Iertarea lui Dumnezeu - o balanţă de contraste

mâini ridicate spre cer - imagine preluată de pe google imagesIertare. Cuvântul pe care îl înțelege chiar și un copil de 5 ani atunci când știe că a greșit ceva și vrea să fie eliberat. Atunci când i-o acorzi fața lui se schimbă; când o reții, lacrimile îi năpădesc obrajii și inima i se întristează.

Fără asigurarea iertării, sentimentele de neiertare, vină și regret pot apăsa pe oricine. În cadrul acestui articol vom încerca să descoperim felul cum iertarea lui Dumnezeu poate ridica povara rușinii și a vinovăției pentru a oferii libertate și pace, spre a putea merge mai departe în viață. Sper să dobândiți cu toți o înțelegere mai bună a dragostei și milei lui Dumnezeu pe măsură ce explorați elementele iertării Lui.

De unde știm că nu am mers prea departe? Cum putem știi că nu ne-am făcut de neiertat înaintea lui Dumnezeu? Răspunsul la aceste întrebări nu se află în abilitatea noastră de a uita sau de a ne ierta pe noi înșine, sau poate în capacitatea de a ne simți iertați; răspunsul se află în extinderea pe care a făcut-o însăși Dumnezeu pentru a ne purta chinul și pedeapsa pe care o meritam noi de fapt.

Cascada Niagara, la granița dintre Statele Unite și Canada, plonjează într-o cădere tunătoare de apă de aproximativ 49 de metri. La marginea sa, 379.000 de tone de apă pe minut se reped în această cădere. Niagara - totuși - nu este cea mai mare cascadă din lume. Nici măcar Cascada Victoria de circa 108 metrii, din Africa, nu este cea mai mare; în timp ce Victoria este de două ori mai înaltă și de două ori mai lată ca Niagara, ea este o nimica pe lângă Cascada Angel din Venezuela! Cascada Angel are o cădere de apă de circa 979 de metrii - cam de 20 de ori mai înaltă decât Niagara!

Imaginează-ți că ești prins în curenții cascadei Angel, Victoria sau Niagara. Diferența lor în mărime ar face o prea mică deosebire. Ar exista un punct de ne-întoarcere, un moment de trecere dincolo de margine și apoi... mai rămâne doar mila cerului.

Realitatea este că eșecul moral personal are aceiași poveste. O cădere ar putea arăta mai mare decât alta, însă în apele eșecului e prea puțină diferență. Iacov 2:10 spune, "Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate." Odată ce am trecut de margine, tot ce ne mai rămâne este nevoia milei; tot ceea ce mai putem spera este acel tip de iertare pe care o căuta Regele David după aventura sa sexuală cu Batșeba (2 Samuel 11). În prinsoarea vinei, care vroia să o acopere, și urmată apoi și de o crimă, David a strigat:

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. (Psalmul 51:1-3)

Era David de neiertat? Nu conform Bibliei. Povestirea despre el ne stă ca o amintire eternă că o persoană ce se pocăiește poate să găsească apele nesecate ale milei și iertării lui Dumnezeu.

Fără de asigurarea iertării, viața poate sfârșii în disperare. Cam acesta a fost și cazul cu un tânăr student la colegiu; aflat într-o călătorie de vânătoare din Canada, el s-a separat de doi prieteni într-o furtună năprasnică de zăpadă. Deși a găsit refugiu într-o cabană părăsită, el a murit înainte ca să vină ajutorul. Atunci când Poliția Roială din Canada au descoperit trupul său, ei au găsit asupra sa o notă pe care erau scrie următoarele:

Dragă Mamă,
Mi-e foame și mi-e frig. Mă tem că am să mor. Singura întrebare pe care nu o pot răspunde este aceasta: 'Mă va ierta Dumnezeu?'

Deși el a fost crescut într-un cămin creștin, în cadrul colegiului a devenit un agnostic. El a murit întrebându-se dacă Dumnezeu îl va ierta pentru calea pe care a ales-o.

Uneori doar vina în sine îi face pe oameni să vrea să moară. După împușcarea fatală a cântăreței Selena, femeia care a apăsat pe trăgaci implora la Dumnezeu pentru iertare. În cadrul unei conversații înregistrate de poliție, ea și-a exprimat suferința și a spus, "Uite ce am făcut... Nu mă voi uita niciodată... Nu merit să trăiesc."

Poate că mulți dintre noi au văzut un alt exemplu al copleșitoarei vinovății a acelei mame tinere ce a pledat la televiziunea națională să se întoarcă copiii ei; mai târziu am urmărit cum ea a mărturisit că ea a fost cea care le-a luat viața copiilor ei.

