Cea mai tare schemă de fraudă... se datorează credulilor de la biserici...

De câteva zile auzim la știri de tot felul de popi și conducători de biserici că au făcut acte de ... condamnat. Vă așteptați să vă fi zis că ei au făcut acte de eroism, sau acte de bravură, sau acte care să-i ducă la sanctificare... chiar dacă sunt în viață? E greu de crezut, dar adevărat. Procesul de sfințire nu este un eveniment în urma căruia cineva este văzut că a făcut o ”faptă bună” și apoi este adulat pentru ea. Sfințirea o face de fapt Dumnezeu!

Ceea ce veți citi în continuare nu este altceva decât procesul de sfințire care îl fac oamenii. Ei devin creduli și încep să ”considere” că acel om merită titluri de sanctitate, de onoare, de respect. Unii încep chiar să îi ”scalde” în bani... ca mai apoi să vadă ce ”apă” au aruncat ei peste ei.

”Presfinția sa”, Terry Wayne Millender (foto alăturat), pastor al bisericii Victorious Life Church din Alexandria, Virginia - SUA, a fost arestat, împreună cu soția sa, Brenda Millender, și au fost acuzați de fraudă, după cum declară site-ul ChristianToday.com în ediția din 25 octombrie 2016. Conform acestor relatări, familia Millender a fost acuzată de folosirea a 1,2 milioane de dolari americani pentru... profit personal, mai degrabă decât să-i ajute pe cei săraci, așa cum au pretins.

Când am citit aceste rânduri, mi s-a părut că totul seamănă prea bine cu alți preoți din România care sunt acuzați că au folosit fondurile bisericii pentru scopuri de orice altă natură în afară de cel de ajutorare a săracilor - misiunea de drept a bisericii. "Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi," declara în Evanghelii şi Mântuitorul (Matei 26:11, Marcu 14:7, Ioan 12:8).

Aceștia conduceau o companie cu numele ”Micro-Enterprise Management Group” (sună ciudat pentru o organizație condusă de o biserică, mai ales că spuneau că au ca scop... ajutorarea săracilor, o să vedeți mai departe despre ce este vorba de fapt) care s-ar traduce prin ”Grupul de Administrație Micro-Industrie”, pe care aceștia au început-o sub presupunerea că vor strânge fonduri pentru săracii care locuiesc în țările subdezvoltate, și aceasta prin intermediul oferirii de împrumuturi pentru afaceri. Familia Millender căuta investitori pentru compania lor, o parte din ei frecventau și biserica condusă de ei, Victorius Life.

Doar că... în loc să folosească fondurile să-i ajute pe săraci, ei au folosit banii în comerțul riscant al pieței schimburilor valutare. Au cumpărat o casă de 1,8 milioane de dolari și atunci când nu au mai putut să plătească înapoi banii către investitorii lor... au dat vina pe criza financiară din 2008.

Iată ce declara în cadrul acestor relatări (pentru mai multe informații vă las la final link-urile de la site-urile unde sunt și interviurile și relatările unui post local de televiziune) un membru din cadrul acestei biserici după ce a aflat că familia Millender a fost acuzată de fraudă:

”Nu am primit vestea ca un șoc - era oarecum un oftat de ușurare... într-o zi l-am întrebat pe pastor, 'Hei, aveți o mașină frumoasă'. La care el a răspuns, 'Da, mașină de 100.000 de dolari. Dacă îți strângi bani, Dumnezeu o să te binecuvinteze'. Numai că am aflat că mașina era luată cu parte din banii noștri.”

Familia Millender stă acum în fața acuzațiilor de conspirație de a comite frauda de transferuri și spălări de bani, o acuză care poate rezulta în 20 de ani de temniță pentru ei. (sursă informații în limba engleză aici și aici)

Mă tot gândeam cum se întâmplă că vedem din ce în ce mai des astfel de lucruri fiind demascate, cum lideri religioși care odinioară erau adulați de congregațiile lor... devin peste noapte pui de năpârci și ajung în temniță. Uneori este bine să mergi la sursă să vezi unde a început totul. Poate că aceasta ajută la învățarea unei lecții pentru cei care probabil... le calcă pe urme, pentru că odată ei le-au fost un exemplu într-o anumită arie din viața lor.

Pentru familia Millender nu a fost prea greu să pună pe foaie cu ajutorul unor birouri de avocatură niște ”clauze” care, sub o semnătură și o parafă notarială, să sune bine pentru niște investitori care donau sume de 40.000, 50.000, 84.000 sau chiar 400.000 de dolari americani, după cum relatează știrea postul de televiziune Fox 5. Ei practic funcționau precum o bancă, promițând rate garantate de rambursare a sumelor donate, sumele acestor investitori fiind garantate de activele organizației mai sus numite.

Numai că ”acțiunea” lor de a ”ajutora pe săraci” prin scheme de spălare de bani a ajuns și în radarul guvernului acum un an în urmă când membrii din această biserică au donat bani spre investire și s-au întrebat... unde s-au dus acele sume donate. Se pare că ei au învățat ”tehnica” aceasta din istorie, folosind schema Ponzi, care nu este altceva decât ”o operațiune investițională frauduloasă ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate”. (sursă definiție)

Și ulterior am aflat că... deși această familie a cumpărat din ”donațiile” membrilor o casă de peste 1 milion de dolari (care le-a fost pusă sub sechestru ulterior de către autoritățile americane), nu aveau nici măcar o clădire proprie a bisericii lor... serviciile bisericești le țineau într-o sală închiriată de la liceul West Potomac din Alexandria, statul Virginia, SUA.

