De la Nazaret la Nazaret - misterul călătoriei lui Iosif și Maria înainte și după nașterea Pruncului Isus

Un măgăruș cu șeaua pregătită prin deșert - foto de Iva Rajović - unsplash.com

Matei și Luca transmit două succesiuni diferite ale evenimentelor Nașterii Mântuitorului. Dar oare se contrazic acestea? Ceea ce urmează mai jos este o prezentare cronologică a relatării biblice a Nașterii Mântuitorului și a evenimentelor imediat următoare acestui eveniment.


Nașterea Domnului Isus este relatată de două ori în Biblie: în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca. Atunci când comparăm aceste două relatări, vom observa că ele nu corespund în toate punctele, ceea ce este oarecum și un aspect logic deoarece altfel ar fi fost suficientă o singură relatare. Evanghelistul Matei scrie despre lucruri pe care Luca nu le menționează și invers.


Intenția mea este să combin relatările din cele 2 evanghelii și să prezint o posibilă desfășurare a istoriei Nașterii Mântuitorului. Să începem cu vestirea nașterii Domnului Isus din Evanghelia după Luca:


În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.” (Luca 1:26-27, NTR)


Așa cum spune și titlul acestui material, vorbim despre subiectulDe la Nazaret la Nazaret”, iar Luca confirmă faptul că Maria a trăit în Nazaret, îngerul arătându-i-se acesteia acolo, unde i-a transmis cum se vor desfășura lucrurile: ”Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus” (Luca 1:31, NTR).


La apariția îngerului, Maria nu era încă însărcinată, dar ulterior ea și-a pus încrederea în Dumnezeu și ea însăși a declarat: ”Iată-mă, sunt roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Luca 1:38, NTR). Duhul Sfânt a venit peste Maria și ea a rămas însărcinată.


Apoi un înger i-a apărut și lui Iosif, pe când Maria era deja însărcinată. Citim despre acest aspect în Evanghelia după Matei, deoarece Luca nu îl amintește pe Iosif, care fusese luat în totalitate prin surprindere:


Iar nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif, dar înainte ca ei să locuiască împreună, ea a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. Însă Iosif, soțul ei, era un om drept și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii. De aceea, a vrut s-o părăsească pe ascuns. Dar, în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis și i-a zis: Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ce a luat naștere în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1:18-20, NTR).


Când se spune că Iosif ”a vrut să o părăsească pe ascuns”, aceasta înseamnă că el aflase între timp de sarcina logodnicei sale, însă doar după aceea i s-a arătat îngerul. Această situație ”delicată” ne face să presupunem că vizita Mariei la Elisabeta – despre care scrie doar Luca – a avut loc când Iosif nu știa absolut nimic despre sarcină.


Se poate, deci, ca evenimentele să se fi desfășurat după cum urmează:


  • Mariei i s-a vestit nașterea – ”Iată că vei rămâne însărcinată” (Luca 1:31)
  • Maria răspunde prin încrederea ei – ”Iată-mă, sunt roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!” (Luca 1:38)
  • Maria rămâne însărcinată
  • Maria merge în vizită la Elisabeta (vezi Luca 1:39), unde rămâne cu ea (conform versetului 56) aproape trei luni, după care s-a întors acasă. Aceasta înseamnă că Maria a mers – însărcinată în luna a treia – înapoi la Nazaret, neștiind cum va reacționa, în aceste circumstanțe, logodnicul ei neprihănit. Exista chiar posibilitatea de a fi omorâtă cu pietre precum o curvă și adulteră, sau să fie izgonită.
  • În timp ce Iosif, șocat fiind din punct de vedere moral de această situație, voia să se despartă de Maria, i s-a arătate îngerul: ”Dar, în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis și i-a zis: Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ce a luat naștere în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1:20).

 

Cu toate că întreaga acțiune de până acum s-a desfășurat în Nazaret, nașterea Domnului Isus nu a avut loc acolo, ci în Betleem, așa cum a vrut Dumnezeu și cum a fost prezis de către profeți. Astfel, părăsim temporar Nazaretul și ajungem la Betleem pentru a asista la Nașterea Domnului Isus acolo. Luca ne explică cum s-a desfășurat aceasta:


În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria era guvernator Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și spița lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfășat și L-a așezat într-o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei” (Luca 2:1-7, NTR).