Există speranță pentru cei ce se urăsc pe ei înșiși pentru ceea ce au făcut? Oare cât de departe va merge Dumnezeu ca să arate milă? Cum rămâne cu ucigașii în serie precum Ted Bundy și Jeffrey Dahmer, care au pretins că au găsit pace spirituală în spatele gratiilor? În timp ce societatea plângea pierderea victimelor lor, acești oameni au spus, înainte de moartea lor, că recenta lor credință în Hristos le-a dat asigurarea iertării lui Dumnezeu.

Poate să ierte Dumnezeu un criminal în serie? Ar fi moral pentru El să facă aceasta? Oare o astfel de iertare nu ar re-victimaliza familiile și prietenii celor uciși? Sau poate că adevărul mai important e că, dacă Dumnezeu poate ierta pe criminalii în serie ce se aruncă în mila Fiului Său, poate că există speranță pentru noi toți?

Întrebarea este: cum rămâne cu noi? Ce facem dacă nu suntem prea preocupați cu ideea că un criminal în serie primește dreptate, pe cât am fi să găsim milă pentru noi înșine? Ce facem cu rușinea și nepăsarea personală care usucă viața din noi? Am trecut cumva linia? Oare poate ierta Dumnezeu a noastră...

• Profanitate
• Perversiunile sexuale
• Violența
• Gelozia
• Minciunile
• Egocentrismul
• A fi părinți răi
• Divorțul
• Beția
• Neglijența
• Promisiunile încălcate
• Nemulțumirea

Am fost prea răi să fim iertați?

Dacă credem emoțiile noastre, s-ar putea să simțim că am mers prea departe. Sfidarea noastră de sine pare a fi meritată. Dar există totuși speranță. Dumnezeu vrea să credem în abilitatea Lui de a ierta păcate pe care noi nu le putem uita.

Dar ce am putea face pentru această iertare? Ce ne spune Biblie? Vine automat, la oricine, oricând? Nu conform Bibliei. Iertarea lui Dumnezeu vine cu condiții. În timp ce El stă gata să ierte orice păcătos cu inima zdrobită, El nu iartă automat, și nici nu este obligat să ierte. Iertarea sa nu înseamnă că noi putem ignora legile naturale sau consecințele legale (Galateni 6:7).

Scriptura ne arată de asemenea că există cascade de apă ale iertării egale cu cascadele eșecurilor noastre personale. În ceea ce veți citi în continuare veți descoperi felul cum Dumnezeu a suferit în mod personal pentru a deveni "drept și justificator" (Romani 3:26) al acelora care nu merită să trăiască. În acest articol vom descoperii că:

1. Dragostea lui Dumnezeu este egală cu mânia Sa.
2. Mila lui Dumnezeu este egală cu dreptatea Sa.
3. Iertarea lui Dumnezeu este egală cu vina noastră.

Prin înțelepciunea dragostei Lui, Dumnezeu a găsit cu cale să satisfacă cererile legii Lui, oferind în același timp iertare celui mai rău dintre păcătoși. La finalul acestui material veți descoperi o diagramă care să vă ajute să dați mai departe altora vestea acestei îndurări, diagramă care ilustrează problemele și soluțiile iertării lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu egală cu mânia Sa

Pe 8 iulie 1741, Jonathan Edwards a predicat faimoasa sa predică "Sinners In The Hands Of An Angry God" (Păcătoși în mâinile unui Dumnezeu mânios). La congregația care era atât de traumatizată încât unii s-au apucat de balustrade de frică să nu alunece în focurile Iadului, Edwards a pledat, ”O, păcătosule, consideră mânia de temut în care te afli acum! Este un mare foc al mâniei, o groapă imensă fără fund, plină de focul mâniei deasupra căreia ești ținut în mâna acelui Dumnezeu, a cărui mânie este provocată și înfuriată atât de mult împotriva ta cât și față de mulți care sunt sortiți spre iad. Atârni de un fir subțire, flăcările mâniei divine strălucesc în jurul său, gata în orice moment să o pârlească.

Edwards a continuat să spună, ”Mizeria la care ești expus este cea pe care Dumnezeu o va cauza, până acolo încât să arate ce este de fapt mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut pe inima Sa să arate atât îngerilor cât și oamenilor, atât excelența dragostei Sale, dar și cât de teribilă este mânia Sa.

