15 mituri pe care le cred oamenii cu privire la pastorii lor

om la rugăciune într-o biserică - imagine preluată de pe unsplash.comÎn mod tipic, când te întâlneşti cu o persoană nouă... conversaţia merge în direcţia vocaţiei acelei persoane. "Şi... cu ce te ocupi?" Învăţătorii... învaţă, asistentele... asistă, avocaţii... argumentează, agenţii de vânzări... vând. Joburile astea le înţelegem. Doar că majoritatea oamenilor nu ştiu sau nu sunt sigur ce fac pastorii sau cine sunt pastorii. Pastorii par să aibă o grămadă de timp necontorizat în mâinile lor - sau cel puţin aşa se pare.

Într-o lume perfectă, pastorii noştri s-ar ruga, ar evangheliza, ar consilia, ar învăţa, ar mângâia şi ne-ar conduce cu integritate. Predicile lor ar fi cele care să lege blestemele, umorul lor să fie contagios, iar vieţile lor... fără nici un defect. Pastorii ar fi în fond nişte super-eroi spirituali.

Dar ştim prea multe povestiri de biserici dezbinate, incidente muşamalizate şi dependenţe de conotaţie sexuală. Pastorii ne dezamăgesc aproape întotdeauna.

Oare aşteptările noastre au mers prea sus? Oare nu ar trebui să ne aşteptăm la neprihănire din partea unui lider spiritual? Cu toate acestea... majoritatea enoriaşilor nu critică un caracter, ei se iau de nişte predici şi de nişte programe anulate şi de personalitate. Biserica are un standard de perfecţiune la care ţine strâns, deşi uită că majoritatea oamenilor nu au îndrăgit felul cum însăşi Isus a făcut lucrarea pe acest pământ. El avea critici, antagonişti şi ascultători confuzi în fiecare audienţă. Biserica uită că - spre deosebire de Isus - pastorii sunt oameni obişnuiţi care nu pot vedea în viitor şi că au şi ei facturi de plătit ca toţi ceilalţi.

Să răzuim din deziluzia asta şi să punem în lumină 15 din cele mai comune mituri pe care le au oamenii cu privire la pastorii lor. Probabil că toţi ne-am putea ajusta aşteptările noastre şi poate chiar ne-am putea susţine mai bine pastorii noştri în timp ce ei caută să-l urmeze pe Dumnezeu şi să ne conducă spre creştere spirituală.

1. Ei lucrează doar duminica.


În timp ce sarcina de muncă a unui pastor variază de la denominaţie la denominaţie, un studiu efectuat de LifeWay Research (în anul 2010) a adus la lumină faptul că 65 de procente dintre pastorii evanghelici lucrau peste 55 ore pe săptămână şi opt procente mai mult de 70 de ore. Pregătirea predicii, întâlnirile, administrarea, consilierea, activităţile bisericii şi studiul personal formau majoritatea orelor săptămânii de muncă a unui pastor. Majoritatea pastorilor îşi iau o zi liberă în timpul săptămânii pentru a compensa pentru munca din timpul weekend-ului, deşi 40 de procente au raportat că lucrează şapte zile pe săptămână. Asta nu sună prea sănătos, nu? (2 Timotei 4:5)

2. Ei sunt desprinşi de lumea reală.


Nu mai este adevărat (dacă a fost vreodată). Multe biserici angajează unu sau mai mulţi pastori bi-vocaţionali deoarece ei nu pot genera venitul necesar pentru a angaja pastori cu normă întreagă. Aceşti slujitori poartă presiunea muncii dintr-o slujbă seculară în timp ce fac şi munca de a sluji într-o biserică. Uneori bisericile mari angajează foşti oameni de afaceri ca să facă îndatoririle pastorale administrative în cadrul organizaţiilor lor în aşa fel încât pastorii ordinaţi să se poată concentra pe învăţătură şi consiliere. Pastorii care vor să stea conectaţi cu comunităţile lor participă adesea în cadrul organizaţiilor civice sau în voluntariat, ca activitate adiţională faţă de îndatoririle lor din biserică. Şi ei trăiesc în locuinţe regulate... era caselor parohiale e cam pe terminate. (Matei 5:13-16)

3. Ei nu se luptă cu păcatul.


Pastorii se confruntă cu ispitele la fel ca oricare alt creştin; dificultatea adiţională pentru slujitori este presiunea de a fi un exemplu spiritual şi de a duce lipsă de partenerii de încredere la care să dea socoteală. În cadrul unui sondaj (efectuat în ani diferiţi pe pastori), 50 de procente dintre pastorii intervievaţi au raportat că folosesc pornografia ca eliberator de tensiune, şi 38 de procente au admis că au relaţii sexuale neadecvate cu enoriaşii. (1 Timotei 1:18-19)

