Dărnicie, zeciuială şi pastori nesătui (de bani)

De ce au devenit toţi slujitorii din bisericile din România - şi din afară - atât de afundaţi în problema zeciuielii, a banilor, şi a dărniciei în biserică? Am ajuns să dăm cam la fiecare pas de oameni nesătui de bani, care mereu cer bani, se plâng că nu au bani, şi după ce se termină slujba îi vezi cum se urcă în maşini imense, care consuma mai mult combustibil decât lampa cu gaz a celei mai sărace văduve din biserică....

Subiectul banilor este un subiect tabu în multe biserici, chiar dacă în unele acest topic este bine cunoscut, bine învăţat şi biblic prezentat. Sau poate chiar prea prezentat şi accentuat. În anumite contexte, doar simpla pronunţare a cuvântului "zeciuială" produce deja preinfarte şi palpitaţii, neînţelegeri şi, de ce nu, feţe încruntate...

Ceea ce nu ştiu foarte mulţi în zilele de astăzi este faptul că mulţi slujitori religioşi au ajuns să aibă mai multă avere, mai mulţi bani - şi implicit putere şi influenţă - ca să poată lua decizii ce influenţează nu doar o biserică, nu doar o comunitate de biserici, ci un cult religios. Un grup de oameni au început să creadă o convingere a cuiva cu privire la bani, şi ce trebuie să facă enoriaşii din biserică cu ei, şi de acolo au început să profite unii de "slăbiciunea" multora din popor, care nu au o minte chibzuită, deşi ştiu carte, au şcoală în ei, şi nu sunt orbi - încă.

În mai puţin de 6 luni am avut ocazia să întâlnesc cel puţin trei persoane care au crezut pe alţii, au fost prostiţi, şi le-au dat banii, fără să primească nimic la mână. Apoi li s-au deschis ochii - desigur, prea târziu, cum se întâmplă de cele mai multe ori la noi. Am avut ocazia să vorbesc cu aceste persoane, care au devenit recarcitrante faţă de mine, de parcă eu le-aş fi ţepuit. Deşi le-am recomandat să facă o plângere la poliţie (pentru că era deja un caz penal ceea ce experimentau ei atunci), ei au ales tot alte căi (mai stupide), prin care nu au reuşit să rezolve nimic.

În cadrul bisericilor evanghelice de astăzi am început să observăm un fenomen foarte murdar - vroiam să scriu diabolic, dar cred că o să îl scriu mai târziu - dacă cineva din biserică este membru, şi dacă nu a cotizat ca să ştie şi tot comitetul, pastorul, toţi diaconii şi prezbiterii acelei biserici, cineva din cadrul comitetului este trimis la acea persoană pentru un "audit" financiar. Ceea ce este cel mai interesant este că nimeni din acea biserică (sau bisericile care au un astfel de comportament de oameni nesătui) nu se interesează să facă un "audit" spiritual al membrilor bisericilor. Deci mergem mai bine şi mai degrabă la buzunarul omului, decât la inima lui!

Da, înţeleg faptul că biserica trebuie să plătească facturi pentru utilităţi - curent, apă, gaz, încălzire, etc. Aceşti bani pot fi foarte uşor obţinuţi prin colectele din cadrul slujbelor săptămânale. Problema aici este că la unii nu le ajunge "caşcavalul", şi trebuie să mai calce puţin pe bec, să mai streseze pe alţii, să stoarcă bani, să acopere ei alte "găuri ale lor". Nu ştiu ce găuri ar fi acestea, dar sunt sigur că o biserică unde se practică "acoperirea găurilor financiare" în mod garantat că nu are în cadrul conducerii un om care să fi făcut studii în domeniul financiar. Şi chiar dacă nu vorbim de vreo acoperire de "găuri", de ce se merge oare la anumiţi membrii să fie "chestionaţi" diabolic (iată că am pomenit şi termenul promis) de ce nu cotizează cu cât ar vrea comitetul?!