Accentul lui Edwards pe mânia lui Dumnezeu este uitat în cadrul generației noastre. Cu toate acestea s-a întâmplat un lucru uimitor atunci când el cita din greu din textele Bibliei care avertizau cu privire la mânia lui Dumnezeu. Bărbați și femei terifiați s-au trezit din păcatul lor cu mult înainte să poată să-și vadă nevoia lor disperată de iertare a lui Dumnezeu.

Mânia lui Dumnezeu nu este o negare a dragostei Sale. Mânia Sa înseamnă că Lui îi pasă prea mult ca să ignore rana care ne-o facem nouă înșine și unul altuia. Țesută în cea mai mare poveste de dragoste cunoscută vreodată de lume se află dezvăluita dramă a unui Dumnezeu care ne iubește destul de mult ca să urască răul. Lui îi pasă destul de mult ca să fie mânios cu religioșii care banalizează păcatul îi ei înșiși, în timp ce se separă de cei care au nevoie de îndurare. Lui îi pasă destul de mult să fie mânios cu aceia dintre noi care reduc păcatul la mici chestiuni legaliste, în timp ce ignorăm nevoile altora.

Deoarece Dumnezeu s-a revelat pe Sine în imaginea oglindită a Fiului Său (Coloseni 1:15), în Isus găsim o imagine clară a echilibrului dintre dragostea și mânia cerească. Lui Isus i-a păsat destul de mult ca să se mânie (Matei 21:12). El a iubit destul ca să ne avertizeze de judecata în așteptare (Ioan 3:36), în timp ce ne asigura că dragostea Sa este egală cu mânia Sa (Ioan 3:16).

Nu ne putem permite să înțelegem greșit relație dintre dragostea și mânia lui Dumnezeu. Isus nu a venit ca să ne condamne (Ioan 3:17). El a venit ca să ne salveze de păcatul nostru și de mânia Sa. Cu mult înainte de predica lui Jonathan Edwards, Isus a spus, ”Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă” (Matei 10:28). Adevărul despre dragostea și mânia lui Dumnezeu nu se găsește în una sau în cealaltă. Adevărul este că dragostea Lui este egală cu mânia Lui, și datorită dragostei Lui El a găsit o cale să arate îndurare.

Mila lui Dumnezeu egală cu dreptatea Lui

Societatea este tulburată atunci când crima trece nepedepsită. Pentru uciderea unui copil noi vrem ca cel vinovat să plătească. Pentru o bombardare teroristă, obiceiul din cadrul Orientului Mijlociu cere ca cineva să stabilească scorul. Cererea pentru dreptate este adânc înrădăcinată. Dumnezeul Vechiului Testament a stabilit principiul dreptății ochi-pentru-ochi, viață-pentru-viață într-un cadrul de martori legali și un proces datorat (Deuteronom 19:21).

Cum poate atunci un același Dumnezeu să ierte un păcătos? Cum poate dreptatea să fie satisfăcută decât prin pedeapsa părții vinovate? Cine altcineva mai poate fi ținut responsabil pentru păcatul nostru? Mai există o altă posibilitate. În afară de noi înșine, singurul care poate fi ținut responsabil este Cel care ne-a dat libertatea să păcătuim. Ca un părinte care dă spre folosire mașina familiei unui copil de 16 ani, Dumnezeu ne-a dat libertatea, timpul și capacitatea de a păcătui. Este oare posibil pentru El ca să ofere să plătească pentru pagubele noastre?

Conform Scripturii, aceasta este exact ceea ce a făcut Dumnezeu. La un mare cost pentru Sine, El a plătit prețul pentru păcatul nostru. În retrospectivă noi putem vedea cât de mult a plănuit Dumnezeu să plătească atunci când a spus, ”Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire” (Levitic 17:11).

A fost aceasta o admitere învăluită a vinei divine? Permitea oare Dumnezeu vreo posibilitate în care El să fi greșit să ne dea capacitatea morală și libertatea alegerii? Este asta motivul pentru care El a pus în mișcare un sistem ritual de sacrificii carea avea să se încheie prin a-L costa durerea de neexprimat? Nu. Ultima carte a Bibliei ne arată că pentru toată eternitatea, corurile cerului vor declara că Dumnezeu este sfânt în tot ceea ce este și face El (Apocalipsa 4:8). În toată veșnicia, cerurile vor arăta că Dumnezeu a fost drept să ne dea libertatea de a păcătui. Eternitatea va arăta înțelepciunea Sa de a ne lăsa să descoperim plata păcatului și teribilele consecințe ale neascultării noastre deliberate.

În toată eternitatea, cerul va onora totodată și dreptatea și mila Creatorului care plin de iubire a ales să poarte povara rebeliunii noastre.