4. Ei studiază Biblia cu uşurinţă.


Studierea, interpretarea şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este o sarcină intimidantă; aceasta necesită timp pentru rugăciune, cercetare, şi receptivitate faţă de conducerea Duhului Sfânt. Pregătirea unei predici are loc după o săptămână solicitantă de rezolvare de conflicte şi administraţie - activităţi ce nu prea sunt stârnitoare de creativitate. Timpul de studiu şi de rugăciune al unui pastor variază de la 30 la 60 de procente din săptămâna lui de muncă. Lucrul acesta nu sună prea uşor. (2 Timotei 2:15; 1 Timotei 4:13)

5. Ei apreciază în mod regulat critica, criticismul şi comparaţia cu alţi predicatori şi alte biserici.


Pastorii poartă greutatea închisă a vieţilor celor din congregaţiile lor. Pastorii sunt răniţi pentru oamenii lor; ei îşi pierd somnul, timpul personal, şi energia în a se ruga, a consilia pe enoriaşii lor în toate orele din zi şi noapte. Dacă ai vreo preocupare cu privire la biserică, nu-l pune la colţ pe pastorul tău duminica. Programează-ţi un timp în cadrul săptămânii; abordează-ţi pastorul cu respect, cere-i perspectiva sa cu privire la un anumit lucru înainte să te arunci în a da sfaturi cu privire la ce trebuie să facă în cadrul slujbei lui. Cel mai probabil, problema este mult mai complexă decât realizezi tu. (1 Petru 2:17; 1 Timotei 4:12-16)

6. Ei nu se simt niciodată indignaţi, obosiţi, mânioşi sau descurajaţi.


În cadrul unui studiu efectuat de Schaffer Institute (din 2016), 70 de procente dintre pastori considerau în mod regulat opţiunea de a părăsi slujirea, datorită epuizării, a sănătăţii emoţionale sau a eşecului moral. De fapt, 91 de procente dintre pastorii intervievaţi au experimentat epuizarea. Optzeci de procente dintre pastori nu vor rămâne în lucrare mai mult de 10 ani, şi numai 10 procente vor intra la pensie din poziţia de pastor. (1 Tesaloniceni 5:12)

7. Ei au o grămadă de prieteni.


În timp ce mulţi enoriaşi acţionează de parcă ar fi prietenii personali ai pastorului lor, majoritatea dintre ei nu pot separa rolul pastorului lor de prezenţa lor ca indivizi. Aceasta creează o barieră de intimitate, lăsând pe pastori să se simtă "la datorie" atunci când sunt în compania enoriaşilor. În timp ce pastorii simt nevoia de a fi prietenul tuturor, majoritatea experimentează singurătatea acelui moment de a avea puţini prieteni pe care să-i cunoască personal, aparte de rolul lor de pastor. Şaptezeci de procente dintre pastori raportează faptul că ei nu au nici un prieten intim. (1 Tesaloniceni 5:11)

8. Ei nu au nevoie de consiliere sau de un loc unde să-şi reverse sentimentele.


Jumătate dintre pastori nu au parteneri la care să dea socoteală, sau consilieri la care ei să-şi reverse sentimentele şi să-şi împărtăşească poverile. Deşi mulţi oameni se oferă şi doresc să fie confidentul pastorului lor, experienţa i-a învăţat pe pastori (şi soţiile lor) că ei nu se pot încrede de obicei în astfel de oferte. Fiecare pastor trebuie să aibă un consilier pentru sine, şi biserica trebuie să plătească pentru aceasta deoarece de acest lucru beneficiază întregul trup, mai ales atunci când pastorul este sănătos din punct de vedere emoţional. (2 Timotei 4:9-17)

9. Ei nu se simt niciodată neprietenoşi, înfuriaţi sau cu amărăciune.


Patruzeci de procente dintre pastori au raportat că au cel puţin un conflict serios cu un enoriaş în fiecare lună. Adesea confruntarea produce bârfă, atacuri la caracter, şi se desfăşoară în cadrul enoriaşilor mânioşi unul faţă de altul şi faţă de pastorul lor. Optzeci şi cinci de procente dintre pastori citează comitetul şi diaconii lor drept sursă pentru cel mai mare grad de stres adus lor şi ca o opoziţie în cadrul slujirii. În timp ce un pastor caută să iubească şi să conducă pe oameni, stresul constant din cadrul conflictului personal îl poate lăsa luptându-se cu furia şi cu amărăciunea. (Tit 2:6, 14)

10. Ei ar trebui să se mulţumească cu un salariu mic deoarece a avea bani mulţi produce lăcomie.


De fapt, banii nu sunt răi - "dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor". Pastorii care au multiple grade universitare sau post-universitare ar putea câştiga de la 2 până la 5 ori salariul lor din biserică dacă ar fi pe piaţa de desfacere. Şaptezeci de pastori intervievaţi se simt că sunt în mod grosolan plătiţi prost (şi 80 de procente din cadrul soţiilor lor credeau la fel). Plătirea slabă a pastorilor nu este o soluţie biblică pentru a se preveni lăcomia; totuşi, slaba salarizare ar putea fi un rezultat al lăcomiei enoriaşilor. Banii sunt ceea ce controlează; în multe biserici, oamenii cu cei mai mulţi bani au şi cea mai mare influenţă. Este oare probabil ca acesta să fie şi unul din motivele pentru care pastorii sunt prost plătiţi? (1 Timotei 5:18; 6:10)