Un pastor de la o biserică americană a fost la o întâlnire cu comitetul bisericii sale pentru a discuta chestiuni legate de bugetul pentru anul respectiv al bisericii sale. El însuşi a declarat că întâlnirea şi discuţiile şi tot ceea ce s-a făcut acolo a fost mai dificil de înţeles pentru el decât limba ebraică şi limba greacă, care le studiase la seminar. Chiar el însuşi recunoştea că unul din lucrurile care le lipseşte absolvenţilor sau studenţilor de la un seminar teologic este un curs aprofundat despre finanţe şi administrare bisericească.

Stau şi mă gândesc acum ce fel de administrare financiară este nevoie la o biserică. Să faci numărătoarea banilor, să tai o chitanţă, să faci înregistrări în registrul de casă al bisericii, să faci depuneri sau retrageri, sau plăţi din sau în conturile bisericii, sunt chestiuni care nu se pot face atât de simplu. Nu poţi să cheltuieşti mai mult decât ai. Asta e cel mai simplu de înţeles. Problema de aici este că "cât ai" este de fapt dilema. O biserică primeşte bani de la membrii ei prin mai multe căi. Probabil că unele din acestea ar fi:

- colecte din cadrul slujbelor sau evenimentelor din cadrul bisericii
- donaţii anonime (din diverse surse)
- plicurile membrilor (unde fiecare dă cât are pe inimă, sau cât îi impune conducerea bisericii - probabil că aţi auzit de biserici unde o anumită sumă sau un anumit procentaj din ceea ce câştigă o persoană salariată trebuieşte adusă "la casa Domnului" - ceea ce se face cu ei este altă dilemă, chiar dacă se face o "dare de seamă" o dată pe an sau mai des)
- vânzarea de cărţi, CD-uri, DVD-uri, etc. din cadrul librăriei bisericii (şi oare se dă bon fiscal pentru ceea ce se încasează? Cine ştie valoarea declarată de cel ce vinde produsele şi ceea ce se înregistrează ca încasat în registrul de casă al contabilităţii bisericii?)
- venituri din exploatarea săli sau sălilor, sau camerelor bisericii (fie că vorbim de o nuntă, un eveniment, sau cazarea în cadrul camerelor care le are biserica, şi aici discutăm de aceleaşi lucruri ca mai sus - emiterea de documente fiscale, încasări cu chitanţă, factură, etc.)

Acum ştim cu toţi că biserica are bani şi că nu ştie să şi-i administreze corect, altfel nu ar mai veni să facă "audit" la membrii care nu au plic cu contribuţia plătită la zi. Biserica nu este un club, şi acest lucru cu "contribuţia" trebuie să dispară din mentalitatea bisericească! Biserica şi membrii săi trebuie să fie educaţi BIBLIC cu privire la ce înseamnă casa de rugăciune, ce cheltuieli există, şi ce nevoi există. Nu cred că este mai important să facem "audit" financiar al membrilor bisericii atunci când pastorul, conducerea şi cei responsabili din cadrul bisericii nu se interesează de membrii săi. Adică ei au pretenţie din partea noastră să dăm bani la biserică, dar ei fac o slujbă de haltură? (de bătaie de joc, ca să nu folosesc alt termen românesc, "de mântuială"). Ce plată merită un slujitor al bisericii care duminica este cel mai bun orator, şi în timpul săptâmânii este un beţiv ordinar, un imoral şi unul care nu e în stare să-şi crească şi să-şi educe familia şi casa sa?

Nu ştiu cum se face că pensionarii şi văduvele din biserici, care au cele mai mari pensii şi bani de nu ştiu de unde, sunt mereu invitaţi la masa de dragoste a bisericii, sau primesc alimente şi ajutoare din cadrul bisericii, dar nimeni din comitet nu vine să vadă condiţiile şi finanţele care le "rulează" ei, dar se leagă repede de cei care nu au mai "băgat nimic la cutia miliei bisericii" (unde membrii sunt impuşi să dea un anumit procentaj - la o biserică am văzut cu ochii mei că scria "minim 5% din venit!!!!!!").