Nimeni nu s-a oferit să comenteze aceste ”activități” pe care le auzim din ce în ce mai des la știri, așa că mi-am luat eu îndrăzneala să trag câteva concluzii, bazat pe ceea ce am citit și am cercetat în alte site-uri legate de acest caz.

1. Nu e nevoie să fi născut din nou ca să poți să porți un titlu bisericesc
Dacă ai semnat o foaie că aparții unei biserici, unei denominații, sau poate chiar ai făcut o donație consistentă organizației, se poate să primești un certificat de membru onorific, ceea ce în mod normal nu s-ar putea obține decât prin muncă grea, prin acreditări, prin experiență, prin anii de lupte și confruntări și lucrarea de pe teren. Nu e neapărat nevoie să fi pocăit, să te botezi în apă, să trăieşti o viaţă schimbată ca să poţi obţine un titlu, dacă dai şi nişte bani.

2. Nu e nevoie să porți o haină bisericească dacă știi cum să prostești pe oameni
Orice om de pe această planetă, care are studii în domeniul psihologiei și al comunicațiilor poate să deprindă un stil și o metodă prin care să acapareze masele și să manipuleze lumea să facă ceea ce doresc ei. Despre astfel de tehnici auzim aproape zilnic la ştiri. Nu e de mirare că mulți oameni creduli au reușit să doneze bani pentru o cauză bună fără să se întrebe de fapt unde ajung banii lor, sau ce primeau ei în schimb. Aici putem spune că proverbul ”Haina face pe om” nu este tot timpul adevărat, pentru că oricine poate purta o haină bisericească și titluri și nimeni să nu știe cine este de fapt persoana de sub acele haine.

3. Nu e nevoie să fi numit "sfânt" ca să poți să faci pe alții să creadă că ești un sfânt
Oamenii de caracter din societatea noastră au o reputație după care sunt cunoscuți. Faptele lor sunt de fapt definirea caracterului lor și felul cum tratează lucrurile și problemele din jurul lor arată ceea ce sunt și ceea ce cred ei. Doar că egoismul și mândria personală sunt două caracteristici pe care le putem ascunde oricând și foarte ușor prin mulțime. Cine poate știi ce planuri meschine are cel pe care toți îl consideră un "sfânt" până nu se descoperă la un post de televiziune de ce șarlatanie a mai făcut, pe cine a mai prostit sau pe câți a mințit... folosindu-se de scopuri și motive care la suprafață par demne de respect, demne de pus în constituția oricărei țări.

Concluzii:
Data viitoare când ţi se cere bani de la o biserică... verifică să vezi cine este cel care face "rugămintea". Am uitat să vă menţionez că pastorul menţionat mai sus nu se ruga pentru oamenii din biserica sa... ci se ruga da ei să dea bani... Dacă ar fi ştiut toţi ce "lup" conducea turma, probabil că nu şi-ar fi dat "lâna" aşa uşor de pe ei. Şi asta cred că este o lecţie pentru toţi acei creduli şi fuduli "credincioşi" care dau bani la biserică şi trâmbiţează că au făcut o faptă bună... în loc să întrebe mai întâi pe Domnul dacă este bine să facă ceea ce au de gând, dacă au analizat ce fel de persoane şi ce fel de biserică este aceea unde îşi "aruncă" banii... şi mai important decât orice, să afle ce se face cu acei bani.

Un amic mi-a relatat mai demult o întâmplare adevărată din cadrul bisericii pe care o frecventa el atunci. Un om de afaceri avea obiceiul să facă donaţii la biserică şi probabil că era bine văzut acolo. Într-o zi a vrut să afle ce se făcea cu banii care îi dădea el şi restul din biserică... şi comitetul acelei biserici a decis să îl excludă din rândul membrilor pentru că a "îndrăznit" să facă această întrebare. Acea biserică nu era implicată în proiecte mondiale de ajutorare a săracilor şi a flămânzilor din lumea aceasta; biserica nu era implicată în comunitatea ei, şi nici în cadrul ţării în care era. Cu siguranţă că cineva "folosea" banii pentru un interes personal sau pentru un interes comun. Cu cât e colecta de la biserică mai mare... cu atât sunt şi slariile forului bisericesc mai mari, nu? E corect, dar responsabilitatea nu se măsoară în numărul de hârtii de 10, 20, 50, 100, 200, 500 lei, sau orice monedă ar fi folosită, ci se măsoară prin roade, rezultate care sunt de durată, şi aceasta nu are loc peste noapte. E nevoie de maturitate ca să poţi lua o decizie înţeleaptă. E nevoie de înţelepciune să ştii ce să faci în anumite situaţii. Atunci când nu se folosesc aceste două virtuţii... poporul este "dus de nas" şi curând vom mai auzi de alte cazuri de fraudă în cadrul bisericilor.

Ce face biserica ta cu banii care îi colectează de la enoriaşi?