11. Ei poartă şi ţin cu uşurinţă secretele devastatoare ale sutelor sau miilor de oameni.


Adevărul e că mulţi enoriaşi care vin la pastorul lor să ceară ajutor, resping înţelepciunea şi sfatul acestuia, nu se pocăiesc de păcatul lor, sau blamează biserica pentru problemele lor. Problemele altor oameni sunt puse pe seama sănătăţii pastorilor; 70 de procente dintre pastori se numesc pe sine "extrem de stresaţi". Şaptezeci şi cinci de procente spun că aceştia se luptă în mod regulat cu depresia. Aproape două treimi dintre pastori fac exerciţii fizice în mod regulat pentru a-i ajuta să scape de stres, dar numai 15 procente şi-au luat un concediu sabatic. (2 Timotei 4:2)

12. Ei au căsnicii perfecte, de poveste.


Jumătate din căsniciile pastorilor se vor termina în divorţ; 40 de procente din aceste căsnicii vor experimenta o aventură amoroasă în cadrul anilor de slujire şi peste 75 de procente dintre pastori spun că mariajul lor este în probleme mari. 80 de procente din cadrul soţiilor pastorilor şi-ar fi dorit ca soţii lor să fi ales o profesie total diferită; 94 de procente simt presiunea vieţii de slujire în mod regulat. Căsniciile pastorilor se luptă să reuşească, dar nu din lipsa cunoaşterii a felului cum să reuşească, ci datorită presiunii enorme adăugate la viaţa normală de căsnicie. În mijlocul presiunii şi a lipsei timpului şi a intimităţii, pastorii trebuie să modeleze o căsnicie evlavioasă faţă de congregaţiile lor. (1 Timotei 3:11; Efeseni 5:22-33)

13. Copiii lor ar trebui să fie mai buni decât copiii altora, şi să fie liderii spirituali din cadrul grupelor de tineri.


De fapt, apostolul Pavel explică faptul că pastorul este responsabil să fie evlavios şi influent cu copiii săi, însă nu sunt alte cerinţe puse peste copii în afară de instrucţiunea de a asculta de părinţii lor, lucru care se aplică la toţii copiii. Din nefericire, atunci când copiii pastorului navighează în apele periculoase ale creşterii lor, ei trebuie să o facă într-un acvariu de peşti. Faptul trist este că 94 de procente dintre pastori simt presiunea de a avea nevoie de o "familie perfectă". (1 Timotei 3:4; Tit 1:6; Efeseni 6:1)

14. Ei nu au nevoie de îndemânări semnificative (în cele din urmă, ei doar vorbesc şi spun rugăciuni).


Pastorii trebuie să administreze un buget şi lucrarea de slujire bazat pe donaţii voluntare, să confrunte păcatul oamenilor într-un mod plin de har, să implementeze şi să distribuie viziunea, să consilieze pe cei care trec prin evenimente traumatice, să studieze şi să aplice Scriptura faţă de cultură fără să renunţe la misiunea lor, să provoace şi să motiveze audienţele, şi să conducă şi să antreneze un comitet aflat într-o continuă dezvoltare, asta doar ca să numim câteva sarcini ale lor. Nu este de mirare că 90 de procente dintre pastori se simt prost pregătiţi pentru cererile şi îndemânările de care e nevoie pentru a conduce o biserică. Numai 5 procente se simt că au darul de conducere, şi doar 10 procente dintre pastorii din lume au beneficiat de o educaţie la un colegiu sau un seminar biblic. (1 Timotei 3:2-7; Tit 1:6-9)

15. Ei sunt mult mai responsabili să câştige pe cei pierduţi decât ceilalţi oameni.


Fiecare credincios este responsabil înaintea lui Dumnezeu de a împărtăşi evanghelia şi de a-şi folosi darurile sale spirituale în cadrul bisericii. Fiecare dintre noi avem daruri spirituale diferite, însă tuturora ni s-a dat porunca de a împărtăşi vestea bună. (Matei 28:19-20; Romani 12:3-8)

Susan Walley Schlesman, foto preluată din susanwalleyschlesman.comNotă: Materialul de mai sus este o adaptare dintr-o prezentare de Sue Schlesman (foto alăturat) în site-ul CrossWalk.com (de unde a fost preluată şi fotografia de la început). Sue Schlesman este un autor creştin, învăţătoare, vorbitoare, soţie de pastor; blogul ei, studiile biblice, scrierile de ficţiune şi non-ficţiune ating o largă audienţă. Puteţi citi cu drag despre felul ei de a filozofa despre viaţă, educaţie, familie şi Isus la www.susanwalleyschlesman.com şi www.7prayersthatwork.com. Dacă citaţi acest material în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile din el şi să oferiţi sursa citării, adică acest blog.[no-sidebar]




2 comentarii:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.