Am fost la o biserică evanghelică şi din întâmplare am reuşit să ajung în camera unde membrii biserici au plicurile pentru "contribuţia" sau zeciuiala către biserica respectivă. Era undeva la final de an, toamna parcă. Din întâmplare cunoşteam şi numele pastorului acelei biserici şi am căutat plicul lui, să văd cât dăduse el "partea". Am rămas şocat! Avea ianuarie 50 RON, februarie tras linie, martie 50 RON, aprilie tras linie, si restul lunilor line... Să înţeleg că pastorul a încasat în lunile unde a fost linie 0? Sau a primit bani la negru şi nu vroia să îi declare? Sau nu a simţit în lunile respective că trebuie să dea bani, deşi el cerea mereu la slujbe la oameni să bage bani, şi lansa ameninţări că, citez, "suntem nevoiţi să scoatem din calitatea de membrii (adică să excomunicăm, ca să înţelegeţi mai bine) pe cei care nu au contribuit". Probabil că el trebuia să se auto-excomunice şi să-şi auto-aprobe demisia în aceste condiţii date chiar de impunerile sale (!!!!!)

Cel mai banal lucru pe care îl face biserica de astăzi este să ceară bani de la oameni şi să spună apoi că Domnul a spus asta - deşi nicăieri nu scrie în Biblie că trebuie să dăm banii noştri bisericii sau Domnului - "al Domnului este pământul şi tot ce este pe el" (Exod 9:29; Psalmul 24:1; 1 Corinteni 10:26) - ce nevoie ar avea El de banii noştri? De ce s-au învăţat unii să scoată texte din context (şi cele mai multe sunt din Vechiul Testament de cele mai multe ori) şi să îşi facă tot felul de dogme care nu sunt altceva decât un pretext al lor?

Adevărul este unul simplu. Fiecare om trebuie să muncească şi trebuie să-şi susţină familia. Acolo unde o biserică este formată din familii unde există oameni cu venituri, biserica aceea se va autosusţine. Când se ajunge la starea de "nesătul" din punct de vedere financiar în biserică, ceva este putred acolo. Fie membrii nu se încred pe Dumnezeu să le poarte de grijă, fie ei nu îşi fac partea lor de muncă pentru care primesc o plată de la angajatorii lor. Nu putem plăti pastori care nu fac altceva decât să predice duminică de duminică, iar în restul zilelor stau pe acasă şi dorm, sau pe internet toată ziua, când ar putea foarte bine să meargă la sapă, să spele toalete şi să facă şi ei - ca oricare alt membru din biserică - un ban cinstit. Însăşi apostolul Pavel se autosusţinea în lucrarea şi călătoriile misionare cu cei cu care călătorea el; el era un făuritor de corturi, o meserie pe care mulţi pastori din zilele de astăzi au abandonat-o. Ei mai degrabă ar făuri cutii mai mari de bani, sau portmonee mai pline de plicurile enoriaşilor, decât să caute să facă o slujbă seculară şi de acolo să obţină plată pentru munca şi sudoarea feţei lui - ca toţi ceilalţi din biserică!!!

Cunosc un pastor în România - şi cred că sunt mulţi ca el - care are casă mare, mare, mare, fiecare membru al familiei lui are maşina sa proprie, camera lui proprie, fiecare câte un telefon propriu, laptop propriu, baie proprie, ce să mai zic de zecile de costume de haine şi mâncarea care umplea de dădea pe afară frigiderele sale? Acest pastor avea o slujbă de a călătorii prin multe biserici şi nu făcea nimic altceva decât să predice, probabil că mai ţinea seminarii sau preda lecţii biblice, etc. pe unde era solicitat. Era plătit de cultul din care făcea parte. Cultul, în mod sigur primea bani de la stat, şi el pur şi simplu funcţiona cu  banii de la stat şi mai primea bani de la biserici. Mă tot gândesc eu, dacă el, în calitate de simplu pastor, a reuşit să îşi facă o casă aşa de mare, oare ceilalţi din biserica lui de ce nu erau toţi la fel? Nu credeau toţi în ceea ce predica el? Nu îi binecuvânta el pe toţi ca să aibă parte de finanţe fără număr ca şi el? Probabil că el "fenta" cumva statul şi nu declara toţi banii care îi primea, sau dacă primea ceva declara doar persoanei lui, îi considera ca fiind "pentru lucrarea Domnului", şi să îşi mai cumpere o maşină, să-şi mai extindă casa, să mai cumpere un pian imens, să facă un garaj pentru soţie, să îşi pună o fântână arteziană în curte, şi altele de acest gen. Sunt sigur că în biserica lui, şi în multe alte biserici din jurul locului unde era el, erau familii care nu aveau cum să pună pe masă o pâine, o farfurie de ciorbă, ce să mai zicem de o bucăţică de carne, ori o haină nouă....

