... ”reinstalarea unui program pe un calculator” (sursa aici). Și știm cu toții - mai ales acum, că suntem în era tehnologiei - nu-i așa? - că resetare nu înseamnă deloc acest termen. Reinstalare este a instala ceva după ce a fost dezinstalat, deci nu prea am putea să ”acceptăm” această definiție. 

Persoană în vârstă care butonează pe un ditamai telefon mobil - foto făcut de mine pe 2 ian 2021 într-un autobuz din BrașovAșa că zilele acestea, cât eram pe autobuz și îmi zburau zeci de idei și gânduri prin cap, prin jur, am văzut o persoană în vârstă care ținea în mână ditamai telefonul mobil... și viziona niște materiale de pe nu știu ce rețele de socializare (foto alăturat este făcut de mine în ianuarie 2021, în timp ce mergeam cu autobuzul). A trebuit să fac poza ca să vă pot explica ceea ce voi scrie în această postare. Telefoanele mobile, cât și computerele au o anumită setare - ce-i drept, nu poți să ajungi așa de ușor la ea, și nu este recomandat să faci acest pas - prin care îți poți reseta dispozitivul. Ce înseamnă acest ”pas” nerecomandat? Înseamnă o aducere la starea inițială, din fabrică, a acelui dispozitiv. Prin acest ”gest” îți ștergi tot ce ai pe telefon... dacă nu chiar și datele, documentele, fotografiile și ce alte aplicații ai mai avut instalat pe el. Pe anumite sisteme de operare pe computere acest ”gest” îți face o revenire la instalarea ”din fabrică” (sau instalarea inițială, dacă a fost făcut de cineva instalarea sistemului, ulterior achiziționării computerului, etc.) a sistemului de operare, dar există mai multe opțiuni, să păstrezi sau să ștergi datele personale. 

Am făcut în trecut ambele ”resetări”, așa că ceea ce vă scriu aici nu este un fel de ”datul cu părerea”, ci o definire din practică. Nu vă recomand să faceți niciunul din aceste lucruri pentru că, așa cum am menționat anterior, pierdeți din datele personale salvate pe dispozitiv, sau încărcați memoria computerului cu un backup de care nu aveți nevoie și de care puteți scăpa, dar mai greu de explicat...

Acum, revenind la lumea noastră creștină în care trăim - dacă tot așa se numește și blogul de față (să zicem)... o resetare ar însemna o aducere a ”creștinului” la starea lui inițială. Asta ar fi definiția pe care ar vrea să o propună predicatorii sau pastorii care au început serii de mesaje pe această temă oarecum interesantă. 

Resetarea aduce ceva (sau pe cineva, dacă e să aplicăm termenul la persoane, caractere, ideologii, etc.) la starea sa inițială, nu la starea ideală!

După ce am recitit definiția de mai sus - care desigur îmi aparține - am realizat că noi încă visăm. Vrem să îi readucem pe oameni la ”ceva”, dar ei ori nu au fost niciodată la starea și în postura respectivă, ori nu au fost educați să fie astfel. 

Mântuitorul Isus când vorbea cu Nicodim îi spunea despre ”nașterea din nou”, pe care nici acest mare învățat al Legii nu l-a priceput, și probabil că nici mulți dintre noi nu prea știm ce înseamnă. Am stat puțin pe gânduri atunci când urmăream cu familia unul din serialele filmului The Chosen, sezonul 1, episodoul 7, unde Isus are o întâlnire cu Nicodim și îi explică ceea ce noi avem pe paginile Scripturii în Evanghelia după Ioan capitolul 3. Apropo, vă recomand acest show care nu este produs de Hollywood, căutați pe internet ”The Chosen” și o să găsiți primele 8 episoade din sezonul 1, precum și aplicațiile prin care puteți urmării acest program TV care ”prezintă prima serie originală despre Isus” (după cum este descris și pe site-ul producătorilor, VidAngel Studios). O să vă las un trailer mai jos de la acest film să vă fac curioși, dacă nu știați deja de existența lui. 


Revenind la ideea începută mai sus, dacă Mântuitorul ne-ar fi chemat - pe tine, pe mine, pe oricare dintre noi - la o ”resetare”, cu siguranță că nu am fi înțeles la ce ar face el referire, mai ales dacă am fi trăit în altă eră, nu în cea a tehnologiei. Adică spune cuvântul ”resetînainte de anii 1950, cam când a avut loc începutul dezvoltării științei despre computere, internet și rețele de calculatoare, și nu ai fi înțeles absolut nimic. 

