Topul celor 5 'Erezii' din 2016: 'Un Singur Dumnezeu', Autoritatea Biblică și încă câteva...

Cât de important este să ne cunoaștem crezurile și confesiunile creștine? Nu e o chestiune chiar atât de teribilă pentru majoritatea americanilor: 58 de procente au declarat că ei cred că nu prea are valoare studierea sau recitarea crezurilor sau a confesiunilor creștine istorice, conform unui sondaj intitulat Starea Teologiei Americane din 2016 efectuat de LifeWay Research și sponsorizat de Ligonier Ministries.

Doar că a avea doctrinele creștine corecte - exact, precis de corecte - contează destul de mult pentru alții pentru care anul 2016 a fost un fel de an de pus etichete, când a fost vorba ca creștinii să arunce asupra altor creștini acuzații de erezie.

Dar poate că acest aspect este de înțeles, având în vedere că anul 2017 marchează 500 de ani de cânt Martin Luther - unul din cei mai mari eretici ai istoriei, sau ai eroilor, depinde de care punct de vedere îl adopți tu - a bătut în cuie pe poarta unei biserici din Germania cele 95 de Teze ale sale, lansând astfel Reforma Protestantă. Și totuși, de remarcat este faptul că creștinii din zilele de astăzi sunt încâlciți în dezbateri cu privire la chestiuni sau întrebări teologice, multe dintre care se pare că au fost stabilite de către biserica primară.

Mai jos aveți câteva din ereziile care au făcut valuri în anumite cercuri creștine în anul 2016.

Un singur Dumnezeu. Dar al cui Dumnezeu?

Undeva pe la finalul anului 2015, Larycia Hawkins (foto alăturat) - pe acea vreme profesor la Wheaton College din suburbia Chicago - a postat o poză cu ea pe Facebook purtând un hijab ca o disciplină spirituală în timpul sezonului creștin al nașterii Mântuitorului, înainte de Crăciun.

Nu fotografia a fost cea care a atras atenția autorităților de la bine cunoscuta școală creștină, pe cât de mult a atras descrierea acesteia: ”Stau în solidaritate religioasă cu musulmanii pentru că ei, la fel ca mine, un creștin, sunt oamenii cărții. Și după cum a declarat și Papa Francis săptămâna trecută, noi ne închinăm la același Dumnezeu”.

Oficialii de la Wheaton, în mod aparent, nu au fost de acord și au început procedeele de terminare a contractului de muncă ale profesoarei, spunând că declarațiile ei par a fi ”inconsistente cu convingerile doctrinare ale Wheaton College”. Controversa a deversat în 2016 când cele două părți au agreat să se despartă.

Doar că nu toți ar considera aceasta că ar fi erezie, totuși.

Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican din 1964 a afirmat că musulmanii ”împreună cu noi îl adoră pe unul și milostivnicul Dumnezeu”, a menționat site-ul NPR. Majoritatea americanilor (64 de procente) mai cred că Dumnezeu acceptă închinarea tuturor religiilor, inclusiv a Creștinismului, Iudaismului și Islamului, conform sondajului Starea Teologiei Americane.

Și în ”Ultima Bătălie”, cartea finală din seria Narnia, renumitul autor și teolog creștin C.S. Lewis descrie caracterul lui Aslan, unul care stă pentru Hristos, ca acceptând lauda oferită de alte personaje, mai ales de un impostor numit Tash, spunând, ”Toată slujirea care ați făcut-o față de Tash, accept ca serviciu adus mie”. E de remarcat faptul că Centrul Marion E. Wade de la Wheaton College găzduiește o colecție a scrierilor lui C.S. Lewis și alte artefacte, inclusiv biroul său, un stilou și o mantie.

Este 'Amoris Laetitia' latinescul pentru schismă?

Catolicii sunt mai nou protestanți? Cu privire la căsătorie, cel puțin, aceasta e ceea ce au început să pretindă anul trecut unii din criticii fermi ai Papei Francis.

Fundalul nemulțumirii lor a fost un document major cu privire la viața de familie, publicat în timpul primăverii, numit ”Amoris Laetitia” (foto alăturat), de la latinescul ”Bucuria Dragostei”. Acesta este abordarea lui Francis cu privire la deliberările a două întâlniri majore de la Vatican, numite sinoade, unde episcopii și cardinalii au dezbătut modalitățile prin care Biserica Catolică ar putea să primească mai bine familiile care nu se potrivesc întotdeauna cu idealurile catehismului.

Conservativii au fost supărați că îndemnul apostolic, după cum este cunoscut, punea accentul pe dedicarea bisericii de a însoți orice familie în oricare situație posibilă, mai degrabă decât să pună un accent mai mare pe conformarea față de normele tradiționale sexuale și maritale.