Din cauza recensământului, Maria și Iosif au părăsit Nazaretul, călătorind spre Betleem. Drumul era lung, de aproximativ 130 de km, și trecea printr-un teritoriu muntos. Nu degeaba este scris ”s-a suit... înspre Iudeea” (Luca 2:4). Nu trebuie să uităm faptul că Maria era înaintată în sarcină atunci când a plecat în acest lung voiaj împreună cu Iosif. Ei s-au aflat pe drum timp de aproximativ o săptămână. Având în vedere circumstanțele și efortul călătoriei, nu ar fi fost neobișnuit dacă Maria și-ar fi adus copilul pe lume mai devreme. Într-un astfel de caz, Mântuitorul lumii nu S-ar fi născut nici la Nazaret și nici la Betleem, ci undeva între acestea. Dumnezeu, însă, a făcut așa încât nașterea să aibă loc abia atunci când Maria și Iosif au ajuns la Betleem și au găsit, în sfârșit, un loc de poposit, în acord cu profetul Mica: ”Dar tu, Betleeme Efrata, deși ești neînsemnat printre miile lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel Ce va fi Conducător în Israel” (Mica 5:2, NTR).


În seara în care S-a născut Domnul Isus, păstorilor de pe câmp li s-a arătat un înger: ”În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. Îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul!”... S-au dus repede și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle” (Luca 2:8-11, 16, NTR).


Până aici totul pare ușor de urmărit deoarece însăși Luca ne oferă o frumoasă privire de ansamblu cronologică; după cum am constatat deja, el nu relatează evenimentele în mod complet, ci îi lasă lui Matei cuvântul pentru a completa acele aspecte pe care el a ales să nu le abordeze. Un astfel de caz este relatarea care îi are în prim-plan pe magii de la Răsărit. În Evanghelia după Matei citim:


”După ce S-a născut Isus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată că niște magi din Răsărit au venit la Ierusalim și au întrebat: Unde este Împăratul Care li S-a născut iudeilor? Căci I-am văzut steaua răsărind și am venit să ne închinăm Lui!” (Matei 2:1-2, NTR).


Nu este însă nicăieri scris exact când au pornit magii la drum. Au pornit ei imediat după prima apariție a fenomenului ceresc, sau au făcut mai întâi cercetări cu privire la această stea neobișnuită? În orice caz, magii trebuie să fi avut nevoie de timp pentru pregătiri deoarece aveau în față o călătorie destul de lungă. Textul nu ne spune acest lucru. Este însă remarcabil faptul să aflăm cum magii au călătorit pe o distanță de aproximativ 1000 de km, urmând o stea care le indica nașterea Domnului Isus. Ei s-au dus la Ierusalim – unde se așteptau să Îl găsească pe nou-născutul Împărat al iudeilor.


Dar să îl lăsăm din nou pe Luca să vorbească: ”Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis, I-au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec” (Luca 2:21, NTR). Maria și Iosif se află – în acest punct – încă la Betleem, dar probabil că nu tot într-un grajd cu o iesle, ci între timp au găsit o locuință normală. La opt zile după naștere și vizita păstorilor, Copilul a fost tăiat împrejur, după cum cerea Legea. Aceasta înseamnă că Domnul Isus a fost tăiat împrejur la Betleem, în timp ce magii din Răsărit porneau la drum pentru a-și prezenta omagiile Împăratului nou-născut al evreilor.


După aceea citim: ”Și când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise, s-au dus cu El la Ierusalim ca să-L înfățișeze înaintea Domnului – așa cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi născut, care este băiat, să fie numit sfânt pentru Domnul”  (Luca 2:22-23, NTR). Domnul Isus a fost adus astfel la Templul din Ierusalim pentru a împlini ceea ce este poruncit în Levitic 12:1-4. După aproximativ 40 de zile, Maria și Iosif au pornit astfel spre Ierusalim, care se află la circa 10 km distanță de Betleem. Aceasta înseamnă că Iosif și Maria au rămas cel puțin 40 de zile în Betleem și că cei apropiați lor, care se aflau la Nazaret, adică la 130 de km distanță, nici măcar nu L-au văzut pe Pruncul Isus. Așadar, după 40 de zile, familia se afla la Ierusalim, iar magii din Răsărit încă erau pe drum.