Nu a înțeles Nicodim ce înseamnă ”nașterea din nou”, și noi acum vrem să îi ”resetăm” pe toți din jur... De fapt noi nu vrem să instalăm la nimeni în cap nimic nou, sau nimic de care ei știau - dacă e să luăm definiția din dicționarul românesc - ci am dori să-i ducem pe oamenii din jurul nostru la o statură și o atitudine care să fie pe placul lui Dumnezeu. E ceva optim ceea ce ne dorim. Probabil că termenul de ”metanoia” din limba greacă ar fi mai adecvat aici, pentru că numai printr-o schimbare a minții cuiva am putea să fim persoane la o statură și o atitudine ”ideală” - ca să folosesc definiția mea de mai sus

Și totuși, Mântuitorul nu făcea referire la o schimbare a minții când vorbea cu Nicodim despre ”nașterea din nou”, la fel cum nici predicatorii din zilele de acum nu se referă la pocăință atunci când folosesc termenul de ”resetare”. Ei vor să re-aducă pe creștinii din jur la o stare de cunoaștere și de identificare personală care să arate celor din jur ceea ce sunt ei, ceea ce cred și care este destinul lor. 

Dacă Isus ne-ar fi chemat la o ”resetare”, probabil că noi, morți fiind în păcatele și greșelile noastre, am fi ajuns la starea noastră... inițială - unde oare în altă parte - dacă nu ar fi intervenit El, prin Duhul Său cel Sfânt să ne transforme viețile noastre. 

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17, VDCC)

Făptura nouă de care vorbește Apostolul Pavel nu este altceva decât schimbarea sau transformarea pe care o face Duhul lui Dumnezeu în noi atunci când noi ne împăcăm cu Dumnezeu. Dacă citiți cu atenție următoarele versete din acest pasaj menționat mai sus veți putea face cu siguranță legătură între ceea ce tocmai am încercat să subliniez mai sus prin definirea termenului de ”resetare” și înțelegerea realității vieții creștine de bază:

Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:18-21, VDCC)

Aici vedem cum Hristos s-a dus pe Sine în ”starea inițială” a noastră și a văzut cum suntem noi acolo. El a făcut repararea necesară și ne-a adus în relația inițială pe care a intentat-o Dumnezeu de la început să o aibă cu noi, acea părtășie care să nu mai fie ruptă de păcat, care nu făcea altceva decât o separare între noi și Dumnezeu. 

Cu alte cuvinte, Hristos a acționat aici (dacă e să luăm acest context și să-l parafrazăm, pe cât ne permite bunul simț, desigur) la rădăcină și a reparat ceea ce a fost stricat de păcat. Dacă El ar fi făcut ”reset” la ființa umană... am fi ajuns la ceea ce suntem noi de fapt: ”lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Numai Duhul Său putea să facă în noi transformarea - atenție, nu am spus resetarea - ființei umane. Este acel moment când noi realizăm starea noastră decăzută, că sistemul nostru este ”varză”, că ne-am încărcat cu păcate, cu murdărie, cu noroi, ne dăm seama că avem nevoie de o cale de ieșire și unde altundeva mergem... decât la Cel care ne-a creat: Dumnezeu. El, de fapt, a acționat în ființa noastră de mult cu acei ”senzori” ai conștiinței și știam prea bine când am făcut ceva rău, când am mers unde nu trebuie, când am spus ce nu era de spus, etc. Reacția noastră la aceste ”impulsuri” e ceea ce ne face pe noi să facem o întorsătură

Nu ne putem reseta pe noi înșine. Dumnezeu ne-a dat un liber arbitru și ne-a dat libertatea de a fi și de a deveni ce vrem noi, fie că am realizat sau nu acest lucru vreodată în viață. Și tot El este cel care ne vrea binele și ne cheamă la Sine. 

... ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Acum alege viața, ca să trăiești atât tu, cât și sămânța ta, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și alipindu-te de El. Căci El este viața ta și lungimea zilelor tale în țara pe care Domnul a jurat părinților tăi... (Deuteronom 30:19-20, NTR - sublinierile din text îmi aparțin)

Așadar, obișnuiți-vă cu ”diferitul”, sau alegeți astăzi ce veți face cu viața voastră. Isus nu a chemat pe nimeni la o ”resetare”. Putea prea bine să ne facă o hipnotizare prin care să șteargă ceea ce era impregnat greșit în mentalitatea și în caracterul nostru. Nu. El nu ne cheamă la o ”resetare” în ceea ce suntem, în ceea ce gândim, în ceea ce înfăptuim. El ne cheamă să fim asemenea Lui.Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi n-a fost arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea așa cum este. Oricine are speranța aceasta în El se curățește, așa cum și El este curat” (1 Ioan 3:2-3, NTR, sublinierile din text îmi aparțin). Și dacă El vrea să fim asemenea Lui înseamnă că este un lucru măreț. Înseamnă că noi nu mai trebuie să fim și să ne asemănăm cu modelul de viață al lumii în care suntem acum. Putem fi diferiți prin Duhul Său cel Sfânt. Până la urmă... dincolo de viața aceasta noi nu vom lua cu noi altceva decât relații sau regrete. La asemenea sentimente poate că am putea reveni, dar nu le-am putea reseta nici pe ele... memoria unora dintre noi e prea încăpățânată să uite și apoi să șteargă ceea ce a fost, este sau poate continuă să fie negativ, neplăcut, inutil în unii din noi. 

Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.