Deşi subiectul dărniciei, a zeciuielii şi a banilor în biserică este unul vast, vom continua să scriem despre acest subiect într-un articol vast, care va trata subiectul zeciuielii din punct de vedere biblic. Trebuie să vedem ce spune Biblia, ce este aplicabil pentru noi astăzi.

Ceea ce pot spune cert astăzi este că Dumnezeu nu cere nimănui 10% sau 5%, sau oricât la sută din banii care îi face el din munca sa. Atâta timp cât noi nu putem demonstra lui Dumnezeu dragostea noastră faţă de El prin cât îi dăm Lui (nu mă interesează unde, cum, cât, sau de ce), ci prin ceea ce facem faţă de semenii din jurul nostru, cred că este important ca şi pastorii şi conducătorii bisericilor noastre să aplice acelaşi principiu în jurul lor: să se aplece să spele picioarele celor din jurul lor, să slujească, să spele toaletele murdare de la biserică, să aibă o slujbă, să-şi poarte de grijă familiei, şi cu siguranţă că nici Dumnezeu nu se va lăsa mai prejos în a-şi revărsa binecuvântările Sale.
"Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce." (2 Tesaloniceni 3:10b - vă recomand să citiţi tot capitolul în acest sens)
Notă: Fotografia preluată de pe blogul lui Dave Armstrong, folosita cu permisiunea în scris din partea autorului.[left-sidebar]




7 comentarii:

  1. Cineva mi-a lasat un mesaj cu privire la ceea ce am scris in acest articol, si spunea ca ceea ce am transmis in articol se refera doar la bisericile mari, desi eu nu am spus prea multe despre bisericile mai mici.

    Cred ca orice biserica (fie ca are 1000 de membrii, sau 10 membrii) poate invata enoriasii ei sa fie responsabili de cheltuielile bisericii, si sa daruiasca in mod special, ca un sacrificiu, ca mai apoi sa vada cum Dumnezeu le poarta de grija. Dar despre acest aspect urmeaza sa scriu un alt articol, asa ca urmariti in continuare blogul meu:http://crestinismtrait.blogspot.com -- si daca doriti sa comentati ceva, lasati mesajele voastre acolo dupa articole, ma ajuta mult orice feedback!

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandru Ioan26 martie 2014, 23:05

    Te ajuta feedbacku?

    Nu sunt profet...dar intuiesc, anticipez, prevad ca vor veni vremuri grele pe plan international si fiecare astfel de slujitor va trece alaturi de noi la orice, la pus faianta, gresie,tavane false, montat centrale, pus parchet...si apoi din pasiune si bucurie il va sluji pe Dumnezeu alaturi de trupul lui Christos.


    Nu mai este mult si vor veni acele vremuri.
    Unii deja sunt bivocationali si le fac pe amandoua, muncesc si slujesc.


    Dar ca sa dai cuiva un salar doar pentru ca isi rosteste prelegerile mi se pare ceva ..ce pe Apostolul Pavel l-ar face sa vomita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevar ai grait!


    Cunosc persoane care sunt "slujitori" si care traiesc din mila bisericii, nici macar nu rostesc prelegeri nicaieri. Si apropo... sunt absolventi de facultate. Daca asta iti zice ceva... :)


    Multumesc de comentarii Alexandru!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu ce tot spun si nimeni nu ma intelege?

    RăspundețiȘtergere
  5. De aceea ai si ales sa iti aprobi comentariile, pentru ca permiti comentarii doar care iti plac tie :)) ce rusine...

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca e irelevant cine esti tu, de unde stii tu ca am aprobat la acest articol doar ce am vrut eu? Urmatoarele comentarii ale tale daca nu sunt semnate vor fi auto-dezabrobate de tine, logic.

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.