Doar că conservativii au ajuns la un pasaj în particular care părea să permită libertatea de opinie a pastorilor să dea împărtășania acelor catolici care au divorțat și s-au recăsătorit fără să aibă o anulare. Aceasta, ziceau criticii, a fost echivalent cu cedarea față de cererea lui Henry al 8 lea către papă de a-i permite să divorțeze.

Unii au mers până acolo încât să pretindă faptul că această amenințare era similară cu criza ariană din secolul al patrulea, care a dezbinat Creștinismul timpuriu cu privire la întrebarea celor două naturi ale lui Isus Hristos, cea umană și cea divină. Acea criză a fost însă rezolvată prin dezvoltarea unui crez comun al decadelor care au decurs.

Dar cum se va încheia criza catolică curentă? Nu pare să fie nimeni sigur. Schisma este o posibilitate, deși undeva mai depărtată. Experții în legea canonică spun că dacă papa ar fi fost în postura de a susține erezia atunci el nu ar mai fi papă în mod automat, și Colegiul Cardinalilor ar trebui să aleagă pe altcineva. Dar cine va face acest apel? Ce să zic, stați aproape... poate aflăm ceva.

Trinitatea, Partea Doi

De obicei, atunci când creștinii dezbat subiectul supunerii, ei discută despre căsătorie. În anul acesta, totuși, deși discutau despre Trinitate, doctrina că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (adică, Isus) și Dumnezeu Duhul Sfânt formează laolaltă un singur Dumnezeu.

Natura Trinității a fost cheia diviziunii dintre bisericile creștine răsăritene și apusene de acum circa o mie de ani în urmă.

Cu toate acestea, acestor dispute li s-a dat un suflu nou de viață în cadrul unei postări de rafală de pe un blog scris în timpul verii, scris de un oaspete pe blogul Alliance of Confessing Evangelicals (Alianța Evanghelicilor Mărturisitori) pe nume Liam Goligher (foto alăturat), pastor senior de la Tenth Presbyterian Church (A Zecea Biserică Prezbiteriană) din Philadelphia.

Goligher a scris că Wayne Grudem, profesor de teologie și studii biblice din cadrul Seminarului Phoenix și fondator al Council of Biblical Manhood and Womanhood (Conciliul Bărbăției și Feminității Biblice), alături de alți bine cunoscuți teologi complementari, au prezentat ”un Dumnezeu diferit decât cel afirmat de biserică în decursul anilor și învățat în Scriptură” pentru a justifica rolurile de gen biblice, în care femeile sunt subordonate bărbaților.

Pe scurt, teologia lor îl face pe Isus ca subordonat lui Dumnezeu Tatăl, a scris Goligher.

Grudem a răspuns într-o postare de pe blogul Conciliului Bărbăției și Feminității Biblice că nu este contradictoriu cu a crede că Isus este ”în mod etern Dumnezeu (egal cu Tatăl în ființa sa și în toate atributele) și că el este în mod etern Fiu (supus autorității Tatălui în relațiile personale din cadrul Trinității)”.

Majoritatea americanilor (69 de procente) afirmă faptul că există un singur Dumnezeu adevărat în trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, conform sondajului Starea Teologiei Americane. Doar că ei par a fi împărțiți în ceea ce privește întrebările despre subordonare, deși întrebările lor par a fi mai mult legate de Duhul Sfânt decât cu privire la Isus: 62 de procente dintre ei au spus că Isus este atât Dumnezeu cât și om, și 51 de procente au spus că Duhul Sfânt este egal cu Dumnezeu Tatăl și Isus.

Aceasta a fost pentru prima dată dezbătut în anul 325 la Conciliul de la Niceea, și un număr de crezuri și confesiuni creștine de atunci au confirmat, precum apare și în Crezul Atanasian, ”În această Trinitate niciunul nu este în fața și nici după altul; nici unul nu este mai mare sau mai mic decât celălalt”.

Biblia nu-mi spune așa?

Necazul s-a început cu o predică din luna august a pastorului Andy Stanley (foto alăturat) din cadrul misiunii North Point Ministries din Alpharetta, Georgia:

”Deci, vreau să mă ascultați foarte, foarte atent și iată și motivul: Probabil că ați fost învățați, la fel cum am fost și eu, 'Isus, știu, mă iubește' - și să terminăm fraza cu toții - 'Biblia-mi spune așa'. Aici a început necazul nostru.”

Tot acolo încep și necazurile lui Stanley cu credincioșii mai ortodocși. Predicatorul popular a argumentat în acea predică faptul că dacă Biblia este fundamentul credinței creștinilor, atunci când înțelegerea lor despre Biblie este provocată de evidență științifică și arheologică, credința lor este de asemeni provocată. Dar Biblia nu este o dovadă în plus a existenței lui Isus decât este o dovadă a nașterii cuiva un certificat de naștere, și există o mulțime de evidențe extra-biblice pentru a dovedi aceasta, a declarat el.