Citind în continuare în Evanghelia după Luca, vedem că Iosif și Maria s-au întors cu copilul lor de la Ierusalim la Nazaret: ”După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret” (Luca 2:39, NTR). În sfârșit, din nou acasă, înapoi în cetatea lor, și în sfârșit și rudele nerăbdătoare puteau îmbrățișa tânăra familia și își puteau aduce darurile!


Dar cum stau lucrurile cu magii din Răsărit în această cronologie? Când au ajuns ei la destinație? Ba mai mult, unde plasăm în timp uciderea pruncilor din Betleem și fuga familiei în Egipt? După cum am menționat anterior, conform relatării lui Luca am putea presupune că familia s-a întors de la Ierusalim la Nazaret. Conform relatărilor lui Matei se pare însă că familia s-a întors acasă mult mai târziu. Dar să privim acum mai atent la această ”presupusă contradicție”.


Dacă am avea doar Evanghelia după Luca, am porni de la ideea că familia s-a întors la Nazaret după tăierea împrejur și înfățișarea Pruncului Isus înaintea Domnului. Aceasta este – în principiu – primul scenariu, care de fapt nu se deosebește foarte tare de cealaltă posibilitate, pe care o vom vedea imediat. Dacă s-au întâmplat lucrurile într-adevăr așa, atunci familia trebuia să se fi aflat la un moment dat din nou în Betleem, deoarece acolo s-au închinat magii Domnului.


Dar înainte să mergem mai departe, să privim, pe scurt, la un al doilea scenariu, conform căreia familie se întoarce nu la Nazaret, ci din nou la Betleem. Luca, însă, menționează evenimentele respective în relatarea sa, iar ceea ce ne descrie Matei a avut loc între declarațiile din Luca 2:39: ”După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului...”; apoi urmează evenimentele despre care Luca nu vorbește, după care se continuă cu ”... s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret”.


Aceasta înseamnă că Iosif și Maria, împreună cu copilul lor de o lună și jumătate, s-au întors de la Ierusalim la Betleem, poate chiar cu intenția de a se stabili acolo. În cazul acesta, magii ar fi apărut mai târziu, uciderea cumplită a pruncilor și fuga în Egipt ar fi avut loc deja și abia după aceea ar fi ajuns Maria și Iosif la Nazaret.


Să ne întoarcem înapoi la primul gând, și anume că familia a pornit de la Ierusalim pe drum spre Nazaret, spre cetatea în care Maria și Iosif au trăit inițial și în care părinții și rudele lor îi așteptau cu dor. În această perioadă, magii din Răsărit se aflau încă în lunga lor călătorie spre Ierusalim. Familia lui Isus locuia din nou în Nazaret și au trecut abia două luni de la nașterea Domnului. Aflăm din Luca 2:41, aproape întâmplător, un detaliu important: ”În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui”.


Maria și Iosif erau oameni cu teamă de Dumnezeu, astfel că în fiecare an porneau cel puțin o dată spre Ierusalim. Existau trei sărbători de pelerinaj, cu ocazia cărora evreii religioși mergeau la Ierusalim: Sărbătoarea Corturilor, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Paștelui (menționată aici). Textul din Luca 2:31 vorbește despre Sărbătoarea Paștelui, când Isus avea deja doisprezece ani, dar este foarte probabil ca și în anii anteriori familia să fi mers la Ierusalim de această sărbătoare. Aceasta ar însemna că, la câteva luni după sosirea lor la Nazaret, familia a pornit din nou în călătorie spre Ierusalim – fie pentru a participa la Sărbătoarea Paștelui, fie la una dintre celelalte sărbători de pelerinaj. Deoarece vorbim despre o distanță de peste 100 km de la Nazaret la Ierusalim, trebuie să luăm în considerare faptul că aceasta nu putea fi parcursă într-o singură zi. În timpul sărbătorilor de pelerinaj, Ierusalimul trebuie să fi fost destul de aglomerat, astfel că este mai mult decât probabil că Maria și Iosif s-au stabilit în Betleem, mai ales că Iosif era de origine din Betleem și ar fi putut să găzduiască la rudele sale.