Plata pentru păcatul nostru a venit pe cheltuiala cerului. Într-un act de sacrificiu de sine incomparabil, Dumnezeu a clădit un pod cu două linii, de milă și dreptate, peste prăpastia păcatului care ne separa de El. Pe pământ, executorii romani au pus cuie în mâinile și picioarele Singurului Său Fiu. În ceruri, un Tată a suferit precum nici un tată uman nu a suferit vreodată. Când s-a încheiat, Dumnezeu a acceptate sacrificiul ca plată suficientă pentru păcatul nostru.

Dreptatea a fost satisfăcută. În momentele veșnice și în agonia infinită a Fiului care a strigat, ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?” (Matei 27:46), Creatorul Însuși a devenit păcat pentru noi (2 Corinteni 5:21).

După trei zile, Hristos a înviat trupește dintre morți. Prin miracolul învierii El a arătat acceptarea cerului a sacrificiului Său. Un râu nesfârșit de îndurări au început să curgă de la crucea unde El a murit. O temelie legală a fost pusă pentru doctrina justificării prin credință. Conform apostolului Pavel, Dumnezeu este drept (neprihănit) să justifice (să declare neprihănit) pe toți cei care vin la Hristos în credință. În capitolul 3 din Romani, el a scris următoarele:

Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“ prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului. Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți, și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășirii prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte, pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus. (v 20-26)

Iertarea lui Dumnezeu egală cu vina noastră

În acest punct, pentru a completa diagrama (vezi la finalul acestui material diagrama) putem scrie păcat iertat și vină înlăturată în restul căsuțelor. Datorită latitudinii nelimitate a morții lui Hristos pe cruce, noi am primit iertare nu doar pentru păcatele trecute, dar și pentru toate păcatele - trecute, prezente și viitoare.

O dată pentru totdeauna. Din momentul în care ne încredem în Hristos ca Salvator, ni se oferă imunitatea față de pedeapsă. Litigiul este rezolvat: Cazul nostru este închis și Dumnezeu nu va deschide filele vinei noastre din nou. Precum la tribunalele de pe pământ unde se onorează principiul pericolului dublu, la fel și cerul nu va judeca de două ori pe cei a căror păcate au fost pedepsite în Hristos. Noi nu vom fi judecați din nou pentru păcatele pe care El le-a purtat în locul nostru.

Minunatul adevăr al justificării este că Dumnezeu prin propria Sa autoritate ne achită. În timp ce El nu ne ”face” pe noi neprihăniți, El îi ”declară” neprihăniți pe cei care au apelat la moartea lui Hristos ca pedeapsă pentru păcatul lor. Pentru că Dumnezeu ”l-a făcut pe Cel ce nu a cunoscut păcat [Hristos] să fie păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21), Dumnezeu poate fi ”drept” și ”justificatorul” acelora care acceptă plata Sa pentru păcatul nostru (Romani 3:26).

Oare înseamnă aceasta că noi nu mai suntem responsabili pentru greșelile noastre? Nu. Încă suntem supuși consecințelor naturale și legale. Încă putem să ne riscăm reputația, sănătatea și relațiile prin a trăi fără grijă, lipsiți de orice principii. Dar nu vom pierde cerul.

Încă putem pierde răsplățile și ”foarte bine” de la scaunul de judecată al lui Hristos, unde Domnul nostru ne va ține într-o stare de dare de socoteală în calitate de copii ai Săi. Însă aceia dintre noi care sunt în Hristos nu vor fi niciodată condamnați pentru păcatul nostru. Acesta e motivul pentru care Pavel a putut scrie:

Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care avem și intrare, prin credință, în acest har în care stăm; și ne lăudăm în speranța slavei lui Dumnezeu. (Romani 5:1-2)

Din nou, este important să ne reamintim că cuvântul ”îndreptățit” din acest verset este un termen legal. A fost folosit în tribunalele antice să descrie statutul unei persoane căreia i s-a plătit pedeapsa pe deplin pentru crima sa și a fost restaurat la locul său din societate.

În esență, Dumnezeu spune persoanei care se încrede în Hristos, ”Pentru păcatele tale s-a plătit. Fiul Meu a murit pentru tine. Prin urmare, în El tu stai neprihănit înaintea Mea. Ești iertat de tot păcatul tău într-o tranzacție o dată pentru totdeauna!

Complet. Iertarea pe care o oferă Dumnezeu este cuprinzătoare. Ea este completă și finală - nu doar până la următorul păcat inevitabil. Acesta e motivul pentru care într-o altă scrisoare Pavel a putut cita Psalmul 32:1-2 când a scris:

Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul(Romani 4:7-8, sublinierile din text îmi aparțin).