Prin urmare, a continuat Stanley, creștinii care se luptă cu părți din Scriptură ce par să se contrazică cu sine sau cu știința modernă, nu trebuie să abandoneze credința.

Președintele Seminarului Teologic Baptist Sudic, Albert Mohler (foto alăturat) a răspuns rapid cu un eseu pe site-ul său, declarând că părerile lui Stanley sunt ”un dezastru apologetic și că i-ar lăsa pe creștini fără nici o Scriptură autoritativă”.

”La final, noi nu am prea avea nici un alt loc unde să mai mergem decât la Biblie, în calitate de revelație autoritativă a lui Dumnezeu. Hristos, nu Biblia, este temelia credinței noastre - dar singura noastră sursă de cunoștință autoritativă și infailibilă despre Hristos este Biblia”, a scris Mohler.

Acest argument nu poate fi rezolvat atât de ușor. Americanii sunt împărțiți cu privire la întrebarea despre autoritatea biblică. Jumătate dintre ei cred că Biblia are autoritatea de a spune oamenilor ce să facă, în timp ce 42 de procente nu sunt de acord, conform studiului Starea Teologiei Americane.

La întrebarea despre infailibilitatea biblică ei sunt divizați în a vedea dacă Biblia este 100% acurată în toate învățăturile sale: 47 procente sunt de acord, în timp ce 43 de procente nu sunt, conform aceluiași studiu. Există dezacord și în ceea ce privește faptul dacă Biblia conține relatări ajutătoare despre mituri antice dar nu este adevărat ad litteram. La această întrebare 44 de procente sunt de acord și 45 de procente sunt în dezacord.

Declarația de la Chicago cu privire la Infailibilitatea Biblică - scrisă în 1978 de mai mult de 200 de creștini evanghelici, inclusiv Francis Schaeffer, R. C. Sproul și John F. MacArthur - a afirmat că Biblia ”este fără nici o eroare sau greșeală în toate învățăturile sale”. Doctrina infailibilității a fost totodată afirmată de cel de-al Doilea Conciliu din Vatican al Bisericii Romano Catolice, care declară că ”cărțile Scripturii trebuiesc acceptate ca învățătură solidă, credincioasă și fără de eroare a adevărului pe care Dumnezeu a dorit să fie pus în scrierile sacre de dragul mântuirii”.

Nașterea din Fecioară

Stanley contra Mohler sunt iarăși pe această listă. Cei doi și-au extins punctul teologic tête-à-tête într-un sezon de Crăciun după o predică din 4 decembrie în care Stanley a minimalizat importanța dogmei că Maria era o fecioară atunci când a dat naștere lui Isus.

”Dacă poate prezice cineva propria sa moarte și propria sa înviere, personal nu sunt atât de preocupat de felul cum au ajuns aceștia în lume pentru că întreaga chestie cu învierea este atât de uimitoare”, a spus Stanley. ”De fapt, ar trebui să știți că Creștinismul nu atârnă de adevărul sau chiar de relatările din jurul nașterii lui Isus. Creștinismul atârnă de învierea lui Isus.”

Mohler a răspuns încă o dată într-un podcast prin a spune că ”nu este nimic mai important decât să clarificăm și să afirmăm tot ceea ce învață Biblia cu privire la nașterea lui Hristos și la adevărul întrupării Sale”.  Dacă Isus nu s-a născut dintr-o fecioară, dacă relatarea din cartea biblică a lui Luca nu poate fi demnă de încredere, atunci ”acea neîncredere nu poate fi limitată la felul cum a venit cineva la noi în termenii întrupării”, a spus el.

Mohler a notat întrebările despre Nașterea din Fecioară care datează de acum 1.500 de ani din vremea Sf. Augustin din Hippo, care a scris, ”Cu cât pare mai imposibilă nașterea din fecioară a unei ființe umane pentru ei, cu atât mai divină pare pentru noi”.

Cu toate acestea, Nașterea din Fecioară este în mod larg acceptată de creștini. Aceasta este documentată în două din cele patru evanghelii: Matei și Luca. Aceasta a fost reafirmată totodată în amendamentele Crezului Nicean făcut în 381 la Primul Conciliu de la Constantinopol și în Crezul Apostolilor, care datează din secolul al doilea.

Și Stanley a spus următoarele în apărarea sa în The Washington Post:

”Eu sunt adesea înțeles greșit datorită stilului meu de comunicare. Eu verbalizez în mod frecvent ceea ce știu că necredincioșii și cei care au părăsit biserica cred, presupun sau își amintesc că le-ar fi spus un profesor de la colegiu.”

Notă: Materialul de mai sus este scris de Emily McFarlan, împreună cu Ddavid Gibson, reporteri de la Religion News Service, de unde a fost preluat și publicat pe 4 ianuarie 2017 în site-ul Christian Headlines. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.[no-sidebar]