Conform acestui scenariu, familia lui Isus ar fi ajuns din nou în Betleem în contextul participării la Sărbătoarea Paștelui. Am avut astfel întoarcerea la Nazaret și plecarea din nou spre Betleem și Ierusalim. În acest punct ajungem din nou la Evanghelia după Matei și la întâmplările despre care Luca nu scrie nimic: ”Atunci Irod i-a chemat în secret pe magi și a aflat exact de la ei timpul când apăruse steaua. Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: „Duceți-vă, cercetați cu atenție despre Copilaș, iar când Îl veți găsi, anunțați-mă și pe mine, ca să vin și eu să mă închin Lui!” După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Și iată că steaua, pe care o văzuseră răsărind, a mers înaintea lor până când a ajuns și s-a oprit deasupra locului unde era Copilașul” (Matei 2:7-9, NTR).


Așa cum am mai menționat anterior, nu știm când au pornit magii la drum și nici când au ajuns la Ierusalim, respectiv la Betleem, dar putem presupune că ei veneau din regiunea Babilonului și a Persiei. Aceasta înseamnă că pentru a parcurge distanța până la Ierusalim aveau nevoie de cel puțin o jumătate de an, ceea ce se potrivește atât cu primul scenariu, în care familia lui Isus locuia deja la Betleem, fiindcă Iosif se stabilise acolo, cât și cu cel de-al doilea, după care, în funcție de sărbătoarea de pelerinaj la care au participat, Domnul Isus avea între 6 și 18 luni atunci când magii au ajuns în cele din urmă la Betleem.


Un lucru este clar: Domnul Isus nu Se mai afla de mult în iesle și avea cel mult doi ani când au ajuns magii la El: ”Când au intrat în casă și L-au văzut pe Copilaș împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat la pământ, închinându-se înaintea Lui. Ei și-au deschis cuferele și I-au oferit daruri: aur, tămâie scumpă și smirnă” (Matei 2:11, NTR). Aici nu este vorba despre un grajd, o peșteră, o iesle sau un păstor. Magii nu au fost niciodată la iesle și nu s-au întâlnit niciodată cu păstorii. Familia lui Isus locuia deja într-o casă. Aflăm în continuare din versetul 16 că Irod a vrut să-i omoare pe toți băieții de la doi ani în jos, iar în urma acestui fapt a avut loc fuga în Egipt.


După ce au plecat ei, iată că un înger al Domnului i se arată în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Copilașul și pe mama Lui și fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îți voi spune eu, căci Irod va căuta Copilașul ca să-L omoare!” Iosif s-a sculat, a luat Copilașul și pe mama Lui și a plecat în timpul nopții în Egipt, unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt”.” (Matei 2:13-15, NTR)


Așa cum nașterea Domnului Isus dintr-o fecioară a fost prezisă, așa cum a fost profețit că Mântuitorul făgăduit va veni din seminția lui Iuda și din familia lui David și așa cum a fost prorocită nașterea în Betleem, tot așa și șederea în Egipt erau un element inerent în planul de mântuire al lui Dumnezeu, deoarece în Osea 11:1 citim următoarele: ”... L-am chemat pe fiul Meu din Egipt”.


Dumnezeu nu lasă nimic la întâmplare pentru că modul Său de a acționa este întotdeauna perfect. Oare nu este aceasta o încurajare și pentru noi astăzi? Putem fi siguri că nu suntem lăsați în voia sorții sau a caracterului arbitrar al unor oportuniști puternici, ci ne aflăm în siguranță în mâna bunătății și a dragostei lui Dumnezeu. Cât de fericit se poate considera omul care se numește un copil al lui Dumnezeu! Apostolul Pavel exprimă acest lucru într-un mod potrivit în Filipeni 3:8: ”Ba mai mult, le consider pe toate ca fiind o pierdere față de valoarea mult mai mare a cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu...” (NTR). Cu alte cuvinte, fără Isus nu am nimic. Aceiași valabilitate o are și cuvântul din 2 Corinteni 6:10, ”... neavând nimic, deși deținem toate lucrurile”.