Să privim la trei termeni importanți din acest verset care arată caracterul complet al milei lui Dumnezeu.

Iertat. Gândiți-vă la un tânăr, un alpinist care se luptă să meargă pe o cărare îngustă, iar în spate are un rucsac imens. Povara este grea pentru el. El slăbește și rămâne în urmă. Se cufundă în pământ. Apoi un alpinist mai în vârstă vine din spate, îi ridică povara de pe umeri și o pune pe spatele lui. Tânărul cățărător se simte revitalizat și liber și începe să meargă înainte pe cărare, cu bucurie răsunătoare în inima sa. Cuvântul tradus prin ”iertat” înseamnă ”să ridici de jos, să îndepărtezi”. Aceasta e ceea ce se întâmplă cu vina noastră atunci când Dumnezeu ne iartă.

Acoperit. Când ne punem încrederea în Hristos, păcatele noastre sunt înlăturate pentru totdeauna. Cuvântul grecesc tradus cu ”acoperit” în Romani 4:7 înseamnă ”să acoperi în mod complet, să ștergi orice urmă”. Aceasta înseamnă că ele sunt șterse pentru totdeauna. Prin urmare, nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la a mai fi confruntați pentru acele păcate din nou. Noi nu le vom mai vedea într-o reluare la judecată. Ele sunt complet înlăturate. Această promisiune făcută lui Israel se aplică tuturor acelora care se încred în Hristos:

Eu, da, Eu sunt Cel Ce‑ți șterg fărădelegile, de dragul Meu, și nu‑Mi voi mai aminti de ele. (Isaia 43:25).

Neimputat. Cuvântul a imputa înseamnă a ”acuza pe baza unei cauze”. Dumnezeu acuză pe Hristos pentru păcatele noastre, și ne acuză în dreptul nostru neprihănirea lui Hristos. El nu va ține păcatele noastre împotriva noastră. Ele nu vor afecta poziția noastră din ceruri. Răspunderea scaunului de judecată al lui Hristos va fi cu privire la răsplătirile serviciului câștigat sau pierdut. Pedeapsa nu va fi litigiul.

Dacă nu ai cunoscut niciodată iertarea lui Dumnezeu, aceasta poate fi a ta chiar acum. Tot ceea ce ai nevoie este ca tu să alegi în mod personal să te încrezi în Cel care a făcut așa de mult pentru tine. Citește referințele din Noul Testament de mai jos pentru a te asigura de ceea ce a promis Dumnezeu:

Ioan 3:16; 5:24; 6:47; 7:38; 11:25; 20:31
Faptele Apostolilor 13:48; 16:31
Romani 1:16; 4:3; 5:1; 10:11

Pentru o mai bună memorare a celor expuse mai sus, vă includ mai jos o diagramă ajutătoare:

Diagrama - Iertarea lui Dumnezeu

The Forgiveness of GodNotă: Acest material a fost adaptat din broșura "The Forgiveness of God" (Iertarea lui Dumnezeu - foto alăturat) scrisă de Mart De Haan în cadrul Discovery Series, o familie de resurse a Radio Bible Class Ministries, care oferă mai mult de 200 de învățături bazate pe Biblie, subiecte despre viața de zi cu zi; această colecție de scrieri este desemnată pentru a promova creșterea și îmbogățirea spirituală în umblarea ta cu Hristos. Pentru mai multe detalii accesați site-ul www.discoveryseries.org. Contactând Radio Bible Class Ministries puteți să primiți trimestrial devoționalul clasic "Our Daily Bread" (Pâinea cea de toate zilele), sau puteți citi online pe site-ul lor devoționalele zilnice (în diferite limbi) - www.odb.org

Acest articol poate fi distribuit sau publicat în altă parte DOAR cu aprobarea în scris de la mine (folosiți formularul de contact din dreapta, sau lăsați un comentariu unde veți specifica unde doriți să îl folosiți). Dacă îl distribuiți pe alte site-uri, vă rog să specificați sursa acestuia ca respect pentru munca celui care a produs acest material valoros. Mulțumesc! Fiți binecuvântați![no-sidebar]




2 comentarii:

  1. Pace am mai scris, aș dorii aprobarea dumneavoastră pentru articole, sunt bune și vreu să le pun pe blogul personal și să le distribui, ar trebuie să ne scriem cumva, eu nu am primit răspuns

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveți aprobarea mea, fr. Viorel, mulțumesc de mesaj și de distribuție.

      Ștergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.