Să ne întoarcem acum la Egipt. Nu ni se spune cât au stat acolo Iosif, Maria și Pruncul Isus, însă din datele istorice aflăm că Irod a murit la puțin timp după aceea. Odată cu moartea lui a avut loc întoarcerea familiei Mântuitorului în Israel, astfel că șederea în Egipt nu a putut dura prea mult. Abia acum se relatează în Evanghelia după Matei că Maria și Iosif s-au stabilit din nou în Nazaret. Întoarcerea la Nazaret a avut loc fie atunci, pentru prima oară de la nașterea Domnului Isus (după aproximativ doi ani), fie după participarea la Sărbătoarea Paștelui.


După ce a murit Irod, iată că un înger al Domnului i se arată în vis lui Iosif, în Egipt, zicând: „Scoală-te, ia Copilașul și pe mama Lui și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să-i ia viața Copilașului!” Iosif s-a sculat, a luat Copilașul și pe mama Lui și a venit în țara lui Israel. Dar, când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau în locul lui Irod, tatăl lui, s-a temut să se ducă acolo și, fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, s-a retras în ținuturile Galileei. S-a dus acolo și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeți, și anume că El va fi numit nazarinean.” (Matei 2:19-23, NTR).


Formularea din versetul 22 sugerează faptul că Iosif și familia lui nu intenționau să meargă la Nazaret, ci la Betleem. Citim că el s-a temut să meargă în Iudeea – Betleem se afla în Iudeea – fiindcă peste Iudeea domnea Arhelau. Abia în urma unui vis s-a mutat Iosif din nou la Nazaret. După cum am indicat deja, este foarte probabil că Iosif a vrut să se stabilească în Betleem sau chiar se stabilise deja acolo. Dumnezeu, care a purtat de grijă la un moment dat ca Maria și Iosif să părăsească Nazaretul și să meargă la Betleem, S-a îngrijit acum ca Maria și Iosif să nu meargă din nou la Betleem, ci să se întoarcă la Nazaret. Și acesta era un element important al planului de mântuire al lui Dumnezeu, după cum este scris: ”... să se împlinească ceea ce a fost spun prin profeți, și anume că El va fi numit nazarinean” (Matei 2:23, NTR).


Așadar, suntem din nou în Nazaret: de la Nazaret la Nazaret. Vedem că, de fapt, Cuvântul nu se contrazice, ci este o descoperire unică a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Întreg planul de mântuire al lui Dumnezeu străbate Biblia precum un fir roșu. Din păcate, noi, oamenii, suntem uneori surzi la vorbirea lui Dumnezeu. Tot noi suntem cei care se contrazic permanent și pornesc de la premise false. Dumnezeu nu se contrazice niciodată. Vorbirea Lui este clară, adevărată, precisă, unică, suverană, atotputernică și de nezdruncinat.


Este fascinant felul cum Dumnezeu Și-a atins scopul prin Cuvântul și planul Său de mântuire. El a folosit un împărat roman pentru a porunci la momentul potrivit un recensământ al populației, astfel încât Domnul Isus să se nască la momentul potrivit, în locul potrivit. El a folosit un tiran plin de sine numit Irod pentru a face să se împlinească cuvântul ”L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Dumnezeu a folosit un om al puterii la fel de crud numit Arhelau, pentru ca Isus să nu crească în Betleem, ci în Nazaret – astfel încât să fie numit Nazarinean.


Nimic nu are loc la întâmplare. Cerurile și pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pe vecie (vezi Matei 24:35). Voi încheia plin de încredere în Cuvântul lui Dumnezeu cu un citat din 1 Tesaloniceni 2:13, ”De aceea și noi Îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum și este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei care credeți” (NTR).


NOTĂ: Articol scris de Thomas Lieth, apărut în revista ”Strigătul de la miezul nopții”, ediția decembrie 2019, de unde a fost preluat și adaptat.[no-sidebar]


Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.